Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Tentantiva de a-l desființa pe Satoshi (CAP. 3)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_3
Tentativa de a-l desfiinţa pe Satoshi

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă prima parte din capitolul 3 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al X-lea: Exchange-urile descentralizate stăpânesc viitorul

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea I: Problema încrederii în intermediari
Capitolul 3: Tentativa de a-l desfiinţa pe Satoshi
de Wendy McElroy

Exchange-urile descentralizate stăpânesc viitorul (Cap. 3.1)

Ştiam bine că multe dintre problemele care macină ecosistemul Bitcoin, inclusiv serviciile frauduloase, exchange-urile nedemne de încredere şi frecventele breşe de securitate nu sunt cauzate de proprietatea unică de descentralizare pe care o oferă Bitcoin; mai degrabă, aceste probleme sunt rezultatul faptului că există încă multă centralizare în locurile unde ea ar fi uşor de eliminat.

– Vitalik Buterin

 

Bitcoin elimină nevoia de intermediari de încredere. (Să ţinem minte că sintagma “de încredere” se referă la un terţ în care trebuie să avem încredere, întrucât onestitatea şi competenţa nu sunt nici asigurate, nici verificate). Nu este nicio surpriză că intermediarii de încredere sunt scoşi din uz de criptovalute. Cum spunea şi Mel Brooks în rolul de politician pe care l-a jucat în filmul “Blazing Saddles”, “Domnilor, trebuie să ne protejăm falsele slujbe!”

O cale prin care guvernul îşi protejează slujba este prin faptul că le cere oamenilor să folosească un intermediar pe care îl controlează: un exchange licenţiat, centralizat. Pentru a fi licenţiate, exchange-urile sunt de acord să se supună la multe dintre regulile aplicabile băncilor, mai ales cele referitoare la verificarea identităţii clienţilor şi la dezvăluirea informaţiilor financiare către autorităţi. Nu scapă de cercetare nici intimitatea şi nici averea clientului.

Apoi, guvernul atacă transferurile descentralizate peer-to-peer şi exchange-urile fără licenţă (EFL) ca fiind modalităţi de comitere a infracţiunilor, care trebuie reglementate sau interzise. Prin eliminarea competiţiei reprezentate de piaţa liberă, guvernul se bucură de monopol asupra criptovalutelor. Sau, mai degrabă, se apropie de a le monopoliza. Bitcoin nu poate fi însă controlat mai mult decât drogurile de pe străzi. Dar interzicerea unei activităţi face ca aceasta să aibă loc ulterior doar în subteran, o face mai riscantă, ceea ce îi descurajează pe mulţi oameni.

Astfel, se construieşte o dihotomie falsă între casele de schimb valutar centralizate şi EFL-uri; dihotomia este falsă întrucât cele două afaceri lucrează în paralel, clienţii alegând pe aceea pe care o preferă. Desigur, asta nu se va întâmpla, deoarece guvernul nu vrea să existe alegere, ci control. El are nevoie de control asupra banilor şi de informaţii pentru a taxa şi pentru a confisca averi. Ca urmare, se va folosi de exchange-urile licentiaţe pentru a împacheta criptovalutele în sistemul financiar existent. Astfel, Bitcoin este dus înapoi la problema încrederii în intermediari, pe care ar fi trebuit să o rezolve.

De ce nu sunt benefice exchange-urile centralizate şi licenţiate

Libertatea criptovalutei timpurii este strâns legată de două circumstanţe care s-au alterat între timp. În primul rând, legiuitorii nu au înţeles fenomenul şi nici nu l-au luat în serios. Cei mai mulţi sunt pe dinafară, dar au realizat măcar un lucru: se fac averi, iar ei îşi vor partea “lor”. În al doilea rând, cei mai mulţi utilizatori timpurii priveau cu suspiciune guvernul şi apărau cu patos aspectele prin care Bitcoin oferă libertate şi anonimitate, cum ar fi descentralizarea. Totuşi, pe măsură ce comunitatea crypto a crescut, au fost atraşi şi utilizatori concentraţi pe câştigurile financiare, care împărtăşeau viziunea convenţională a guvernului. Pentru aceşti oameni, aprobarea guvernului ar însemna că monedele digitale ar intra în mainstream, ceea ce s-ar traduce prin profit mai mare. O parte semnificativă a comunităţii pledează pentru reglementare şi salută licenţierea.

Ce este o casă de schimb valutar licenţiată? Din punct de vedere politic, există două tipuri – cu licenţă şi fără – ambele având aceleaşi caracteristici.

