Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Într-o societate fără stat crypto este lege și justiție (CAP. 11.4)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_11.4

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a patra din capitolul 11 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al LIV-lea: Într-o societate fără stat crypto este lege și justiție

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a V-a: Salvarea lumii prin anarhism
Capitolul 11: Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze
de Wendy McElroy

Analiza economică a crimei începe cu o simplă presupunere: Infractorii sunt raționali. Un hoț este un hoț […] deoarece această profesie îl face mai bun, după propriile standarde, decât orice altă alternativă pe care o are la dispoziție […] Dacă hoții sunt raționali, nu trebuie să facem hoția imposibilă pentru a o preveni, ci doar neprofitabilă […] Dacă băbuțele vor începe să poarte pistoale în poșete, astfel ca din zece hoți, unul să ajungă la spital sau la morgă, numărul hoților va scădea drastic – nu din cauză că toți au fost împușcați, ci pentru că majoritatea au ales căi mai sigure de trai. Dacă hoția devine suficient de neprofitabilă, nimeni nu o va mai face.

– David Friedman, Rational Criminals and Profit-Maximizing Police (n.r. Criminalii raționali și poliția maximizării profitului)

 

Spectrul agresiunii bântuie fiecare societate. Infracțiunile împotriva persoanei și proprietății nu pot fi eradicate, din nefericire, deoarece impulsurile violente sunt o parte a naturii umane, iar infracțiunea poate fi profitabilă. Totuși, dorința de siguranță și de schimb pașnic este de asemenea o parte a naturii umane. Ea creează o cerere pe piață pentru protecția “drepturilor” individuale.

Cum poate societatea să minimizeze și să redreseze încălcarea drepturilor? Asta se reduce la modul în care indivizii pot adresa infracțiunea în cadrul unei societăți pașnice, de altfel.

Copleșitor, infracțiunea împotriva căreia utilizatorii crypto trebuie să se protejeze și să încerce să se redreseze este furtul – nu crima, nu violul, nu asaltul, nu crima fără victime și nici crima la adresa statului. Furtul.

Concentrarea pe doar o arie de infracțiune simplifică enorm problema. Unii spun că remediul crypto la furt este conținut în însăși definiția anarhismului crypto: utilizarea criptării și a tehnologiei pentru a atinge libertatea personală prin activarea intimității, autonomiei și a auto-împuternicirii. Criptarea și tehnologia. Cele mai multe din caracteristicile crypto oferă protecții specifice indivizilor, inclusiv ireversabilitate, transparență, pseudo-anonimitate, ștampile temporale și portofele private.

Dar protecția este în principal în fața statului, mai ales în fața brațului său de intermediar de încredere. Anarhismul crypto are nevoie să adreseze infracțiunea privată, acele infracțiuni pe care indivizii le comit unii împotriva altora. Aceste infracțiuni au loc la puncte de intersecție, la puncte unde oamenii au acces sau fac schimburi între ei. Din nou, piața liberă este soluția. Siguranța și redresarea infracțiunii sunt ambele servicii, la fel ca asigurarea unei mașini sau contractarea unui avocat. În adevăratul sens al cuvântului, oamenii realizează asta. Ei plătesc pentru serviciul de siguranță sau de redresare prin factura colectivă a taxării care finanțează poliția și instanțele.

Mulți oameni discută inadvertențele acestor servicii. Însă doar anarhiștii susțin că problema este aceea că serviciile vin de la stat. Oamenii pur și simplu iau ce li se dă: statul supervizează violența. O astfel de presupunere adâncă este aceea care protejează împotriva violenței și este primul și ultimul argument pe care statul îl utilizează pentru a-și justifica existența. Fără existența mea, declară statul, strada s-ar înroși de sânge și armatele inamice ar trece granițele. Ciudat. Este binecunoscut că orice alt serviciu oferit de societate poate fi oferit în mod privat, dar securitatea nu poate fi adresată sau redresată prin schimb voluntar.

Anarhiștii nu sunt de acord. Ei obiectează la grava greșeală de a garanta statului monopol asupra unei nevoi umane primare, care distruge însăși posibilitatea de societate liberă. Ei înțeleg: banii privați și banking-ul propriu pot coexista într-o paralelă strictă la sistemul bancar central deoarece statul atacă orice amenințare la autoritatea sa. Asta se întâmplă deja. Statul încearcă să vină tare din urmă pentru a ține în frâu crypto, care îi scapă de sub control. Răspândirea “sălbaticului crypto” este totuși ireversibilă, în aceeași manieră în care piețele negre prosperă în pofida sau datorită represiunii.

