Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Revoluția crypto nu va fi centralizată (CAP. 10.2)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_10.2

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a doua din capitolul 10 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XLVI-lea: Revoluția crypto nu va fi centralizată

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a IV-a: Stat vs societate
Capitolul 10: Cheia succesului revoluției crypto este trecută cu vederea
de Wendy McElroy

Spuneți că vreți o revoluție. Ei bine, știți,
Toți vrem să schimbăm lumea.
Îmi spuneți că asta-i evoluție. Ei bine, știți,
Toți vrem să schimbăm lumea […]
Dar când vorbiți despre distrugere
Nu știți că vă puteți baza pe mine […]
Spuneți că aveți o soluție reală. Ei bine, știți,
Toți am dori să vedem planul.
Îmi cereți o contribuție. Ei bine, știți,
Toți facem ce putem […]

– John Lennon

Revoluțiile au loc în general când converg două circumstanțe. Statul și societatea sunt în opoziție brută asupra unor probleme unde nu poate fi loc de compromis; iar statul nu mai poate controla disidența. Statele moderne și băncile centrale au împins prea departe exploatarea oamenilor obișnuiți. Și nu doar că oamenii refuză să coopereze când este vorba de jefuirea propriilor  agoniseli, ci și sistemele financiare sunt într-un fel sau altul aproape de colaps. Criptovaluta oferă oamenilor o cale de scăpare pentru a-și lua înapoi puterea financiară. De asemenea, ea confruntă statul cu disidența ce nu poate fi controlată.

Numitorii comuni asigură succesul continuu al revoluției crypto. O caracteristică: utilizatorii ocolesc instituțiile de statistică ale statului, precum băncile centrale și exchange-urile centralizate (intermediarii de încredere) prin folosirea transferurilor peer-to-peer și a platformelor descentralizate. Într-adevăr, dorința de a evita intermediarii de încredere financiari a fost ceea ce a creat Bitcoin. White paper-ul lui Satoshi Nakamoto introduce Bitcoin cu cuvintele “O versiune pură peer-to-peer de bani electronici care permite ca plățile online să fie trimise în mod direct de la o parte către alta fără a apela la o instituție financiară”. Pe scurt, fără implicarea statului – fără intermediari de încredere.

În arena politică, problema intermediarilor de încredere osândește cele mai multe revoluții. O mulțime neîmpăcată se bazează pe lideri revoluționari pentru a răsturna tirania și pentru a continua să construiască o lume mai bună. Liderii se sprijină pe susținerea populară de care au nevoie pentru a câștiga putere și, apoi, ei ar trebui să livreze rezultatele promise. Dar intermediarii politici de încredere nu promovează și nici nu reprezintă omul obișnuit mai mult decât cei financiari, adică deloc. Noii lideri devin noii șefi – aceiași șefi vechi, sau mai răi.

În contrast, utilizatorii crypto își controlează singuri frâiele puterii, fără a avea nevoie de o conducere. Acest control individual duce la a doua caracteristică ce asigură succesul revoluției crypto: interesul propriu. Crypto este pus în mișcare de interesul pur și propriu al milioanelor de oameni.

Interesul propriu: o altă asigurare a succesului revoluționar

Răspunsul la cuvintele “interes propriu” este de obicei negativ și intens. Acestea sunt privite ca sinonime pentru “lacom”, “egoist”, “imoral” sau “inuman”.

Dar interesul propriu nu este o chestiune de etică, ci de praxeologie, care este știința acțiunilor umane. Conform praxeologiei, fiecare acțiune umană care nu este reflexivă, precum strănutul, este intenționată. Dacă cineva acționează, o face pentru a obține un scop ce poate fi sau nu conștientizat. Chiar și ușoara mișcare pe un scaun este determinată de dorința de eliberare de disconfort, de îmbunătățire a vederii, de eliberare de plictiseală… Dacă o acțiune nu servește niciunui scop, atunci nu are loc.

Interesul propriu este pur și simplu un comportament orientat către un scop, iar scopul natural și sănătos al tuturor ființelor umane este acela de a-și îmbunătăți viețile. Mai simplu, asta înseamnă să își procure mâncare, căldură, adăpost și alte necesități ce permit vieții să continue. În termeni evoluați, asta înseamnă asigurarea îngrijirii pentru cei dragi, oferirea de siguranță în fața dificultăților și realizarea prosperității. Când interesul propriu este urmărit prin muncă, merit și comerț, atunci activitatea cumulativă a oamenilor “egoiști” creează o societate sigură și prosperă în care toți beneficiază de pe urmele cooperării. Este stabilită libertatea.

