Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Nu vă naționalizați pasiv intimitatea (CAP. 6.7)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_6.7

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a șaptea din capitolul 6 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XXVIII-lea: Nu vă naționalizați pasiv intimitatea

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a II-a: Principiul moral al intimității
Capitolul 6: Intimitatea este o premisă a drepturilor omului
de Wendy McElroy

Dacă aș avea o lume doar a mea, totul ar fi un nonsens. Nimic nu ar fi cum este, pentru că totul ar fi invers. Și invers, ce este nu ar mai fi. Și ceea ce nu este, ar fi. Înțelegi?

– Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor

 

Lumea lui Lewis Carroll este guvernul, unde cuvintele exprimă opusul. Războiul aduce pace. Diversitatea înseamnă conformitate în ceea ce privește PC-ul. Securitatea necesită violarea intimității și a procesului echitabil, cel care oferă adevărata securitate a oamenilor. Servilismul este libertate.

“Realitatea” guvernului inversează adevărul. Intimitatea este moartă, susține guvernul, cu certitudinea cu care trântește o ușă. Doar că nu este așa. Intimitatea intră într-o epocă de aur – sau există pentru cei care își țin propriile date private, în loc să permită ca identitățile să le fie naționalizate. Naționalizarea identității are loc atunci când guvernul afirmă că deține și utilizează informațiile personale ale tuturor, iar oamenii nu au dreptul să se opună. Guvernul este proprietarul certificatelor de naștere, al înregistrărilor medicale, al transcrierilor școlare, al rapoartelor de supraveghere, al documentelor poliției și instanțelor, al informațiilor financiare…el deține date la care oamenii nu au acces.

Faptul că intimitatea este vie și mișcă este demonstrat de ferocitatea cu care birocrații și aliații lor încearcă să-i convingă pe oameni că lucrurile stau invers. Guvernul vrea să înăbușe orice posibilitate de discuție pentru că oamenii ar putea realiza cât de mult control pot avea asupra informației. Oamenii ar putea începe să își privatizeze intimitatea prin intermediul tehnologiei care le permite să utilizeze criptarea, pseudo-anonimitatea, personalitatea multiplă, criptovaluta anonimă, exchange-urile descentralizate, softul de mixare și un aranjament evoluat de tactici digitale.

Dar ce dă tehnologia, poate și lua înapoi. Mâine, unele strategii pentru păstrarea intimității ar putea fi depășite. La orizont se întrevăd schimbările de joc. De exemplu, dacă apar computerele cuantice, criptarea ar fi ca nuca în perete. “Urmând legile fizicii cuantice, computerul cuantic ar avea o capacitate de procesare enormă, prin intermediul abilității de a avea multiple stări; el ar realiza task-uri folosind toate permutările posibile simultan”. O abordare out-of-the-box a procesării datelor ar putea revoluționa protocolul de operare și viteza.

Dar ce ia tehnologia, poate și da înapoi. Este o cursă între cine folosește computerele pentru control social și cine le folosește pentru libertate. Oricare ar fi stăpânul tehnologiei, politica din fundal este în mare parte aceeași.

Un ghid pas cu pas de naționalizare a intimității

Există un tipar comun după care guvernele naționalizează identitățile și intimitatea.

Este declarată o criză, indiferent dacă este reală sau creată. O criză reală ar putea fi un război sau un atac străin, cum a fost cel din 11 septembrie; o criză creată poate consta într-un schimb de focuri la o școală care ar genera isterie, chiar dacă situațiile de acest gen sunt foarte rare. Uneori politica guvernului creează criza, cum ar fi implozia Bolivarului din Venezuela. Oricare ar fi cauza, un mesaj este transmis publicului: nu este vina guvernului. Pe cine dăm vina? Pe națiunile ostile, pe arierați, pe grupări demonice, pe amocul pieței libere – suspecții de serviciu sunt aliniați. Apoi guvernul se prezintă pe el însuși drept soluție.

Acesta este punctul în care drepturile sunt înlocuite de privilegii.

Ce este un drept? Un drept natural, ca libertatea de exprimare, este o extensie a jurisdicției pe care oamenii o au asupra propriului trup, pe care îl pot folosi în orice manieră pașnică vor. Un drept nu este câștigat sau garantat; el există pentru că proprietarul este o ființă umană care își revendică libertatea personală ca orice alt om. O altă abordare a aceluiași concept: există doar trei posibilități despre cine poate fi proprietarul unui trup: omul însuși, care este propriul stăpân; altcineva, ceea ce înseamnă sclavie; sau trupul este o proprietate nerevendicată, ca un bagaj de la obiecte pierdute. Alegerea care are sens este propriul stăpân.

Ce este privilegiul? Un privilegiu este un avantaj sau o imunitate garantată unui om anume sau unui grup de persoane, de obicei în număr mic, care nu se aplică altora. Guvernul oferă privilegii celor pe care îi favorizează datorită  loialității acestora, datorită serviciilor sau datorită tratamentului considerat util de către autorități. Acestea sunt cele două diferențe principale între un drept și un privilegiu: drepturile sunt universale, în timp ce privilegiile au o țintă; drepturile nu necesită permisiune pentru a fi exercitate, în timp ce privilegiile se bazează pe permisiune.

