Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – O explozie orbitoare a ordinii spontane (CAP. 8.5)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_8.5

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a cincea din capitolul 8 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XXXVI-lea: O explozie orbitoare a ordinii spontane

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a III-a: Descentralizare
Capitolul 8: Descentralizare
de Wendy McElroy

Civilizația noastră depinde, nu doar referitor la originea ei ci și referitor la conservare, de ceea ce poate fi descris precis ca ordinea extinsă a cooperării umane, o ordine cunoscută mai mult, oarecum chiar derutant, drept Capitalism.

Friedrich Hayek, The Fatal Conceit

 

Criptovaluta aduce ordinea pe tărâmul monetar. Poate părea haos deoarece cuvântul “ordine” este deseori folosit ca sinonim pentru “uniformitate”. Liniile de militari mărșăluind în tandem la parade, sau o întreagă industrie funcționează pe aceleași standarde și practici mandatate. În contrast, crypto pare Vestul Sălbatic, în mare parte datorită a trei factori: crypto încorporează polul opus al unității militare, ordinea spontană; crypto se află la o vârstă fragedă și evoluează, luptându-se în continuare să găsească echilibru în instituții, clienți și preț; și reglementarea și restricțiile guvernului îi stânjenesc inovativa dezvoltare prin încercarea de a ranforsa uniformitatea.

Guvernul susține că este nevoie să intervină pentru că piața crypto nu se poate autoreglementa.

Aproape veritabilul beneficiu al civilizației

Civilizația este un beneficiu extraordinar pentru omenire. Ea oferă “beneficii” precum cunoașterea, prosperitatea, cultura, progresul și auto-împlinirea emoțională într-o manieră imposibilă omului izolat. Retragerea în izolare devine preferabilă doar când o “civilizație” este atât de totalitaristă încât dezbracă toată libertatea și devine un pericol al vieții însăși. Apoi, sclavii antebelici fug din Nord cu copoii după ei. Apoi, tineretul disperat escaladează un zid de sârmă ghimpată din Berlinul de Est, în pofida armelor ațintite spre spatele lor. Ei se salvează dintr-o sălbăticie care depășește civilizația și riscă moartea pentru acest lucru.

O întrebare cheie pentru un crypto liber este dacă piața liberă poate stabili civilizația monetară. Această întrebare se împarte în: cum apare ordinea și cum intră în declin? Întrebările sunt cheie deoarece dacă libertatea nu poate oferi o societate sănătoasă, atunci o autoritate centrală va umple golul. Murray Rothbard a fost faimos pentru proiectarea luptei politice de-a lungul istoriei ca Putere versus Libertate. Dacă civilizația necesită planificare centrală, atunci Puterea câștigă. Dacă o valută solidă necesită o autoritate centrală, atunci Puterea câștigă.

Libertatea face mai mult decât să își păstreze ce e al ei în această dispută. Civilizația nu doar că apare fără un guvern, ci prezența autorității este cel mai mare obstacol. Geneza civilizației este ordine spontană.

Ordine spontană

O ilustrare obișnuită a ordinii spontane ia naștere dintr-o cărare care trece printr-o pășune de iarbă înaltă. Prima persoană care traversează câmpul lasă în urmă o potecă neprelucrată, brăzdată de tulpini rupte. Acționând separat, alți zece oameni aleg să urmeze proaspăta cărare. Un drumeag larg începe să apară, și devine calea standard de traversare a câmpului. Pentru a folosi o frază celebră, poteca este un “rezultat al acțiunii umane dar fără a fi concepută de om”.

Exemplul potecii este versiunea simplificată a ordinii spontane. Ea redă ideea primară, dar exemplul este mai puțin decât satisfăcător. Dacă ne gândim la un singur lucru, pentru a înlocui modelul de planificare centrală a civilizației, este necesar să se explice mai mult decât cum a fost creată poteca. Cum reușește o foarte sofisticată rețea globală de interacțiuni între străini să creeze civilizații? Cum alcătuiesc străinii o rețea fără cusur care devine o economie și o societate prosperă?