Un exchange centralizat este o platformă unde oamenii cumpără, vând şi preschimbă monede, iar casa de schimb este un intermediar de încredere care facilitează tranzacţiile. Unele exchange-uri oferă un software sofisticat cu ajutorul căruia clienţii pot specula ca pe bursa de acţiuni. Altele oferă servicii extra, cum ar fi cardurile de debit prepaid care pot fi folosite la ATM-uri. Casele de schimb profită în general în urma comisioanelor aplicate sau din diferenţa dintre cursul de cumpărare şi cel de vânzare.

Exchange-urile centralizate au parte de diverse beneficii. Ele sunt uşor de utilizat şi oamenii care sunt familiarizaţi cu băncile se simt mai confortabil când le sunt reglementate finanţele. Casele de schimb au şi părţi negative. În principiu, ele limitează când şi cum pot fi retrase fondurile, sau pot sista retragerile şi depozitele în timpul unor tranzacţii.

Când un exchange are licenţă, el impune nu doar reguli interne, ci şi unele guvernamentale. Exchange-urile centralizate şi licenţiate introduc clienţilor cel puţin şase riscuri deloc necesare: posibila lipsă de onestitate a exchange-ului, actorii răi din exterior, furtul de identitate, incompetenţa, colapsul şi afilierea la guvern. Unele riscuri provin din centralizare; altele, din licenţiere.

Lipsa de onestitate a exchange-ului: Mulţi clienţi îşi păstrează fondurile în conturi, în loc să şi le ţină în portofelele private. Există însă motive bune pentru care procedează aşa.  De exemplu, un trader poate accesa şi tranzacţiona fonduri mult mai rapid direct din cont. Dar păstrarea fondurilor în cont este periculoasă. O monedă este o prezenţă non-fizică pe un Blockchain public; ea poate fi accesată doar de o cheie privată, care constă într-un şir de caractere. Dacă acea cheie nu este partajată, doar proprietarul poate controla moneda. Însă o monedă păstrată într-un cont al unui exchange este controlată de casa de schimb, deoarece ea deţine cheia privată. Ba chiar unele exchange-uri refuză să ofere cheia privată proprietarului contului, forţându-l pe client să aibă încredere în casa de schimb ca şi cum ar fi o bancă.

Exchange-ul japonez Mt. Gox ilustrează în mod dramatic de ce această dependenţă este periculoasă. Administratorul de reţea şi totodată CEO-ul Mark Karpelès a cumpărat Mt. Gox în martie 2011.  La trecerea în 2014 devenise cel mai mare exchange al lumii, administrând aproximativ 70% din toate tranzacţiile cu Bitcoin. Apoi, în februarie 2014, Mt. Gox a închis subit uşile şi site-ul web, apelând apoi la protecţie pentru faliment. Când un document scăpat i-a forţat mâna, Karpelès a anunţat că “lipseau” în jur de 850.000 BTC aparţinând companiei şi clienţilor. (Suma totală a fost redusă ulterior, când Karpelès a găsit 200.000 de monede într-un “portofel uitat”).

Conform unui audit independent, monedele au fost furate în timp, începând cu câteva luni înainte ca Mt. Gox să fie cumpărat de Karpelès. Acesta a fost arestat de două ori: în 2015, pentru manipularea datelor şi, în 2016, pentru delapidare. Procesul continuă şi astăzi, dar puţini oameni cred în pledoaria acestuia pentru nevinovăţie. Între timp, datorită legislaţiei japoneze referitoare la faliment, Karpelès ar putea deveni în curând multimilionar cu monedele pe care încă le deţine. Conform unui articol din 10 octombrie 2017 din Ars Technica, “Creditorii vor fi plătiţi la cursul din aprilie 2014 adică ~440$ pentru un BTC, nu la cursul de ~6500$ din noiembrie 2017. Într-un email trimis către Ars Technica, Karpelès a scris că “teoria” conform căreia s-ar îmbogăţi are la bază legislaţia”. Pe scurt, acesta aleargă după profit.

Actorii răi din exterior: Hackerii reprezintă o ameninţare binecunoscută, iar exchange-urile centralizate sunt vulnerabile, deoarece ele sunt ţinte mari şi bogate. În iulie, de exemplu, hackerii au furat 32 mil. USD în Ether de la Etherscan prin exploatarea unei vulnerabilităţi de soft a popularului portofel Parity. Aşa cum sublinia şi colaboratorul bitcoin.com Jamie Redman, “Aproape un sfert de miliard de dolari în Ether a fost sustras de către “exploatatorii black hat” sau de către “grupul white hat” de la prăbuşirea celebrului DAO care a avut loc anul trecut”. Hackerii “black hat” sunt actorii răi; cei din grupul “white hat” sunt actorii buni, care protejează conturile vulnerabile prin golirea lor temporară.