Treptat, folosirea propriului trup de către un om devine un privilegiul guvernamental și nu ceva legat de drepturi. Colectarea datelor personale este esențială pentru această tranziție. O bază de date nu contează pentru oamenii care își exercită drepturile deoarece ei decid cum să acționeze. Dar o bază de date este esențială pentru garantarea sau negarea privilegiilor. Guvernul trebuie să știe pe cine recompensează pentru “bună” purtare și pe cine pedepsește că a fost “rău”. Cine are arme și poate fi periculos? Cine trimite bani peste hotare și nu raportează un flux al veniturilor? Unde trăiesc acești oameni? Guvernul are nevoie de o mare cantitate de informații pentru a ținti anumiți oameni sau anumite categorii de oameni cărora să le ofere privilegii sau pedepse. Intimitatea trebuie să le fie luată oamenilor și naționalizată.

Adrenalina unei crize este utilă guvernului în acest efort pentru că publicul devine receptiv la securitatea sporită, inclusiv la supraveghere. Totuși, când adrenalina scade, stimularea securității este înlocuită de tactica broaștei pusă la fiert.

Broasca pusă la fiert este o fabulă falsă care oferă o lecție importantă. O broască este fiartă până moare pentru că temperatura apei din tigaia în care este pusă crește treptat, astfel încât să nu sesizeze procesul letal; nu sare din tigaie. Broasca fiartă este o metaforă pentru oamenii care tolerează cu seninătate o serie de schimbări în creștere până când se ajunge la un rezultat mortal. Procesul este numit de asemenea și “realitatea vicleană”; o schimbare majoră este acceptată ca fiind “normală” pentru că este introdusă cu pași mici, fiecare însemnând câte o sancțiune, ei nefiind contradictorii. Rezultatul final poate fi considerat în mare parte inacceptabil – sau, mai degrabă, așa ar fi fost dacă s-ar fi folosit un singur pas – dar el vine pas cu pas. Erodarea lentă a libertății devine un eveniment care are loc zilnic. Pe formularele care trebuie completate apare câte un câmp nou; ambarcarea într-un avion necesită un card standardizat emis de către stat; poliția oprește întâmplător mașini sau pietoni pentru a cere actele.

Și, pentru a fi sigur că răscolește cât mai multe date, guvernul recrutează corporații apropiate – cum ar fi băncile centrale – care acționează ca puncte în care se centralizează datele colectate. Apoi guvernul elimină competitorii de pe piața liberă care nu acționează ca birocrații. Cercul este închis. Oricine folosește un serviciu guvernamental, de la școală până la siguranța socială, trebuie să își dezvăluie datele. Oricine folosește un fals serviciu de pe piața liberă, de la călatoria cu avionul la banking, trebuie să își dezvăluie datele. În jurul a ce se închide cercul este individul.

Când o normalitate distorsionată este stabilită și acceptată, guvernul își dă jos mănușile. Societatea este micromanageriată. În China, procesul de micromanagement este numit “sistem de scoring social”, iar cetățenilor li se acordă un rang de către stat. Celor cu scor mare le este permis accesul la privilegii, cum ar fi călătoriile sau restaurantele bune. Cei cu scor mic, poate și datorită traversării prin locuri nepermise sau a atitudinii rebele, devin cetățeni de mâna a doua.

Comentatorul financiar și social Doug Casey spune că sistemul este “diabolic de inteligent” pentru că “[…] un scoring social mare oferă cetățenilor multe beneficii și privilegii. Un scor mic te penalizează în multe feluri. Oamenii vor intra în competiție pentru a deveni miei blânzi”. Cu alte cuvinte, această formă de control social este “diabolic de inteligentă” deoarece oamenii obișnuiți devin autoritățile de aplicare a politicii guvernului, în loc să aibă grijă de propriul interes. Cei cu scor mare sunt angajați de dorit, soți mai buni, membri ai familiei, prieteni, clienți, vecini, studenți și asociați – cu toții mai buni. Cei cu scor mic sunt stigmatizați și li se limitează perspectivele. Pe scurt, oamenii se vor autocontrola și autocenzura pentru a obține scor mare, care facilitează statutul și oportunitățile. Ei se vor feri de cei cu scor mic, care sunt trimiși pe treptele de jos ale economiei.

În zidurile Bravei Lumi Noi, Satoshi Nakamoto a cioplit o ușă de IEȘIRE pentru cei care vor să își privatizeze datele proprii și să decline naționalizarea identităților. Ea deschide un drum care ocolește guvernul, băncile centrale și corporațiile apropiate – un drum care ocolește terții de încredere – pentru că nimănui nu trebuie încredințată custodia drepturilor omului.

Este imposibil de prezis viitorul crypto deoarece viitorul evoluează rapid și în direcții neașteptate. Dar, oriunde se va îndrepta, principiile viziunii lui Satoshi vor arăta Nordul corect: omul controlează intimitatea; exchange-urile peer-to-peer (sau cât se pot apropia de acest termen); și descentralizarea.

Concluzii

“”Când folosesc un cuvânt”, zise Humpty Dumpty pe un ton disprețuitor, “înseamnă ceea ce vreau să spun – atât și nimic mai mult”.

“Întrebarea este”, spuse Alice, “dacă poți face ca vorbele să însemne atât de multe lucruri diferite”.

“Întrebarea este”, a răspuns Humpty Dumpty, “cine este stăpânul – asta este totul””.

– Lewis Carroll, Alice în Țara Oglinzilor

Intimitatea nu a murit; ea se bucură de renaștere. Guvernele știu asta. Din acest motiv sistează discuțiile, spunând că intimitatea nu mai există. Nu este nimic de văzut aici, prieteni. Mergeți mai departe. Dacă aveți încredere în autorități, înseamnă că permiteți să vă fie naționalizate identitățile și că vă acceptați soarta în care niște birocrați vă vor asigna un număr.

Sau puteți alege IEȘIREA.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele douăzeci și opt de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

2
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...