Crypto oferă răspunsul: cooperare, indiferent dacă țelul este sau nu intenționat. Unele cooperări sunt intenționate. Fermierii vând produse piețelor locale; o echipă de programatori concepe cea mai nouă, cea mai tare aplicație; un spital coordonează orarul angajaților, iar doctorii consultă pacienții; șoferii de camion livrează bunuri la o adresă dată; un start-up contractează un expert în marketing; o firmă internațională cimentează relațiile cu partenerii străini. Totuși, cooperarea nu are drept țintă crearea civilizației sau a societății. Ea este motivată de interes propriu, indiferent dacă ideea generală este definită ca profit, satisfacție, sau alte forme de plată.

I, Pencil” – n.r. Eu, creionul (1958), este un scurt eseu al lui Leonard Read, fondatorul Fundației pentru Educație Economică. El ne spune o poveste din perspectiva unui creion, care trece în cronică propria-i creare. Saga începe cu recoltarea, mineritul și formarea materialelor brute, inclusiv cedru, lipici, ceară, grafit, lac și piatră ponce. Echipaje de vase străine transportă materialele acolo unde docherii descarcă containerele și camionagiii le duc la fabricile de creioane. Până în acest moment, aproape nimănui din toată lumea implicată în manufactura creioanelor nu-i pasă de ceea ce face; probabil că nici nu știe ce rol are. Ei își trăiesc viața, pur și simplu.

Fabrica este locul în care începe cooperarea conștientă de sine, îndreptată spre crearea creioanelor. Indiferent dacă este automatizată sau nu, fabrica necesită investitori, supraveghere, reparatori, portar și o mulțime de oameni pentru a manufactura un instrument. Desigur, profitul constă în fabricarea a milioane și milioane de creioane.

În introducerea la “I, Pencil” economistul câștigător de Nobel Milton Friedman a scris că

“Niciuna din miile de persoane implicate în producția creionului nu și-a îndeplinit sarcina deoarece fiecare voia un creion. Unii nu văzuseră niciodată un creion și nu știau la ce folosește. Fiecare a văzut în munca sa o cale de a obține bunurile și serviciile dorite – bunuri și servicii pe care le produceam pentru a obține creionul pe care ni-l doream. De fiecare dată când mergem la magazin și cumpărăm un creion, schimbăm o mică parte din serviciile noastre cu o cantitate infinitezimală de servicii la care a contribuit fiecare din miile de oameni care au lucrat la producerea creionului.

Este chiar mai uluitor că acel creion chiar a fost produs. Nimeni dintre cei de la oficiul central nu a dat ordine acelor mii de oameni. Nicio poliție militară nu a ranforsat ordinele care nu au fost date. Acești oameni trăiesc în locuri diferite, vorbesc limbi diferite, au religii diferite, poate chiar se urăsc unul pe altul – și totuși niciuna din aceste diferențe nu i-a oprit să coopereze pentru a produce un creion. Cum s-a întâmplat? Adam Smith ne-a dat răspunsul acum două sute de ani”.

Răspunsul lui Smith a fost “mâna invizibilă”. Termenul a fost introdus în cartea pe care Smith a considerat-o drept capodopera sa, The Theory of Moral Sentiments – n.r. Teoria sentimentelor morale (1759), și a reapărut în lucrarea sa ulterioară, Wealth of Nations – n.r. Avuția națiunilor (1776). Mâna invizibilă se referă la beneficiile neintenționate dar imense pentru societate care decurg din oamenii care acționează pentru propriile interese, mai ales interesul economic propriu, în maniera descrisă de “I, Pencil.

Cei de la fabrică nu au o schemă socială măreață dincolo de manufactura eficientă și profitabilă a creioanelor. Și totuși, societatea beneficiază. Copiii au creioane pe care le folosesc la orele de artă, muncitorii își hrănesc familiile și un produs util este disponibil la preț mic. Toți prosperă. Dar pentru ca piața liberă să ofere beneficii sociale, reglementările și constrângerile guvernamentale trebuie să fie eliminate.

