Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Termenul cu dublu C în sectorul privat (CAP. 11.2)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_11.2

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a doua din capitolul 11 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al LII-lea: Termenul cu dublu C în sectorul privat

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a V-a: Salvarea lumii prin anarhism
Capitolul 11: Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze
de Wendy McElroy

Prima regulă a politicii fricii este că dacă vrei să faci ceva să sune mai înfricoșător decât este, adaugi și cuvântul “cultură”.

 Brendan O’Neill

 

“Cultura crypto” este atacată de o teorie care dă formă societății încă dinainte ca termenul să existe.

Cultura crypto se referă la comportament, credințe și instituții care se transmit social și care caracterizează comunitatea crypto. Teoria este rezumată de sloganul “personalul este politic”.

Acest slogan smulge de țâțâni ușa care separă personalul și politicul, sfera privată și cea publică. Când este închisă și încuiată, ușa îi protejează pe indivizii pașnici de interferența numiților intermediari “de încredere”, în principal statul. Protecția este cunoscută în diverși termeni: drepturi individuale, “casa unei persoane este castelul său”, societate versus stat și libertate personală. Totuși, când ușa este eliminată, rămâne doar sfera politică. Fără constrângeri, problema intermediarilor de încredere se încâlcește singură în cele mai multe decizii personale, împrăștiindu-se peste tot. Statul dictează detaliile vieții zilnice, chiar și mâncarea pe care o vând băcăniile.

Extinderea dominației sferei politice seamănă cu credințele în stilul de viață, care obișnuiau să fie alegeri personale însă acum se pot pedepsi prin lege. De ce? Pentru că sunt “greșite” din punct de vedere politic. Refuzul de asociere cu homosexualii sau alte grupuri “marginalizate” este un exemplu. Intermediarii de încredere înlocuiesc dreptul de liberă asociere cu legile care mandatează cine poate fi angajat sau cine poate cere o prăjitură de la cofetar.

“Personalul este politic” joacă același rol în credințele și practicile economice, cum ar fi utilizarea anonimă de crypto sau a exchange-urilor descentralizate. Statul înlocuiește alegerea personală prin care indivizii își pot depozita și cheltui banii proprii cu legi care definesc ce este o instituție financiară și ce anume constituie banii.

Întrebarea de bază nu este dacă credințele personale sau expresiile lor sunt corecte; multe nu vor fi. Întrebarea este: cine decide? Cu alegeri pașnice, societatea civilă răspunde “individul” deoarece oamenii au dreptul de a greși față de propriile trupuri și proprietăți. Statul nu este de acord și se autorizează pe sine însuși să decidă deoarece, susține el, oamenii nu au dreptul de a greși dacă credințele sau acțiunile lor au impact negativ asupra societății.

Ce înseamnă “personalul este politic”?

Este dificil de exagerat impactul dezastruos al acestui slogan asupra libertății individuale în ultimele câteva decade.

Expresia specifică a apărut în anii ’60 și ’70, chiar dacă ideea generală nu reprezenta ceva nou. Sub o pancartă pe care scria “personalul este politic”, feministele au susținut că familia tradițională este rădăcina culturii bărbatului alb (patriarhie), care a fost rădăcina opresiunii femeilor. Căsătoria ar părea că reflectă alegerea personală a femeilor, însă mediul de patriarhat sau spălarea pe creier determinată de acesta a dus la “alegerile” disponibile unei noi generații de femei; precum alte mame, ele ar fi fost servile, ocolind educația înaltă și carierele. Societatea ar fi continuat sub controlul bărbatului alb. Cu alte cuvinte, feministele au definit și au blamat personalul (familia) privit ca politic (cultura bărbatului alb). Căsătoria a devenit un act de forță și o instituție de demontat.

Cele de mai sus reflectă baza unui tipar politic. O alegere personală este percepută ca având impactul politic sau social “greșit”. Astfel, alegerea în sine este anulată sau blamată pentru a da la o parte considerațiile despre drepturile și preferințele umane. “Problema” este transformată într-un adjectiv și atașată cuvântului “cultură”: cultura bărbatului alb, cultura violului, cultura armelor, cultura rasistă. Termenul devine atotcuprinzător pentru atitudinile și comportamentele neacceptabile despre care se spune că domină o cultură de nedorit. Deoarece atitudinile și comportamentele sunt blamate în mod deliberat, condamnarea morală devine o concluzie nerealizată, care are în spate cenzura politică sau controlul. Binele societății are prioritate față de alegerile individuale. Instituțiile care activează “alegerile” blamate devin ținta deconstrucției și reconstrucției. Statul este compania care construiește. Orice aspect personal al problemei este acum unul politic. Adică deciziile nu mai țin de individ; ele sunt chestiuni ale statului.

