Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Vreţi o criptovalută fiat guvernamentală? (CAP. 3.4)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_3.4
Vreţi o criptovalută fiat guvernamentală?

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a patra din capitolul 3 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XIII-lea: Vreţi o criptovalută fiat guvernamentală?

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea I: Problema încrederii în intermediari
Capitolul 3: Tentativa de a-l desfiinţa pe Satoshi
de Wendy McElroy

 

Vreţi o criptovalută fiat guvernamentală? (Cap. 3.4)

Abilitatea guvernelor de a obține bani fără o taxare directă face posibile războaiele moderne, iar banca centrală a devenit metoda preferată pentru a realiza acest lucru […] Este limpede ca lumina zilei faptul că banii fiat nu pot fi justificați în vreun fel pe timp de pace […] Drept urmare, nu ar fi nicio exagerare dacă am spune că Rezerva Federală încurajează războiul.

– G. Edward Griffin, The Creature From Jekyll Island

 

O valută digitală emisă de către banca centrală (VDBC) este o monedă națională emisă de către banca centrală. Este partea crypto a unei valute fizice, cum ar fi dolarul american. Este de asemenea și o ironie cu gust amar. O operațiune monetară riscantă (crypto), menită să submineze sistemul financiar global (băncile centrale), este încarcerată și îmblânzită pentru a servi statului de drept. Cel puțin asta se încearcă.

Națiunile cercetează activ dezvoltarea VDBC-urilor. Rusia intenționează să lanseze CriptoRubla. Japonia se orientează către J-coin. Banca centrală a Canadei a emis un document de 30 de pagini referitor la propria VDBC. Rezerva Federală a admis într-un final că ia în considerare o criptovalută americană. China, Marea Britanie, India … și lista poate continua.

VDBC-urile pot părea niște paralele la piața liberă a valutelor digitale, dar în realitate sunt anti-crypto; ele sunt în antiteză cu Bitcoin. Să ne gândim la câteva din diferențele tehnice:

  • Bitcoin este descentralizat; VDBC-urile ar centraliza în mâinile unei agenții tot ce ține de banii digitali.
  • Bitcoin funcționează peer-to-peer între oameni; VDBC-urile vor fi create și administrate de către guverne.
  • Bitcoin este open source; VDBC-urile vor fi patentate, vor fi proprietatea unei entități și vor fi secrete.
  • Bitcoin este minat; VDBC-urile vor fi emise de către o bancă centrală.
  • Bitcoin este limitat la 21 milioane de monede; limita VDBC-urilor va fi setată la cât vor guvernele.
  • Bitcoin utilizează un Blockchain transparent; VDBC-urile ar putea să nu folosească deloc Blockchain-urile.
  • Bitcoin oferă oamenilor posibilitatea de a-și deține cheile private; în cazul VDBC-urilor, cheile vor fi păstrate de bănci, ceea ce este sinonim cu faptul că băncile vor deține puterea.
  • Bitcoin este pseudo-anonim; VDBC-urile vor urmări identitățile (n.r. oamenilor) și modul în care se cheltuie banii.
  • Bitcoin întrerupe legătura dintre monedă și băncile centrale; VDBC-urile ar cimenta-o.

VDBC-urile și piața liberă crypto au și niște țeluri antagonice în esență. VDBC-urile sunt încercarea disperată a băncilor centrale de a-și menține statutul de intermediar de încredere și monopolul asupra banilor aflați în circulație în toată lumea – un monopol de pe urma căruia beneficiază guvernul, creditorii guvernului și clasele sus-puse. Bitcoin face ca statutul de terț de încredere al sistemului bancar central să devină ceva de prisos. Și asta în mod deliberat. Bitcoin a fost conceput pentru a da putere oamenilor, permițându-le acestora să își controleze banii și viitorul.

Un singur scop comun au VDBC-urile și piața liberă crypto: eliminarea banilor fiat. Dar și în acest caz motivele sunt antagonice. Bitcoin respinge o valută coruptă și un sistem monetar care îmbogățește elitele pe spinarea oamenilor obișnuiți. VDBC-urile doresc să se păstreze starea actuală.