Astfel se răspunde la întrebările puse anterior: ordinea apare din acțiunile de autoservire ale indivizilor care cooperează cu alții, indiferent dacă intenționat sau nu. Ordinea intră în declin când propriul interes și interacțiunile voluntare sunt stânjenite de interferența guvernului. Pe scurt, Libertatea aduce ordine și civilizație; Puterea produce lipsă de armonie și conflict.

I, Pencil” și “mâna invizibilă” clarifică o altă confuzie care provine din exemplul potecii; mai precis, definirea ordinii spontane ca “rezultat al acțiunii umane dar fără a fi concepută de  om” este ambiguă. Mai limpede, ordinea din cadrul fabricii de creioane este realizată de oameni. Fraza nu neagă această realitate. “Fără a fi concepută de om” înseamnă că niciun alt planificator central nu organizează nimic în afara celor care concep, dețin și administrează fabrica.

“Fără a fi concepută de om“ se referă la armata de străini ale căror acțiuni livrează o mulțime uluitoare de produse și servicii, chiar dacă nu există o schemă măreață sau o intenție conștientă de a face asta. Ei abia acționează pentru propriul interes. Ca rezultat, omul obișnuit se bucură astăzi de un standard mai înalt de viață decât au avut nobilii în trecut. De asemenea, cooperarea împreunează oamenii în mod pașnic deoarece ei au îmbrăcat un interes continuu de a profita unul de la celălalt. Multiplicând această cooperare cu milioane de interacțiuni care creează milioane de produse și servicii, dinamica devine un lipici care păstrează societatea unită și permite civilizației să răsară.

Cu alte cuvinte, “fără a fi concepută de om” nu exclude cooperarea activă între indivizi. Ba, din contră. Respinge orice tentativă a autorității centrale de a se interpune în cooperarea indivizilor, cum ar fi prin reglementarea cursului liber al criptovalutei între indivizi. Fraza caută să explice modul în care rețelele complexe răsar din cooperări care par a fi întâmplătoare și neintenționate de care societatea modernă depinde.

Fără îndoială, un om a conceput Bitcoin, prima criptovalută viabilă. Dar un șir lung de teoreticieni și anarhiști crypto a uitat poteca din cauza lui Satoshi Nakamoto. Aproape toți au făcut așa, fără a apela la guvern sau la salarii cu taxele plătite. Criptovaluta supraviețuiește deoarece un număr imens de străini controlează nodurile, realizează transferuri, specializează Blockchain-uri, inventează software mai bun și cooperează pentru propriile câștiguri, ceea ce conduce la câștiguri pentru alții. Bitcoin a explodat pe scena monetară și a schimbat dimanica economică pentru totdeauna în mod precis din cauză că nu s-a supus niciunei autorități centrale. El a avut ferocitatea și inovarea specifice libertății.

Criptovalutele ar putea semăna cu haosul deoarece ele nu exprimă o ordine militară; ele sunt încă în stadii timpurii ale dezvoltării; și există un război în ascensiune între Libertate și Putere care le distorsionează funcționarea. Mai mult, Puterea se află într-o campanie de propagandă. Puterea vrea avantajul extrem care constă în oameni care cred că crypto este haos, și că ea este remediul. Dar nu este. Sau, mai degrabă, este un “remediu” care a eșuat să creeze un creion sau care a creeat unul atât de scump încât este un obiect de lux.

Concluzii

Până acum, acest fragment a aplicat ordinea spontană doar asupra economiei, care este leagănul societății. Dar ființele umane au alte nevoi de asemenea: lege, spiritualitate, cultură, educație, familie… acestea sunt unele dintre instituțiile prin care este definită civilizația. Având leagănul stabilit, este timpul de a explora modul în care ordinea spontană constituie celelalte instituții ale civilizației. Acestea, de asemenea, nu sunt rezultatul conceperii de către om – adică nu sunt rezultatul planificării centrale. Și criptovaluta redefinește aceste instituții prin imaginea Libertății.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele treizeci și șase de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

2
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...