Eticii intră în rol când intră în discuție expresii ca “lămurirea” sau “interesul propriu rațional”. Ceea ce constituie “interesul propriu lămurit” a fost analizat de când omul a învățat să aprindă un foc în jurul căruia s-a așezat și a sporovăit. Cinicii moderni conchid că interesul propriu constă în a fi suficient de puternic pentru a-i trage pe alții pe sfoară referitor la impunitate, însă aceasta nu a fost și opinia filosofilor și a oamenilor obișnuiți. Filosofia grecească antică a localizat interesul propriu în autocontrol, onestitate, prietenie și alte virtuți clasice care erau esențiale fericirii. Omul obișnuit a localizat interesul propriu în respectul de sine, familie, munca semnificativă, comunitate și alte motive pentru care se trezește dimineața. Dacă o persoană definește “interesul propriu lămurit” prin câtă durere poate implica sau prin câte mașini are în garaj, atunci este doar un comentariu asupra eșecului său de ființă umană, nu asupra valorii interesului propriu. Dacă ea încearcă să atribuie propriul eșec naturii umanității, nu este nimic altceva decât o jonglerie pentru a scăpa de judecată.

Apare o întrebare rezonabilă: nu sunt toate revoluțiile motivate de interes propriu, chiar și cele care eșuează? Răspunsul este “desigur”. Nimeni nu dă siguranța obedienței pe riscul răscoalei decât dacă există motivația unui interes propriu extrem. Motivul poate fi material, cum ar fi cererea de pământ sau hrană; poate fi o injustiție, cum ar fi persecutarea rasială sau religioasă. Încălcarea existentă a interesului propriu trebuie să fie suficient de puternică pentru a-i face pe oameni să riște să fie arestați, lezați sau să le fie pedepsite familiile.

În contrast, utilizatorii crypto care disprețuiesc sistemul nu au nevoie să iasă pe străzi, să semneze manifeste sau să se confrunte cu armata. Revoluția propriului lor interes poate avea loc în confortul și siguranța relativă a caselor, în spatele ușilor închise.

În cele mai multe revoluții, urmările au loc când interesul propriu este pus la pământ. Vechiul regim a fost înlăturat; noua ordine se pregătește de a guverna. Cu o stranie predictibilitate, noua ordine emite aceleași cereri care i-au făcut pe oameni să se revolte împotriva celor de dinainte: obediență, încredere fără a pune întrebări și respect pentru privilegiile elitelor. Revoluția a devenit centralizată și nu mai răspunde la nevoile descentralizate ale oamenillor care o văd acum ca pe o amenințare. În final, oamenii au ajuns din nou la autoritatea anterioară. Cei mai mulți indivizi nu invită ideologi sau gărzi înarmate în casele și afacerile lor. Ei nu primesc cu căldură “oportunitatea” de a-și epuiza viețile pentru îndeplinirea ambițiilor elitelor, în loc să-și vadă de interesul propriu. Și totuși fac asta, iar revoluția este moartă.

Motivele pentru conformare diferă mult. Teama, presiunea apropiaților, respectul pentru lege, oboseala, o tentativă de a intra în grații, confuzia, disperarea…. Inevitabilele campanii “morale” pe care le lansează noua ordine împotriva interesului propriu sunt de asemenea un factor puternic. Virtutea lor înaltă este patriotismul; fără acesta, părinții nu și-ar trimite copiii să moară în războaie pe teritorii străine. Individul trebuie sacrificat pentru binele mai mare; altfel, oamenii nu și-ar sacrifica timpul și banii – adică propriile vieți – pentru beneficiul străinilor. Este datoria tuturor de a se supune statului; acesta este acoperământul sub care vecinii devin vecini, oficialii închid copii iar soldații îi execută pe cei care dezagreează.

Crypto evită capcanele urmărilor centralizate. Nu există nevoia de a înlătura un regim vechi; status quo-ul cade sub propria-i greutate când este ignorat și făcut irelevant. Nu există regim nou sau elite care să impună cererile proprii de a fi servite; dacă ar exista, intimitatea și anonimitatea în continuă creștere a crypto ar face ca intervenția vastă să fie problematică. După ce revoluția are succes, utilizatorii acționează în aceeași manieră ca și înainte; ei exercită un control personal al crypto care duce mai departe propriile lor interese.

Scopuri împotriva finalurilor, scopurile împotrivă sunt finaluri

Cele de mai sus exprimă o altă diferență între crypto și alte revoluții. Crypto nu are niciun zid de separare a scopurilor de finaluri, a metodei de obținere a revoluției și a rezultatelor finale. Revoluționarii tipici proclamă că egalitatea, justiția și prosperitatea vor răsări când status quo-ul este distrus și contrarevoluționarii nimiciți. Din acel punct va apărea paradisul. Însă scopurile și finalurile stabilite sunt foarte separate, cu paradisul înlocuind deseori iadul. Și asta nu se întâmplă mereu doarece liderii revoluționari sunt oportuniști nesinceri.

