Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Mijloacele crypto sunt și finalul său – așa cum bine știu și statiștii crypto (CAP. 10.6)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_10.6

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a șasea din capitolul 10 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al L-lea: Mijloacele crypto sunt și finalul său – așa cum bine știu și statiștii crypto

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a IV-a: Stat vs. societate
Capitolul 10: Cheia succesului revoluției crypto este trecută cu vederea
de Wendy McElroy

Problema Mijloacelor este, după cum văd eu, o problemă dublă: prima este problema Finalului și a Mijloacelor; a doua este problema Oamenilor și a Statului, adică mijloacele prin care oamenii pot superviza sau controla Statul […] Mijloacele trebuie să fie proporționale și adecvate finalului, în condițiile în care ele sunt căi către final, să zicem așa, iar finalul însuși este pe cale de a se petrece cu adevărat. Astfel, aplicarea unor mijloace intrinsec rele pentru a obține un final intrinsec bun este pur și simplu un nonsens și un eșec.

Jacques Maritain, Man and the State (n.r. Omul și statul)

 

Filosoful creștin francez din secolul XX Jacques Maritain a văzut în Final și în Mijloace problema filosofiei politice. El și-a bazat concluzia pe știință politică, religie și pe lecții de istorie. Revoluția Franceză a oferit un model despre cum Finalul a eșuat deoarece Mijloacele folosite pentru a-l atinge au fost “intrinsec rele”. Franța s-a transformat dintr-o monarhie absolută care devasta drepturile oamenilor obișnuiți într-o “persoană superioară numită Stat Național” care a acționat la fel. “Liberté, Égalité, Fraternité” nu s-a materializat niciodată. Revoluția nu a atins “obiectivul final și sarcina esențială a corpului politic sau a societății politice”, care trebuie “să îmbunătățească condițiile vieții umane” și “să ofere bunul comun pentru cei mulți, într-o manieră în care fiecare persoană, nu doar cei din clasele privilegiate […] să poată atinge cu adevărat independența, care este adecvată vieții civilizate”.

Punctul de vedere al lui Maritain poate fi exprimat colocvial astfel: Nu poți ajunge acolo din acest punct. Mijloacele care contrazic un scop nu-l vor atinge niciodată; o ghindă nu se poate transforma într-o roșie. Represiunea nu va da naștere la libertate. Violența nu va duce la pace. Mijloacele Revoluției Franceze au dus la o nouă formă de statism.

Criptovaluta rezolvă problema filosofiei politice deoarece ea este un mijloc și un final în același moment. Strategia: descentralizarea schimburilor financiare prin intermediul unui Blockchain, pentru a evita intermediarii de încredere și pentru a returna individului controlul monetar. Finalul politic: descentralizarea schimburilor financiare pentru a evita intermediarii de încredere și pentru a returna individului controlul monetar. Mahatma Gandhi a rămas celebru pentru zicala “mijloacele sunt finaluri în lucru”. Criptovaluta duce mai departe colapsul distincției, astfel că mijloacele sunt finaluri.

Puține abordări le-au împletit pe cele două atât de elocvent și intim. În cadrul de lucru al ideologiei sale, liberalismul este cea mai bună paralelă la crypto deoarece mijloacele și finalurile sale sunt de asemenea identice. Mijloacele: “orice este pașnic”. Finalul: o societate în care indivizii fac pașnic schimburi. Interacțiunea pașnică este atât mijlocul cât și finalul liberalismului. Similar crypto, liberalismul evită problema intermediarilor de încredere – adică statul – și operează în mod peer-to-peer, chiar și în cazul aventurilor cooperative. Atât crypto cât și liberalismul rezolvă ceea ce Maritain a numit dilema Mijloacelor și a Finalului.

Periculoasa doctrină a “Finalului care justifică Mijloacele”

Cei mai mulți politologi se concentrează atent pe finaluri, precum sunt securitatea, diversitatea sau democrația. Ideologiile sunt în contrast cu finalurile lor aflate în competiție, nu cu mijloacele lor; susțin ele suveranitatea sau globalismul, diversitatea sau meritocrația, schimbul liber sau protecționismul?

Odată ce este stabilit un final, un meniu de mijloace este examinat de cei care vor atinge scopul pe cât de repede cât și rentabil posibil. Rar sunt puse mai multe întrebări fundamentale despre relația dintre mijloace și finaluri. Poate războiul să aducă pace? Poate cenzura să creeze o societate deschisă? Interzicerea crypto protejează libertatea financiară sau sigurața oamenilor? Acești actori expeditivi nu neagă analiza lui Maritain; nici măcar n-o iau în considerare.

O explicație pentru prăpastia dintre mijloace și finaluri este aceea că adevăratul final al unei strategii diferă de cel declarat. Adică scopul declarat este o minciună, iar mijloacele folosite pentru a-l atinge sunt adecvate finalului real. Totuși, o astfel de înșelăciune directă este deseori ușor de distins, mai ales în timp.

Teama de puterea lui ÎNSĂ

O altă scamatorie emană de la statiștii crypto care afirmă că au același scop cu anarhiștii crypto… sau aproape. Cu alte cuvinte, mijloacele devin baza discuției, nu finalurile. Statiștii crypto ar putea fi de acord cu faptul că oamenii trebuie să-și controleze propriile agoniseli și că băncile sunt corupte. Totuși, ei vor ca aceeași agenție care a creat băncile centrale să reglementeze crypto.

“Indivizii ar trebui să-și controleze propriile agoniseli”, spun ei, “însă trebuie scăpăm de acești traficanți de droguri și evazioniști care discreditează comunitatea”. Soluția: doar utilizatorii dezirabili ar trebui să aibă libertate financiară.

