Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Piața liberă poate oferi lege (CAP. 9.3)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_9.3

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a treia din capitolul 9 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XL-lea: Piața liberă poate oferi lege

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a IV-a: Stat vs societate
Capitolul 9: Crypto ca război al claselor
de Wendy McElroy

Crypto este Vestul Sălbatic, însă trebuie să existe și lege. De acord. Dar un astfel de acord este începutul unei dispute aprinse.

Care ajunge la întrebarea “ce este legea?”. Crypto pare să aibă propriile legi și sancțiuni. Cei care utilizează Blockchain-ul își dau consimțământul; protocolul își întărește propriul consens prin virtutea participării. Este un sistem elegant, o soluție elegantă. Dar ce se întâmplă când crypto dă ochii cu guvernul? Ce se întâmplă când se intersectează cu lumea super-reglementată cu care avem de-a face? Răspunsul oamenilor sensibili ar putea adia asupra absurdității lumii înconjurătoare inspirate din Kafka, dar ideea de lege aplicată vieții de zi cu zi nu trebuie respinsă. Ea joacă un rol important în societatea umană.

Legea nu ar trebui să fie portița de intrare a unei situații, deoarece ea este un principiu de organizare; asta presupune că există ceva care trebuie organizat și că ar trebui urmate niște aranjamente existente deja. Dar, atunci, din când în când, o paradigmă explodează și rupe însăși paradigma. Criptovaluta a explodat. Legea s-a luptat de atunci să țină pasul. Dar impactul de care depinde afirmația este sensul cuvântului “lege”.

Guvernul face din “lege” un sinonim al legislației: asta înseamnă decrete impuse de elitele atrase de interesul propriu, care mânuiesc puterea pentru propriul interes. Asta degradează cuvântul “lege” și îi corupe adevăratul sens. Utilizarea cuvântului devine o armă împotriva crypto, prin corelări cu pornografia infantilă, traficul sexual cu ființe umane, dependența de droguri și alte probleme care fac ca mintea să se întunece. Problema este prea importantă pentru a lăsa să se întâmple așa ceva.

Legea ar trebui să se aplice criptovalutei. Dar ce trebuie să înțelegem prin “lege”? Guvernului nu ar trebui să i se permită să monopolizeze conceptul așa cum monopolizează multe alte lucruri esențiale vieții.

Termenul se referă nici mai mult, nici mai puțin, decât la regulile care identifică și reglementează un sistem. Când sistemul este societatea umană, discuțiile despre lege tind să devină chestiuni legate de putere deoarece unii oameni vor să domine. Societatea umană este deprinsă cu politicieni și cu alți bandiți care fac ca discuția despre reguli să decurgă în a-i face pe ei niște beneficiari pe spinarea altora. Acesta este un zid de cărămidă pe care anarhia îl lovește în tentativa sa de a redefini societatea pentru binele omului obișnuit. CE E CU LEGEA?, este răspunsul urlat pe care-l primește. Ce e cu infracțiunea și cu rezolvarea unei dispute? Fără guvern, se spune, societatea va ajunge în haos. Acesta este scenariul pe care crypto îl întâlnește când încearcă să intre în mijlocul societății. Ce e cu legea?

Și, strigătul are un sâmbure de adevăr. Cât timp politicienii definesc ce înseamnă legea, acest lucru va fi o prerogativă a guvernului, iar crypto va fi în afara legii.

Este timpul să întrebăm “Ce este legea?” și cum este ea administrată. Mai precis, este “legea” acea parte a societății umane care nu poate fi adresată de piața liberă? Poate libertatea să ofere lege?

Obiecția inevitabilă este că legea are nevoie de consens. Asta ar putea fi adevărat. Dar dacă legea nu țintește nimic în afara apărării persoanei și a proprietății – cum este în esență legea – ea ar avea nevoie de o comisie minimă. Tu și vecinul aveți un același interes natural de a nu vă trezi cu casele arse, de a nu avea copiii răpiți. Un consens între ființele umane care doresc o existență pașnică pentru a-și întreține familia nu reprezintă o problemă.