Gandhi a adoptat revoluția nonviolentă deoarece el a înțeles conexiunea intimă dintre metodă și rezultate. Scopurile erau finaluri în lucru. În ziarul săptămânal Young India (n.r. India tânără), Gandhi a scris că “Ei spun “scopurile sunt scopuri în fond”. Eu aș spune că “scopurile sunt în fond totul”. La fel ca scopurile sunt și finalurile […] Nu există un zid de separare între scopuri și final. Într-adevăr, Creatorul ne-a dat control (care este de asemenea foarte limitat) asupra scopurilor, dar nu și asupra finalului. Realizarea țintei este în aceeași proporție ca și aceea a scopurilor. Aceasta este o propoziție care nu admite nicio excepție”. Violența dă naștere la violență. Minciunile au nevoie de mai multe minciuni. Înșfăcarea puterii rezultă în exercitarea puterii asupra altora. În mod egal, urmărirea pașnică a propriului interes produce o societate în care interesul propriu este urmărit pașnic. O revoluție primește ceea ce oferă. Cu crypto, metoda constă în controlul individual al unui sistem financiar care evită statul. Scopul este ca individul să controleze un sistem financiar care evită statul.

Alte critici confruntă ideea unei revoluții crypto. Și anume, se spune că utilizarea de crypto este prea diversă și dispersată pentru a constitui o răscoală adevărată. Aceasta este o viziune colectivă asupra revoluției care postulează nevoia pentru o cauză și o conștiință comună. Crypto nu are pe niciuna. Un utilizator din Venezuela, care este disperat să facă față inflației și banilor fiat, nu este din punct de vedere politic la fel ca unul din Germania, care profită din convertirea unei criptomonede într-alta. Ei nu au aceleași scopuri și nu comunică. Cum pot forma ei o revoluție?

Ușor. Să ne gândim la tiparniță. Similar crypto, ea a cauzat o revoluție prin tehnologia care a permis oamenilor să scape de un monopol al autorităților; în cazul tiparniței a fost monopolul pe care statul și Biserica îl aveau asupra cunoașterii. Multe descoperiri tehnologice, precum telefonul, nu au amenințat autoritatea. Însă tiparnița și crypto au invadat zone care erau considerate de către status quo drept prerogativele sale.

Când Gutenberg a construit metodele accesibile și administrabile prin care oamenii obișnuiți puteau produce documente în masă, atunci opiniile, propaganda și informațiile au explodat. Materialul tipărit avea diverse ținte, iar publicațiile s-au contrazis des între ele. Cărțile și pamfletele au fost emise în zeci de națiuni și limbi; deseori, ele au fost traduse de oameni care nu au știut sau care nu s-au coordonat cu autorul original. Si totuși, fiecare a fost o parte a aceleiași revoluții care a dat naștere Iluminării. Revoluția a fost libertatea de exprimare prin intermediul căreia oamenii obișnuiți au primit putere prin tipărirea și citirea materialelor pe care le considerau a servi propriilor interese. Revoluția liberei exprimări și a cunoașterii a avut loc prin impactul cumulativ al interesului propriu și descentralizat al unor străini.

Revoluțiile nu au nevoie să fie centralizate. Centralizarea nu face decât să-i întoarcă pe oameni la nevoia de intermediari de încredere numiți lideri. Revoluțiile nu au nevoie de conștiință coordonată sau colectivă. Dacă colectivismul este scopul, atunci el poate fi la fel de bine și rezultatul. Cea mai eficientă revoluție ar putea foarte bine să fie una descentralizată care satisface interesul propriu și necoordonat al indivizilor. Ar putea fi ceea ce oamenii numesc “piața liberă”.

Scriind din nou în Young India, Gandhi a comparat schimbarea socială cu “un copac frumos, nu unul ale cărui milioane de frunze sunt la fel ca ale altora. Totuși […] ele vin dintr-o sămânță și aparțin aceluiași copac, nicio parte a copacului nu are uniformitatea unei figuri geometrice. Și totuși noi știm că sămânța, ramurile și frunzele sunt un tot unitar. Știm de asemenea că nicio figură geometrică nu suportă compararea cu un copac complet înflorit din punct de vedere al frumuseții și al grandorii”.

Concluzii

Și totuși un alt avantaj impunător al crypto este trecut cu vederea. Și anume, faptul că nu apare ca o ultimă opțiune a disperării sau furiei. El vine din speranța pentru un viitor mai bun. În teoria politică, asta este cunoscută ca “o revoluție a așteptărilor în creștere”.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele patruzeci  și șase de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...