Sistemele monetare lucrează în paralel doar prin menținerea unei separări drastice. Statul înseamnă monopol asupra banilor și băncilor cu scopul de control social; crypto este antiteza. Dacă se apropie prea mult, unul îl va distruge pe celălalt. Același lucru ar fi adevărat despre orice instituție a pieței libere care a servit nevoia umană de siguranță. Statul ar încerca s-o controleze sau s-o distrugă ca pe o amenințare la monopolul său. Statul și societatea sunt în aceeași situație. Anarhistul crypto și expertul în securitate Pavol Luptak explică schisma. “Personal, nu-mi plac scenariile în alb și negru, dar se pare că vom trăi ori într-o societate liberă digital, ori într-o dictatură digitală. Chiar acum, putem vedea o polarizare intensă a societății care se scindează în același timp între dictatura controlată de guvern și societăți crypto paralele libere. Din nefericire, nu cred că există loc pentru alte alternative”.

Pentru a prinde profunzimea unei astfel de alegeri, este util de trasat un context mai vast pentru conflict.

Monopolul de autoapărare al statului conduce la totalitarism

O societate care-l jefuiește pe individ ca produs al efortului său, care-l înrobește, care încearcă să-i limiteze libertatea de a gândi sau care îl forțează să acționeze împotriva propriei sale judecăți raționale – o societate care setează un conflict între edictele sale și necesitățile naturii omului – nu este de fapt o societate, ci o gloată susținută de o regulă de gulag instituțional.

– Ayn Rand, The Nature of Government (n.r. Natura guvernului)

Schimbul liber este natural instituțiilor care compun societatea, inclusiv familia, piața, educația și arta. Aceste sisteme evoluează instantaneu ca răspuns la nevoile și dorințele umane. Ele sunt motivul pentru care indivizii se adună laolaltă în primul rând, în loc să trăiască în izolare. Prin intermediul rețelelor naturale, indivizii se îmbogățesc pe ei înșiși, acoperindu-și necesitățile care sunt atât fizice cât și fiziologice.

Nivelul la care violența se face simțită în instituțiile naturale este același cu nivelul în care instituțiile devin opusele lor din oglindă. Acesta este un adevăr despre intruziunea infracțiunii private. Violența domestică transformă o casă dintr-un loc al siguranței într-unul periculos. Frauda transformă o afacere dintr-un loc al schimbului mutual într-unul al victimizării.

Este de asemenea adevărat despre violență că este adânc înrădăcinată în societate, dar și în stat. O diferență cheie? Noile instituții sunt create de către stat pentru a împiedica instinctul uman de apărare față de violență, chiar dacă este vorba doar despre evitarea locului sau a modului în care se înfăptuiește. Aceste instituții noi și artificiale sunt de multe ori monopolul care ia locul omologilor de pe piața liberă. Gradul în care o astfel de instituție artificială se face simțită într-o societate este același cu gradul în care beneficiile societății sunt distruse. Taxarea reduce beneficiul productivității. Băncile centrale introduc în comerț furtul intermediarilor de încredere. Poliția se folosește de arme și de amenințări pentru a păstra pacea.

Nivelul de libertate al unei societăți poate fi măsurat de rata intituțiilor sale artificiale față de cele naturale. Când sunt câteva sau deloc, societatea este numită “liberă”; indivizii ei primesc beneficii imense din interacțiuni. Când instituțiile artificiale domină, societatea este numită “totalitară”; indivizii ei suferă și se confruntă cu alegeri nenaturale. Ei pot trăi în tăcere și în disperare obedientă. Ei pot risca să devină renegați pe piața neagră a economiei sau a intelectualilor. Ei pot deveni bandiți și se pot alătura celor care administrează violența. Sau pot fugi într-un loc unde violența este mai puțin înrădăcinată. Când acestea sunt alegerile cu care indivizii se confruntă, societatea civilă este moartă.

Acestea sunt mizele jocului în care societatea are de-a face cu siguranța: nimic mai puțin decât libertate versus stat. Cât timp statul poate convinge oamenii că monopolul său asupra violenței este necesar pentru a garanta siguranța, atât timp statul își poate justifica existența. Odată ce statul are acest monopol, are totul.

Crypto “a rezolvat” violența încastrată în sistemul bancar central. A făcut asta prin intermediul unei viziuni geniale și prin aplicarea teoriei politice: problema intermediarilor de încredere. Băncile centrale i-au forțat pe indivizii care voiau să funcționeze în comerțul modern să le folosească pe post de intermediari pentru a participa la banii fiat și la banking-ul bazat pe bani fiat care i-a jecmănit cu fiecare ocazie. Băncile au raportat datele personale și financiare unui intermediar de încredere pe post de umbrelă – statul. Strat cu strat, instituțiile intermediare au omorât nu doar libertatea personală, ci și libertatea și beneficiile societății. Până când Bitcoin a evitat violența instituțională.