Și totuși, o întrebare pare că rămâne.

Poate libertatea să ofere lege?

Întrebarea a fost discutată sute de ani.

Liberalistul clasic născut în Belgia Gustave de Molinari (1819 – 1912) a respectat piața liberă atât de mult încât colegii săi l-au numit “legea cererii și ofertei întruchipată în om”. Chiar dacă el a fost glorificat în timpul vieții, Molinari a decăzut într-o comparație obscură. Moștenirea sa ar trebui refăcută deoarece el a ridicat o întrebare esențială, care trebuie luată serios în considerare. De ce este penultima formă a legii – siguranța comunității – un serviciu despre care oamenii cred că obligatoriu trebuie să fie oferit de guvern și nu de piața liberă? Aparent, este ceva prea important pentru a fi adresat de piața liberă.

De ce? Dacă piața liberă poate oferi sau nu lege, rămâne sub semnul întrebării.

Răspunsul lui Molinari: Similar fiecărei necesități umane, siguranța este oferită cel mai bine de un mediu competitiv, unde indivizii care au autoritate aleg “da” sau “nu”. Pe scurt, Molinari a fost un precursor al anarhismului pieței libere. El este primul teoretician care a prezentat un argument coerent asupra modului în care piața liberă ar putea oferi lege într-o manieră competitivă – adică prin apărare și restituire – și ar face asta nu doar pentru indivizi, ci pentru colective de indivizi care își dau consimțământul și care împart un teritoriu.

Asta este ceea ce crypto necesită. Nu doar o “lege” a pieței libere care să rezolve disputele individuale, ci o lege care are o aplicare comună și globală. Astfel de reguli au evoluat de multe ori în trecut: sisteme de măsură, standarde electronice. Regulile au evoluat deoarece aveau sens și acopereau o nevoie umană.

Molinari a propus o regulă pe post de lege a pieței libere, documentată pe larg: o alternativă a pieței libere la “apărarea națională”. El a făcut asta într-un articol intitulat “The Production of Security” (n.r. Producerea securității), dar și în cartea sa “Conversions on Economic Laws and Defense of Property” (n.r. Conversia legilor economice și apărarea proprietății).

The Production of Security” (1849) a lansat o provocare unei tematici sociale dominante. Influentul filosof din secolul XVII Thomas Hobbes a fost autorul unora dintre afirmațiile fundamentale din vremea lui Molinari. Doar printr-un contract social, doar prin intermediul statului, oamenii ar putea trăi în armonie.

Molinari a susținut opusul. Impulsul natural al omului este să se integreze în societate pentru un avantaj mutual. “Îndemnată de propriul interes al indivizilor care trăiesc împreună, o anumită împărțire a muncii este stabilită, urmată obligatoriu de schimburi. Pe scurt, vedem cum răsare o organizare prin intermediul căreia omul își poate satisface nevoile mai bine decât dacă ar trăi izolat”. Această organizare este piața liberă, și ea există pentru a satisface nevoile omului prin împărțirea muncii și prin schimb.

Molinari a continuat cu “Printre nevoile unui om, una în particular a avut un rol imens în istoria umanității, și anume nevoia de siguranță. Ce este această nevoie?”. Un om are nevoie să își protejeze și să-și conserve persoana și proprietatea. Molinari nu a fost naiv. El a realizat că “de la […] Cain și Abel” au existat crime “împotriva vieților și a proprietății indivizilor”. El a știut bine că Hobbes a avut dreptate într-o anumită privință: Guvernele sunt stabilite pentru a adresa nevoia de siguranță sau de lege. “Peste tot, oamenii se aruncă la cele mai mari sacrificii, în loc să facă totul fără guvern și ca urmare fără siguranță”, a admis Molinari. Cu toate acestea, oamenii au greșit făcând asta, deoarece “și-au judecat greșit alternativele”. Oamenii ar avea cel mai mult de câștigat dacă și-ar procura “siguranța la cel mai mic preț posibil”. (Notă: “preț” se referă nu doar la bani, ci la toate costurile legate de folosirea unui serviciu, inclusiv comoditatea și eficiența).