Furtul de identitate: Hackerii caută datele personale la fel de mult ca banii. Riscul este determinat atât de centralizare cât şi de licenţiere. Exchange-urile colectează datele personale pentru a se proteja de fraude. Cele licenţiate colectează din ce în ce mai multe date, pentru a se conforma cerinţelor guvernului. Apoi, ele dezvăluie informaţiile către agenţiile guvernamentale, ceea ce sporeşte factorul de risc.

Incompetenţa: Unele exchange-uri centralizate au bug-uri de soft notorii. Un titlu de pe 14 noiembrie 2017 din Merkle spunea cu regret că “Problemele exchange-ului Kraken distrug alt weekend al traderilor de criptovalută”. În articol se menţiona că “În ultimele zile, a devenit clar că sunt multe probleme nerezolvate la Kraken. Problemele de acest gen au fost documentate de mulţi ani, pe site-urile de socializare existând multe plângeri”. Pe scurt, site-ul a picat. Erorile sunt ceva obişnuit la casele de schimb valutar, dar – continuă articolul – “Din nefericire, Kraken nu este singura platformă care se confruntă cu situaţii de o asemenea magnitudine. În particular, când este vorba de tranzacţiile cu euro, numărul alternativelor viabile este destul de scăzut momentan”.

Chiar şi exchange-urile care pun preţ pe securitate se bazează pe competenţa softului utilizat, aşa cum s-a văzut şi în cazul eşecului portofelului Parity. Şi problema poate doar să se înrăutăţească, pe măsură ce tot mai mulţi oameni neexperimentaţi tehnologic intră în lumea crypto pentru a se îmbogăţi. Asta înseamnă că oamenii nu vor avea parte de acces în siguranţă la conturi.

Colapsul: Exchange-urile intră în colaps din mai multe motive.  Cryptsy, care s-a închis definitiv, reprezintă o poveste prevenitoare. În ianuarie 2016 Cryptsy a anunţat:

“Tranzacţiile şi retragerilor vor fi suspendate pe termen nedeterminat până se va putea adopta o rezoluţie. Acestea sunt opţiunile pe care le avem:

  1. Închidem site-ul şi intrăm în faliment, iar utilizatorii îşi vor înregistra revendicările în cadrul procesului de faliment, urmând ca instanţa să decidă ce plăţi se vor efectua.

      – sau –

  1. Vine cineva care să cumpere şi să administreze Cryptsy, care să se ocupe bine şi de retrageri.
  2. Dacă vom reuşi cumva să recuperăm fondurile furate, vom permite procesarea tuturor retragerilor”.

Dacă exchange-ul s-a închis datorită furtului raportat, sau din cauza unei înşelătorii interne, este o chestiune discutabilă, care ţine de instanţă. Dar impasul clienţilor cu fondurile blocate într-un exchange defunct nu este deloc discutabil. Similar clienţilor Mt. Gox, aceştia se vor strădui ani de zile pentru a obţine o fracţiune din banii proprii. Şi asta în cel mai bun caz.

Afilierea la guvern: Ultimul risc vizează atât fondurile, cât şi libertatea deţinătorilor de conturi. Nu este un risc determinat în întregime de guvern, dar cu siguranţă este amplificat. Prin adoptarea verificării actelor de identitate şi prin dezvăluirea informaţiilor către autorităţi, exchange-urile licenţiate pun în pericol clienţii.

Să ne gândim la anonimitate, care este o apărare nu doar faţă de hoţii de identitate, dar şi faţă de guvern. Cele mai multe case de schimb din America de Nord şi din Marea Britanie solicită verificarea actelor de identitate înainte de a deschide contul. Şi toate cele cu licenţă procedează astfel, procesul fiind destul de invaziv.

Guvernul se foloseşte de exchange-uri pentru invadarea intimităţii şi pentru urmăririle în instanţă . Un articol de pe 14 noiembrie 2017 postat pe bitcoin.com trăgea semnale de alarmă asupra unei acţiuni împotriva intimităţii, care a fost cea mai amplă din istoria S.U.A. “Săptămâna aceasta, lupta dintre U.S. Internal Revenue Service (IRS) şi compania Coinbase din San Francisco înregistrează un nou episod, după ce judecătorul se dă de partea colecţionarilor de taxe”. IRS spune puţin sub 900 de oameni din cei peste 500.000 de clienţi ai Coinbase, care sunt cetăţeni americani, au depus cereri de rambursare a taxelor în ultimii ani. Şi de aici, s-a solicitat să fie cercetat financiar fiecare client al Coinbase care este cetăţean american. (În următorul fragment din The Satoshi Revolution se va detalia mai mult despre ameninţările impuse de guvern).