Banking-ul cu fracțiuni de rezervă și banii fiat sunt în legătură strânsă. Mult discutata “bulă” Bitcoin ar putea să nu fie nimic mai mult decât colapsul altor valute, mai ales al dolarului american. Adevărata bulă o constituie banii fiat, și a explodat mai întâi în țările subdezvoltate, cum ar fi Zimbabwe. Într-un articol din Times Live (din 13 noiembrie 2017) scria:

“Pentru cei mai mulți investitori din lume, Bitcoin este un pariu volatil și foarte speculativ. Totuși, pentru oamenii din Zimbabwe, criptovaluta pare că oferă o protecție rarisimă față de hiperinflație și față de implozia financiară. Unii aleg Bitcoin din disperare, deoarece depozitele bancare pe care le dețin își pierd valoarea aproape zilnic; alții folosesc moneda digitală pentru a-și întreține familia, cum ar fi plata unor studii în străinătate”.

Banii fiat își pierd popularitatea peste tot în lume, iar sistemul bancar central privește valutele digitale ca pe un nou punct de sprijin. Nevoia este urgentă. Un articol scris de Xiong Yue, care are titlul de Master în economie austriacă și intitulatWhy Governments Want a Central Bank-Issued Digital Currency“ (n.r. De ce vor guvernele o valută digitală emisă de către banca centrală), începea astfel: “La data de 20 ianuarie 2016, Banca Populară Chineză (BPC) a emis un comunicat referitor la conferința organizată, care avea ca subiect valuta digitală. În cadrul conferinței, BPC a explicat echipei care lucrează la valuta digitală că este ceva urgent și că trebuie să își întețească eforturile pentru a lansa cât mai rapid propria valută digitală”. China se grăbește doarece înțelege cât de repede se pierde controlul monetar.

Banii cash au fost mereu inamicii guvernului. În articolulWhy Governments Hate Cash” (n.r. De ce urăsc guvernele banii cash), profesorul în economie Joseph Salerno scria că “Motivul pe care îl invocă acum cârmuitorii pentru suprimarea banilor cash constă în apărarea societății de teroriști; prevenirea fentării taxelor, a spălării de bani, a cartelurilor de droguri și apărarea față de alți mișei reali sau imaginari. De fapt, adevăratul scop al șuvoiului de legi care restricționează sau chiar interzic utilizarea de bani cash este acela de a forța oamenii să plătească prin intermediul sistemului financiar. Astfel, guvernele își pot extinde capacitatea de a spiona și de a urmări cele mai intime relații financiare ale oamenilor, iar apoi își pot secătui cetățenii și de ultimul dolar pe care aceștia îl au de plătit pentru niște taxe la care trebuie să se supună”.

Aceasta este problema cu care se confruntă autoritățile: atunci când banii cash părăsesc sistemul financiar și intră în buzunarele oamenilor, guvernul nu mai poate urmări cum sunt cheltuiți. Oamenii cumpără și vând în mod anonim, iar acest lucru pune piedici colectării de taxe, impozite sau alte biruri. Guvernele au căutat “soluții” de a umple gaura. De exemplu, site-urile care urmăresc valutele înregistrează seriile bancnotelor și fac posibilă monitorizarea banilor aflați în circulație – cel puțin atât timp cât seriile sunt reintroduse. Pe scurt, sistemul are nevoie de multă cooperare din partea deținătorilor de bani cash.

O altă “soluție” propusă constă în integrarea unui cip în bani, pentru a-i putea urmări. Banca de Rezerve din India a reconfirmat recent că noile bancnote de 2000 rupii nu sunt urmărite. Cu toate acestea, circulă zvonuri despre bancnotele nou emise. Conform acestora, totuși ar fi integrate chip-urile nano-GPS. Acestea “emit semnale” cu ajutorul cărora sateliții pot localiza stocurile mari de bani, iar guvernul poate confisca fondurile, pe motiv că ar fi “bani negri”.

Rezistența manifestată de public constituie un obstacol major pentru urmărirea banilor, dar experimentul pare inevitabil. Dacă va avea loc, va fi un eșec inevitabil. Chip-urile costă, astfel că și urmărirea costă. Mai mult, chip-urile ar putea deveni o sursă de venit pentru cei sărăciți, care le-ar scoate, le-ar vinde și ar folosi apoi bancnotele în mod anonim. Și chiar dacă aceste chip-uri ar rămâne integrate, blocarea RFID (n.r. identitatea radio-frecvenței) nu ar fi dificilă; un simplu portofel sau o folie de aluminiu ar fi de ajuns.