La fel, crypto are nevoie să dezvolte căi de a trata infractorii privați care jefuiesc, storc bani (ransomware) și delapidează. Strategiile folosite pentru violența statului nu vor funcționa. Evitarea intermediarilor de încredere nu va funcționa împotriva infracțiunilor private, care sunt peer-to-peer. Ce ar funcționa?

Cea mai mare provocare politică pentru crypto

Infracțiunea privată este călcâiul lui Ahile pentru crypto. Utilizatorii care văd crypto doar ca pe o cale de a face bani, în loc de o promisiune a libertății, vor implicarea statului pentru a asigura un rai al siguranței modelat după băncile centrale. Fiecare caz de infracțiune privată care iese în evidență este folosit ca motiv pentru a face apel la reglementare. Provocarea cea mai mare din The Satoshi Revolution este aceea de a sugera metode ale pieței libere prin care comunitatea să adreseze violența privată. Concentrarea nu este pe descoperirile impredictibile în tehnologia care este destinată să schimbe modul în care crypto tratează infracțiunea. (Prevenirea a fost discutată anterior.) Concentrarea este pe construirea de instituții și metode prin intermediul cărora crypto să minimizeze infracțiunea și să ofere remedii atunci când aceasta are loc.

Tehnologia este capabilă să se adapteze dintr-o simplă mișcare. Dar asta ar însemna ca tiparele economice și sociale să evolueze la fel de rapid. Crypto, Blockchain-ul, imprimantele 3D și roboții se numără printre tehnologiile care schimbă jocul și care remodelează lumea după propriile lor imagini. Și această evoluție doar va accelera. Transformarea politicii va fi extremă. A venit vremea. Sistemul politic de astăzi a răsărit din Revoluția Industrială și a crescut după secole de războaie. Caracteristicile statului includ birocrație masivă, centralizare extremă, naționalism și prietenul bun, capitalismul. Dar în oraș este o nouă revoluție. Caracteristicile crypto includ schimb peer-to-peer, descentralizare, flux fără granițe și lipsa privilegiilor guvernamentale. Politica deja s-a schimbat, chiar dacă politicienii știu asta sau nu.

Anarhismul și libertatea nu îți spun nimic despre cum se vor comporta oamenii liberi sau despre ce aranjamente vor face. Ele spun simplu că oamenii au capacitatea de a face aranjamente. Anarhismul nu este normativ. Nu spune cum să fii liber. El spune doar că independența și libertatea pot exista.

– Karl Hess, Anarchism without Hyphens (n.r. Anarhism fără cratime)

Cum va preveni și remedia crypto infracțiunea privată? Este greu de spus, din multe cauze, inclusiv datorită impredictibilității avansurilor tehnologice. Unele dintre obstacole:

  • Statul reglementează sau interzice orice amenințare la autoritatea sa. Acesta este un adevăr mai ales când vine vorba de aplicarea legii și de utilizarea forței, care sunt ca laptele matern. Un rezultat: există puține instituții împotriva infracțiunilor care nu au fost definite de nevoia lor de a se conforma cu legile statului. Chiar și forțele de poliție privată le mimează pe cele ale statului.
  • Oamenii își bazează presupunerile pe ceea ce au fost învățați și pe ce văd. Dacă au fost învățați că furnizarea hranei necesită o coordonare centralizată din partea statului și nu au văzut nimic altceva, atunci ei vor râde la însăși ideea de piață liberă care coordonează spontan agricultura, transportul, fabricile de conserve și magazinele alimentare. Același lucru este adevărat și despre coordonarea siguranței de către piața liberă.
  • Statul nu încurajează cercetarea și dezvoltarea în forme alternative ale justiției care sunt în afara controlului său. Armele realizate cu imprimantele 3D sunt un exemplu. Aceste arme permit indivizilor să se apere fără a-și preda intimitatea în fața autorităților. Răspunsul statului? Cody Wilson, pionierul armelor realizate cu imprimantele 3D, a fost arestat pentru acuzații ce par a fi “fabricate”.
  • Presupunerile înrădăcinate ale publicului sunt împotriva soluțiilor crypto. Presupunerile includ: o lege trebuie să acopere pe toată lumea dintr-un teritoriu geografic, nu să fie un mozaic care să reflecte alegerea personală; și, scopul primar al legii este pedepsirea, nu restiturea.

Înarmat cu avertismente, următorul pas este acela de a explora o metodă practică prin care anarhia crypto poate trata infracțiunea privată. La fel ca însuși crypto, metoda trebuie să fie individualistă, descentralizată, transparentă și în întregime privată. Cel mai bun loc de a începe este prin analogia cu ceva ce a fost deja trasat: asigurările de mașini.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele cincizeci și patru de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...