De ce sunt benefice exchange-urile descentralizate şi fără licenţă

Din fericire, nu toate exchange-urile sunt aşa. Unele sunt descentralizate. Tot din fericire, exchange-urile descentralizate (EXD) devin tot mai populare, datorită incertitudinii. Legislaţia pe piaţa crypto se conturează, dar este foarte neclar ce înseamnă “o marfă”. Incertitudinea face ca exchange-urile centralizate să ezite când vine vorba de acceptarea unor monede noi, care sunt emise în urma ICO-urilor. EXD-urile vin să umple acest gol.

EXD-urile evită problema încrederii în intermediari prin faptul că nu controlează fondurile clienţilor. Acestea sunt controlate de către clienţii EXD-urilor, care tranzacţionează peer-to-peer printr-un proces automatizat. În mare, un EXD se diferenţiază de altul prin metoda aleasă pentru transferul automat.

EXD-ul EtherDelta ilustrează modul în care tranzacţiile peer-to-peer sunt executate prin intermediul unui contract smart unificat; acest contract se execută automat şi utilizează cod criptografic pentru a aplica un acord. Iată o explicaţie simplificată: Clientul A plasează un ordin în aşteptare, care este de fapt o intenţie semnată de a tranzacţiona şi conţine un preţ, o cantitate, o dată de expirare şi o semnătură. Ordinul este înregistrat într-un registru exterior Blockchain-ului. Când Clientul B acceptă tranzacţia, el sau ea va trimite plata la o adresă on-chain (n.r. o adresă Blockchain) inclusă în contractul smart creat şi astfel se stabileşte un escrow care nu necesită încredere. Contractul smart verifică tranzacţia; de exemplu, acesta cercetează dacă sunt suficienţi bani în cont. Apoi, dacă totul este corect, tranzacţia se va efectua automat prin transferul fondurilor. Nu este nevoie de niciun terţ de încredere.

Alte EXD-uri utilizează contractele smart pentru împerecherea automată a cumpărătorilor cu vânzătorii. Aceasta se întâmplă când un ordin de vânzare se potriveşte cu un ordin de cumpărare, iar tranzacţia se execută automat. Mai sunt folosite şi token-urile proxy, swap-urile şi alte tehnici inovatoare care pot crea confuzie.

[Notă: Unii oameni spun că Blockchain-ul şi contractul smart sunt terţi de încredere neînsufleţiţi. Dar acestea sunt doar nişte intrumente, nu persoane şi nici instituţii. Şi nu pot acţiona cu rea credinţă. Este ca şi cum ar fi folosit un ciocan pentru o reparaţie faţă de a angaja un tâmplar. Ciocanul ar putea fi mânuit greşit, dar este totuşi doar o unealtă.]

EXD-urile ne pot duce cu gândul la Vestul Sălbatic, deoarece ele sunt într-o perioadă de început, când abia se netezesc asperităţile. Rigiditatea include codul cu bug-uri în cazul anumitor contracte smart, lipsa softului de tranzacţionare, timpul de răspuns mai lung şi dificultatea la navigarea pe site-uri. Cu toate acestea, EXD-urile evită capcanele asociate exchange-urilor centralizate şi licenţiate.

Lipsa de onestitate a exchange-ului: EXD-urile nu păstrează fondurile clientului, deci nu se pune problema de încredere. Clienţii îşi păstrează monedele până când are loc o tranzacţie peer-to-peer convenabilă, care are loc pe lanţ sau în afara lui. Dacă este pe Blockchain, atunci fiecare tranzacţie este “auditată” constant prin dovezi criptografice. Dacă este în afara lanţului, atunci responsabilitatea schimbului securizat revine participanţilor, aşa cum ar şi trebui.

Actorii răi din exterior: Pe forumul criptografic MetzDowd, un utilizator numit Bear a ilustrat de ce EXD-urile sunt mult mai sigure decât exchange-urile centralizate.

“Unii preferă soluţiile de tip hash chain pentru că o mână de oameni […] ar trebui să acţioneze cu rea credinţă pentru a-i păcăli pe alţii, ceea ce este mai mult decât suficient pentru a alimenta teoria conspiraţiei. Oamenii preferă soluţiile Blockchain deoarece limitează drastic ferestrele de timp în care cineva care acţionează cu rea credinţă ar putea să-i tragă pe sfoară, dar şi pentru că sunt impuse nişte cerinţe hardware (posibil insurmontabile în practică) şi nişte costuri ca dovezi ale bunei credinţe.