Din fericire pentru guverne și pentru băncile centrale, banii digitali sunt substituentul perfect. Se evită problemele chip-urilor, iar banii pot fi urmăriți deoarece așa au fost programați la nivel de cod. Acest lucru este de rău augur pentru oameni și pentru libertate.

Dacă guvernele reușesc să implementeze VDBC-urile, se va întâmpla cel mai mare rău cu putință. Pentru că se va combina eficiența Bitcoin cu totalitarismul guvernelor. Și problema încrederii în intermediari, pe care Bitcoin trebuia să o elimine, va deveni de necontrolat.

Politica unei societăți fără numerar

Guvernele urăsc banii cash. Și vor trece de la banii fizici la cei digitali cu prima ocazie. Procesul va trece probabil prin așa-numitele “cinci etape ale suferinței” (desigur, ordinea și forma pot varia):

Prima: Un guvern cercetează posibilitatea introducerii banilor digitali, dar în același timp scoate treptat din circulație banii fizici. Unele țări, cum ar fi Suedia, au scos aproape în totalitate banii cash din economie. Cu ajutorul VDBC-urilor, procesul se va accelera foarte mult.

A doua: Într-un cod proprietar (n.r. care nu este open source) și într-o manieră lipsită de transparență se realizează o bază de date pentru banii digitali – care probabil nu va fi Blockchain. Granițele naționale se ridică prin matematică. Sau cel puțin se va încerca acest lucru.

A treia: Este emisă o valută digitală și apoi este “vândută” ca alternativă viabilă la banii cash și la piața liberă crypto. Desigur, mulți vor alege piața liberă crypto, ceea ce înseamnă că guvernul va impune legi aspre, inclusiv interzicerea acesteia, pentru a îndruma masele spre VDBC-uri. În caz contrar, ar fi slabe șanse de a fi adoptată o valută guvernamentală închisă, care ar fi administrată de un intermediar care a dovedit că poate fi orice, numai de încredere nu. Apoi, criptovalutele libere vor intra în subteran sau vor alege rute mai prietenoase, luând cu ele o parte din puterea financiară a națiunii. Totuși, cei mai mulți oameni, care se supun legilor sau care sunt timizi, vor accepta alternativa “forțată”, mai ales când banii cash vor începe să dispară.

A patra: Taxarea automată este integrată în noua valută digitală. Urmărirea absolută a fiecărei unități monetare îi oferă guvernului un control nemaivăzut asupra cursului averilor. Din păcate, registrele distribuite pot deveni cele mai eficiente metode din toată istoria prin care se monitorizează finanțele personale și comerțul. Problema guvernului cu banii cash anonimi este rezolvată în mare măsură, odată ce valuta digitală devine o “monedă înrobitoare”.

A cincea: Deoarece nu este minată și nici constrânsă de piața liberă, valuta digitală nu are limitări în ceea ce privește emiterea. Băncile centrale pot mări cantitatea aflată în circulație după bunul plac și cu multă ușurință. Disponibilul va spori în mod constant și rapid, devalorizându-se fiecare unitate din circulație. Aceasta este o taxă ascunsă uriașă pentru toți utilizatorii.

În plus, VDBC îi oferă guvernului o precizie de laser în manipularea economiei și a societății. A fost observată și de Yue această situație: “Dat fiind că aceste valute digitale sunt programabile, guvernul poate controla precis prin intermediul script-urilor modul în care se cheltuie acești bani noi. De exemplu, dacă guvernul plănuiește să subvenționeze anumite ferme, să spunem că ar fi niște ferme de porumb, pentru dezvoltarea agriculturii, se pot adăuga direct anumite sume de bani în portofelele fermelor, de exemplu 100 de milioane de dolari. Acești bani pot fi programați pentru a fi trimiși la un anumit furnizor de materiale de fertilizare, la o anumită dată și fiecare fermă poate cheltui cel mult 10 milioane de dolari pe an […]”.