Crypto se confruntă cu o problemă fabricată similară și cu dinamica politică. Alegerea indivizilor de a deține portofele și de a realiza tranzacții pe calculatoarele personale pare a fi o chestiune personală. Însă pentru unii, aceste alegeri au impact politic “greșit” asupra monopolului bănesc deținut de bănci și de stat. Astfel, alegerea însăși este blamată, prin asocierea ei cu afacerile cu droguri, cu traficul de oameni, cu hackerii, cu spălarea de bani, cu țepele, cu evaziunea fiscală și cu terorismul. Crypto devine o cultură a alegerilor inacceptabile, în loc să fie o tehnologie sau o preferință individuală. Binele societății are prioritate în fața alegerilor individuale și a renegaților. Poate fi cenzura politică sau controlul cu mult în spate? Nu. Instituțiile care activează “alegerile” antisociale devin ținta deconstrucției și (uneori) reconstrucției. Statul este compania care construiește. Orice aspect personal al problemei este acum unul politic. Adică deciziile nu mai țin de individ; ele sunt chestiuni ale statului.

În caricatura culturală rămâne pierdut adevărul despre utilizatorii individuali, care în mare parte sunt indivizi pașnici care încearcă să-și păstreze economiile și intimitatea; firul epic al alegerii personale nu avansează o agendă politică de blamare a crypto. Cu cât sunt mai puțini cei atașați de represiunea statului, cu atât este mai bine pentru intermediarii de încredere.

Fluxul “personalului care este politic””:

  • Nimic nu este cu adevărat personal deoarece totul afectează societatea. Asta șterge distincția dintre sfera privată și cea publică.
  • Deoarece atitudinile, cuvintele și acțiunile cuiva au impact asupra altora, este neadecvat ca “alții” să se protejeze în fața impactelor negative făcând poliție cu comportamentul unei persoane. Asta șterge distincția dintre influență și forță, dintre acțiuni pașnice și violență.
  • Orice a făcut parte anterior din sfera privată, de la sex la practici economice, devine subiectul legii.
  • Atitudinile și acțiunile inacceptabile ar trebui descurajate; cele corecte ar trebui încurajate. Pe scurt, este nevoie de control social.
  • Scopul este de a restricționa ceea ce poate fi văzut, auzit sau realizat pentru ca instituțiile și comportamentele acceptabile să domine.

Cele de mai sus sunt nucleul gol-goluț al corectitudinii politice. Ele reprezintă ștergerea ideii de bază a intimității: dreptul de a judeca realitatea. Dreptul de a conchide ce este adevărat sau fals, corect sau greșit și de a acționa în funcție de concluzie. Corectitudinea politică și “personalul este politic” înseamnă dezumanizarea societății.

Abilitatea crypto de a restaura personalul

Ultimele generații nu își pot aminti vremea când conturile bancare nu aveau nevoie de CNP; când depozitele sau retragerile mari nu aveau nevoie de justificare; când banking-ul nu era folosit drept control social. Ce era personal obișnuia să fie personal – cel puțin, la un nivel mult mai mare ca acum. Poate că ascensiunea tehnologiei și a procesării de date a dus la distrugerea ușii dintre privat și public.

Dacă e așa, tehnologia s-a revendicat pe ea însăși prin Bitcoin. Criptovaluta permite indivizilor să revină la o lume a intimității financiare în care ei sunt bancheri autonomi, unde nu se pun întrebări. Ea oferă control inimaginabil alături de șarmul intimității din lumea veche. Blockchain-urile și portofelele nu cer două forme de identificare; ele sunt indiferente la scopurile unei tranzacții; nu le-ar putea păsa mai puțin de câți bani au fost câștigați. Crypto închide din nou ușa dintre personal și politic; într-adevăr, o și trântește.

Crypto oferă o cale interesantă de a înțelege diferența dintre personal și politic, de a înțelege de ce tărâmul privat trebuie apărat cu strășnicie împotriva celui public.

Sfera privată în viață și crypto în finanțe sunt paralele directe. În cazul ambelor, ce este personal este peer-to-peer, chiar dacă o societate poate construi în jurul acestui concept. Crypto constă în indivizi și instituții prin intermediul cărora indivizii interacționează, cum ar fi Blockchain-ul, exchange-urile descentralizate, forumurile și rețelele personale. Oamenii fac în mod voluntar tranzacții și se încadrează în instituții în funcție de lucrurile pe care le prețuiesc și cât timp le prețuiesc. Interacțiunile oamenilor au impact asupra lor, bun sau rău, însă ele sunt voluntare; ele nu sunt acte de violență. Când are loc violența – de obicei în formă de fraudă – comunitatea se unește pentru a o condamna și caută căi de a o evita în viitor.

În contrast, sfera publică a crypto – valută și instituții sancționate de stat – este controlată de un intermediar “de încredere”. Ea constă în indivizi, interacțiuni și instituții filtrate pentru a fi în conformitate cu standardele statului. Oamenii vin și pleacă în funcție de cum sunt sancționați sau nu. Regulile statului au impact asupra oricui și nimeni nu poate să nu țină seamă de ele decât cu riscul violenței, împotriva căreia de multe ori nu există niciun remediu practic. Statul încearcă deconstrucția și reconstrucția instituțiilor pieței libere crypto pentru a produce un rezultat “corect” din punct de vedere politic.

Concluzii

Calea către anarhie poate fi privită drept nimic mai mult decât o întoarcere la sfera privată, care este o rețea peer-to-peer bazată pe consimțământ. Anarhismul declară că “personalul este personal” și că așa a fost mereu. Anarhia și “personalul” pot umaniza din nou societatea.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele cincizeci și două de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...