Blockchain-urile nu permit nimănui să acţioneze cu rea credinţă, fără a efectua o investiţie care nu s-ar justifica prin răsplata acţiunii. De fapt, Blockchain-urile înseamnă că intermediarul “de încredere” nu poate fi convins sau obligat să acţioneze cu rea credinţă, nici prin şantaj, nici prin mituire, nici prin forţă şi nici prin lege”.

Incompetenţa: Ar fi imposibil ca incompetenţa să fie eliminată complet. Chiar şi EXD-urile sunt acuzate de contracte smart care conţin bug-uri, aşa cum am şi menţionat mai sus. Tot ce se poate face este să se ia cât mai multe precauţii cu putinţă. Aceste precauţii includ: utilizarea matematicii şi a reţelei de computere pentru a audita rezultatele Blockchain-ului nonstop; transparenţa; reducerea drastică a factorului uman; publicarea codului sursă; şi limitarea prejudiciilor prin intermediul transferurilor peer-to-peer, care tind şi să evidenţieze rapid problemele. Într-o proporţie covârşitoare, EXD-urile îndeplinesc aceşti paşi. Într-o proporţie covârşitoare, exchange-urile centralizate şi licenţiate nu o fac.

Colapsul: Este ceva care se poate întâmpla oricărui exchange. Totuşi, cum EXD-urile nu deţin fondurile clienţilor, în cel mai rău caz s-ar pierde fondurile din tranzacţiile aflate în aşteptare.

Furtul de identitate: Multe EXD-uri solicită să nu se folosească datele personale, acceptând în schimb pseudonime. Totuşi, unele cer câteva informaţii personale. De exemplu, LocalBitcoins solicită o adresă de email, care poate fi anonimizată în mai multe moduri. Identitatea este necesară doar dacă este vorba de un transfer bancar sau de o operaţiune similară, şi atunci această informaţie este oferită destinatarului transferului peer-to-peer.

Forbes (din 23 septembrie 2017) sublinia importanţa stringentă a protejării datelor personale, făcând referire la breşa de securitate a agenţiei de istoric al creditelor Equifax, care a afectat în S.U.A. 143 milioane de oameni. “Atacatorii au reuşit să obţină numele,  codurile de asigurări sociale, datele de naştere şi adresele utilizatorilor, toate putând fi folosite pentru fraude, cum ar fi furtul de identitate”, avertiza articolul. “Breşa agenţiei Equifax este o aducere aminte a riscurilor asumate de utilizatori atunci când se încred în autorităţile centralizate. Descentralizarea este o cale prin care astfel de situaţii pot fi prevenite. În combinaţie cu criptarea, Blockchain-ul poate face ca breşele să fie mai dificil de găsit de către atacatori, întrucât elimină punctele în care pot apărea erori”.

Afilierea la guvern: Într-un articol intitulat “Are Crypto Exchanges About to Go De-Centralized?” (n.r. Sunt exchange-urile crypto pe cale să se descentralizeze?), comentatorul economic Louis Cammarosano sublinia că serverele EXD-urilor “[…] sunt plasate în diferite locaţii. Un exchange descentralizat nu deţine nici active, nici fonduri, aşadar nu este nimic de sechestrat şi nu există nicio locaţie centrală care ar putea fi închisă. Folosind o casă de schimb valutar descentralizată, utilizatorii pot cumpăra şi vinde criptovalute pe o platformă, sau în afara ei, personal. Exchange-urile descentralizate fac să fie foarte dificilă urmărirea tranzacţiilor şi colectarea taxelor”.

Există şi alte beneficii referitoare la libertate. De exemplu, dacă guvernul ar interzice criptovalutele, EXD-urile ar oferi o alternativă viabilă. Un articol (din 19 septembrie 2017) din Quartz începea cu “Exchange-urile de Bitcoin din China sunt închise pentru clienţii locali şi operaţiunile sunt  “interzise în mare măsură”. Între timp, traderii de Bitcoin din China migrează spre piaţa peer-to-peer LocalBitcoins pentru a preschimba fiat şi crypto. Cantitatea tranzacţionată pe LocalBitcoins a crescut în ultimele zile”.

EXD-urile sunt viitorul. Situaţia nu poate decât să se îmbunătăţească, odată cu dezvoltarea unor instrumente mai bune, cum ar fi swap-urile atomice.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele zece fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

 

Sursa – News.Bitcoin.com

9
HeartHeart
1
WowWow
0
HahaHaha
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...