Mai există însă și o agendă mai puțin explicită a guvernului și a băncilor centrale: ratele negative ale dobânzilor. Acestea reprezintă faptul că deținătorii de depozite nu vor primi dobânzi pentru sumele din conturi. În schimb, ei vor plăti băncilor pentru că le păstrează banii niște comisioane care duc la sapă de lemn. Astfel, oamenii vor fi încurajați să cheltuie, deoarece altfel vor pierde bani dacă își păstrează fondurile (n.r. la bancă). Se încurajează de asemenea și plata facturilor direct din depozitele bancare, în detrimentul banilor cash.

Criza bancară din 2015 din Grecia a fost un bun exemplu de funcționare a dobânzilor negative. Pentru a evita retragerile de numerar masive și dese, Grecia a impus o suprataxă de un euro la fiecare retragere de o mie de euro în numerar. Salerno scria că “Nu pare mult, dar principiul de lucru contează enorm, deoarece efectul constă în ruperea ratei de schimb dintre o unitate monetară aflată în depozitul bancar și unitatea monetară aflată în circulație”. Salerno a continuat apoi: “Pentru a ușura calculele […] să presupunem că suprataxa Greciei ar fi de 10 dolari la fiecare retragere de 100 de dolari. Acum, în loc să se poată schimba un euro din cont cu un euro cash, acel euro cash va echivala cu 1.10 euro din contul bancar. Aceasta este o dobândă negativă de -10% […] Cu alte cuvinte, s-ar obține doar 90 de cenți la un dolar retras, iar suma este semnificativă, deoarece va fi mai greu de cumpărat ceva cu bani cash decât cu fonduri din depozitele bancare”. Oamenii sunt îndepărtați de banii cash.

Desigur, problema principală a dobânzilor negative este aceea că oamenii își vor ține banii în afara băncilor, preferând să-și păstreze fondurile “la saltea”. Cât timp oamenii pot retrage cash, chiar și în condiții defavorabile, sumele mari de bani nu vor fi la îndemâna guvernului. Dar dacă banii digitali vor fi adoptați în totalitate, atunci banca va putea insista pe utilizarea acestora, în locul banilor cash. Sistemul bancar nu va fi niciodată lipsit de putere.

Concluzii

Pentru libertatea economică, speranța principală este că VDBC-urile vor eșua. Sunt multe motive pentru a crede că se va întâmpla așa. Unul ar fi scalabilitatea. Bitcoin se confruntă cu această problemă, dar să ne gândim cât de dificil ar fi pentru o valută digitală care ar fi folosită de sute de milioane de oameni și ar fi utilizată și pentru comerțul extern. Apoi mai sunt și hackerii, care par capabili că pot fura când vor cheile regatului. Incompetența ar juca de asemenea un rol esențial, nu doar în ceea ce privește vulnerabilitățile, ci și în ruinarea sistemului. Și, desigur, nu vor coopera toate națiunile. Unele vor prefera prosperitatea investițiilor în paradisurile fiscale crypto, așa cum unele vor prefera paradisurile fiscale ale banilor cash. Pe scurt, poate erupe un război al jurisdicțiilor, și un lucru cert cu care nu pot concura VDBC-urile este competiția.

Din acest motiv va urma o mișcare cu cântec pentru a elimina competiția și aceasta va începe la nivel local, fiecare țară cercetând o VDBC. Lucrurile se derulează deja în China, Rusia și alte state care și-au definitivat planurile digitale. Un aspect interesant al represiunii îl vor constitui criptovalutele pe care majoritatea guvernelor le tolerează: mai precis, valutele digitale emise de instituțiile financiare. Aceste valute nu rivalizează cu starea de fapt a sistemului bancar central; mai degrabă sunt subordonate prin intermediul reglementărilor care se adresează instituțiilor ca și cum ar fi niște bănci. Criptovalutele comerciale devin un lobby extern al sistemului bancar central.

Exchange-urile crypto sunt cele care urmează să fie atacate. Respectul se clatină în fața instituțiilor guvernamentale, ca frunza în bătaia vântului; constrângerile guvernului sunt bâta cu care sunt loviți clienții.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele treisprezece fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

 

Sursa – News.Bitcoin.com

4
HeartHeart
1
WowWow
0
HahaHaha
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...