“Indivizii au dreptul la intimitate financiară”, garantează ei, “însă doar cineva care are ceva de ascuns obiectează la o raportare “rezonabilă””. Soluția: toată lumea ar trebui să facă dezvăluiri “rezonabile” pentru a-i depista pe cei care au ceva de ascuns.

“Indivizii au 100% dreptate despre corupția banilor fiat și a băncilor centrale”, admit ei, “însă sistemul poate fi reformat”. Soluția: un sistem corupt este păstrat în numele stabilității, în timp ce crypto este penalizat.

“Radicaliștii crypto pot exprima un punct de vedere care odată a servit unui scop”, recunosc ei, “însă discuția curentă despre anarhism sau bani privați este extremă și blochează respectabilitatea”. Soluția: radicaliștii trebuie să tacă sau să fie puși la tăcere.

Statiștii crypto asmut mijloacele împotriva finalurilor, fapt ce distruge scopul libertății. Deoarece mijloacele sunt finaluri în lucru. Folosirea statului sau a altor violențe pentru a duce crypto mai în față nu face decât să dea mai multă putere statului.

În The Voice of Truth (n.r. Vocea adevărului),  Gandhi a afirmat că “Pentru mine este destul să știu mijloacele. Mijloacele și finalul sunt termeni convertibili în filosofia mea de viață”. Cele două căi de a sabota crypto sunt de a se opune ori finalului său, ori mijloacelor sale, deoarece finalul și mijloacele sunt identice.

Sună atât de rezonabil când o spun ei

Toți cei care dezbat despre crypto ca împuternicire financiară a indivizilor se confruntă cu un apel la o realitate aparentă. Libertatea totală a individului nu este posibilă, se spune, dar se poate atinge o creștere semnificativă a libertății financiare. Totuși, acest lucru poate fi întrezărit doar dacă utilizatorii crypto se compromit cu sistemul existent. Altfel, perfecțiunea devine inamicul binelui.

Realitatea este “aparentă” deoarece crypto și Blockchain-ul oferă deja libertate financiară indivizilor. Băncile centrale și controlul statului sunt vechea realitate care încearcă cu disperare să rămână relevantă. Nu e de mirare că statiștii crypto susțin un compromis astfel încât ambele părți să “câștige”. Asta nu este posibil. Statul este un pungaș de pe o alee din spate care extinde “alegerea” dintre “banii sau viața”. Un hoț cu înclinații filosofice sau avocatul său ar putea explica cum dinamica este o situație “win-win” (n.r. câștigătoare de ambele părți) deoarece ea atinge scopul care fusese agreat, de a lăsa aleea așa cum era; în fond, uciderea ta este muncă și elimină o jefuire repetată. Tu ai putea renunța la bani pentru ca apoi să pleci, dar nu ai fi câștigător. Câștigi doar dacă folosești crypto care îți permite să ocolești și aleea și hoțul.

Statul nu este coproprietar al averilor prin faptul că scoate arma; tot ce face este să exercite controlul prin violență. Cei mai mulți sunt de acord; este greșit din punct de vedere moral să iei o proprietate prin forță de la o persoană pașnică. Pentru a evita moralitatea argumentului, acolo unde ei se simt pe pământ nesigur, statiștii crypto fac o altă jonglerie. Ei încearcă să înlocuiască subiectul pe care se concentrează dezbaterea de la practic la moral. De exemplu, ei juxtapun “binele mai mare” colectiv împotriva drepturilor unui individ. Societatea necesită impunerea regulilor preemptive sau altfel va rezulta o calamitate.

Pentru a putea viziona consecința ascensiunii așa-zisului practic asupra moralului, imaginează-ți că este anul 1858 și că trăiești într-o fermă din nordul S. U.A. Un om vine la ușă cu acte care atestă că este proprietarul unui sclav fugar pe care-l adăpostești. Sclavul ți se aruncă la picioare și se roagă să-l refugiezi în timp ce stăpânul său vorbește cu tine. În primul rând, există Legislația Sclavilor Fugari din 1850, care spune că este ilegal să-i reții “proprietatea”. Apoi, stăpânul sclavului declară că și el se opune sclaviei, însă actuala economie din Sud s-ar prăbuși altfel. Dacă sclavia ar înceta abrupt, atunci s-ar nărui însuși sistemul politic. Nu! Sclavia va fi eliminată, te asigură el, însă acum trebuie să-i predai negrul care tremură la picioarele tale.

Un liberalist respinge încălcarea autonomiei sclavului răspunzând că “Nu există nicio considerație practică pentru a trece peste dreptul omului asupra propriului trup”. Un anarhist crypto respinge afirmația că forța statului este necesară răspunzând cu “Nu există nicio considerație practică pentru a trece peste dreptul unei persoane asupra propriei persoane, inclusiv asupra roadelor muncii sale”.

Concluzii

Conflictul dintre anarhiștii crypto și statiștii crypto nu este referitor doar la mijloace. Nici doar la cum să ajungi acolo de aici. Este despre faptul că acel acolo despre care se discută este o altă destinație. Când mijloacele susținute de două părți sunt în antiteză, la fel sunt și scopurile.

Alegerea politică revine la “lupta eternă” a lui Rothbard dintre Libertate și Putere. Conflictul este acum același cu cel din trecut. Un recent articol savant face trimitere înapoi în istorie: “Pedepsirea Falsului cu Moartea. În Anglia de la începutul secolului XIX, falsificarea banilor era considerată o amenințare atât de subsversivă încât era pedepsită cu moartea”. Atât de serios este statul cu sfințenia valutei sale. Imaginați-vă cât de serios va trata o valută “falsă” care oferă o alternativă actuală și activă la întregul sistem.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele cincizeci de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...