Molinari a prezentat trei alternative prin care poate fi produs un bun sau un serviciu.

Prima garantează un monopol unei entități privilegiate.

A doua este prin intermediul unei producții coercitive despre care se spune că este un beneficiu general al societății. Autoritatea stă în colectiv.

A treia este competiția de pe piața liberă. Aici, autoritatea constă în indivizii numiți consumatori.

Molinari a vrut ca interesul propriu al individului să determine legea la cel mai mic preț posibil. El a susținut că: “Mereu este în beneficiul consumatorului ca bunurile și serviciile să rămână competitive, deoarece “libertatea muncii și a schimbului” oferă cel mai mic preț și cea mai mare eficiență”. Interesul consumatorului ar trebui “să triumfe în fața intereselor producătorului”.

Și, totuși, deoarece siguranța este un “bun” esențial pentru societate, s-a presupus și se presupune că ea trebuie să fie administrată de către guvern prin monopol sau colectivizare, nu prin intermediul pieței libere.

El a schițat de asemenea și un plan alternativ. Cum ar arăta un serviciu de siguranță de pe piața liberă? Pentru început, acesta s-ar concentra în totalitate pe protecția persoanei și a proprietății. Adică ar proteja interesul individului în fața infractorilor și invadatorilor, în loc să apere interesele statului de a-și păstra sau extinde autoritatea. Aceasta contrastează cu monopolul sau cu producerea colectivizată a siguranței, fapt ce conduce la un conflict extern (ex.: un război cu alte națiuni pentru teritoriu), dar și intern (ex.: lupta claselor pentru putere).

În schimbul protejării indivizilor de agresiuni, agenția pieței libere ar primi o plată și ar funcționa ca un business. Fără îndoială, clienții ar pune o serie de întrebări furnizorului, inclusiv dacă “orice alt furnizor de siguranță, care oferă aceleași garanții, este dispus să ofere […] acest produs în condiții mai avantajoase […] În zonele mici un singur antreprenor ar fi suficient. Acest antreprenor și-ar putea lăsa afacerea pe mâinile fiului sau ar putea să o vândă altui antreprenor”, a concluzionat Molinari. “În zonele mai mari, o singură companie ar putea strânge câte resurse ar trebui pentru a se derula această importantă și dificilă afacere. Dacă ar fi administrată bine, această companie ar putea supraviețui ușor și odată cu ea ar dăinui și siguranța”. Pe scurt, Molinari și-a imaginat un sistem de furnizori de siguranță aflați în competiție, care ar funcționa ca firmele de asigurări de astăzi. El a încheiat cu “Într-un regim al libertății, organizarea naturală a industriei siguranței nu ar diferi de cea din alte industrii”.

Discuția de mai sus nu oferă nimic altceva decât un sens general al teoriei și spiritului de la baza dorinței de furnizare competitivă a siguranței. Ca atare, cu greu ar putea convinge pe cineva. Dar ea ridică întrebări importante și pune povara dovezii pe umerii celor care privesc sceptic piața liberă și care susțin ideea de monopol sau de producere comunistă a siguranței. Povara de pe umerii lor constă în întrebarea “Din toate serviciile esențiale pentru om, de ce este mai bine ca siguranța să fie oferită de către stat, în loc să fie oferită de piața liberă?”. Dacă piața liberă poate să-ți livreze la ușă sursa vieții – hrana, căldura, adăpostul – de ce nu ar putea și proteja aceste surse ale vieții?

Am notat mai multe însemnări. Cum ar arăta legea pieței libere? Cum s-ar aplica ea criptovalutei? Teritoriul este neexplorat. A venit timpul să îl cercetăm.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele patruzeci de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...