Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Intimitate, anonimitate și pseudo-anonimitate (Cap. 5.2)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_5.2

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a doua din capitolul 5 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XX-lea: Intimitate, anonimitate și pseudo-anonimitate

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a II-a: Principiul moral al intimității
Capitolul 5: Implementarea intimității crypto
de Wendy McElroy

Intimitate, anonimitate și pseudo-anonimitate (Cap. 5.2)

De multe ori se spune că există un schimb între intimitate și securitate […] Securitatea este definită ca starea de a nu fi în pericol sau amenințat. Asaltul este o amenințare. Cum poate cineva să nu fie asaltat dacă se află într-un aeroport asaltat? […] Cum poate cineva să nu fie amenințat cu hărțuirea sau acuzat de către Stat de o infracțiune, când Statul știe mișcările oricui, ce declară fiecare și tranzacțiile tuturor? Sunt de părere că securitatea se duce în JOS, nu în sus. Statul se poate apăra de teroriști și prin poliția pe care o face, dacă își pune mintea cu ei. Dar nu o face. Preferă să devină un monstru al totalitarismului.

Mike Rozeff

 

Intimitatea va determina viitorul criptovalutelor. Vor continua ele să îmbunătățească libertatea individuală, sau vor deveni un instrument de control social al guvernului?

Intimitatea este o nevoie umană, de aceea lupta pentru a deține controlul asupra ei este atât de intensă. Supravegherea constantă face ca oamenilor să le fie greu, sau chiar imposibil, să aibă parte de întruniri familiale sau romantice intime, să creeze, să facă ce le dictează conștiința, să descopere plăceri sexuale, să afle ce preferințe au în materie de politică și de religie, să se drogheze sau să nu fie de acord cu unele pericole. Intimitatea personală este de asemenea și cea mai mare barieră împotriva puterii guvernului, iar guvernul știe acest lucru.

“Doar criminalii trebuie să se teamă de supravegherea guvernului” este răspunsul uzual pe care îl primesc apărătorii intimității. Dar fiecare om pașnic devine un criminal dacă are ceva de ascuns. De ce? Pentru că depășește viteza legală, sau pentru că s-a drogat, sau pentru că a făcut contrabandă internațională cu băutură ieftină sau cu țigări, sau poate că a adus casei niște îmbunătățiri fără a avea autorizație, sau dacă a mințit în fața unui vameș, dacă și-a trecut un venit mai mic pe declarația de venit, sau dacă a încălcat una din zecile de mii de legi care incriminează comportamentul inofensiv. Guvernul ne face pe toți infractori. Așa cum explica Ayn Rand, “Singura putere a guvernului este aceea de a-i prinde pe criminali. Și când nu sunt suficienți criminali, îi face el să fie criminali. Sunt atâtea lucruri care incriminează, încât omului îi este imposibil să trăiască fără a încălca legea”. Astfel, toți oamenii sunt controlați.

Atacurile asupra intimității afectează de asemenea și societatea privită ca un întreg. Să luăm ca exemplu libertatea de exprimare. Îmi amintesc că eram într-un restaurant și o rudă a început să se vocifereze după evenimentele din 11 / 09 spunând că S.U.A. încep să semene cu Cuba, țară de unde fugise. Soția a încercat să-l liniștească, șoptindu-i încet, dar ferm, “Nu poți spune așa ceva în public”. Se enervase, și se uita în jur să vadă dacă auzise cineva. Supravegherea și informatorii îi fac pe oameni să ezite să exprime anumite opinii, care ar putea fi folosite împotriva lor în scop legal sau politic. Proprietățile pot fi sechestrate, familiile pot fi distruse și de aici se ajunge la închisoare. De ce ar vorbi cineva, dacă și-ar lăsa copiii orfani?

Uciderea libertății de exprimare este una din repercusiunile politice ale distrugerii intimității. Intimitatea este o caracteristică, cheie care distinge totalitarismul, societatea ilustrată de Kafka, de una liberă. Poți să-ți încui ușa și să te aperi de invazii? Toată lumea este de acord că infractorii nu ar trebui să spargă locuințele și nici să se comporte cu oamenii și cu proprietățile acestora ca și cum le-ar aparține. De ce agenții guvernului au dreptul să facă aceste lucruri? Ei nu sunt nimic mai mult decât niște muncitori pentru un angajator a cărui autoritate vine din faptul că suficienți oameni îi permit să invadeze și să fure. Ei sunt niște infractori sancționați prin tolerare.

Până de curând, multe din atacurile asupra intimității au fost prevenite doar pentru că erau prea greu de realizat. Și apoi a apărut tehnologia. Chiar dacă este un incompetent notoriu, guvernul poate supraveghea acum așa cum nu a făcut-o niciodată, iar oamenii se tem sau se complac, așa cum se poate vedea și la masele care se îngrămădesc la aeroport.

Asalturile guvernului asupra intimității se trag dintr-o Mare Minciună: mai precis, intimitatea este imposibilă acum, pentru că supravegherea guvernului este omnipotentă, omniscientă. Împotrivirea este zadarnică. Intimitatea ține de domeniul trecutului. Baliverne. În primul rând, tehnologia a dat mereu mai multă putere individului decât guvernului. În al doilea rând, este o diferență colosală între “dificil” și “imposibil”. Intimitatea este clar mai dificil de întreținut decât în secolul XXI, dar asta nu înseamnă că este un lucru nerealizabil. Oamenii trebuie să revendice ferm ceea ce înainte le aparținea de drept, pentru a opri toate aceste violări ale datelor personale.

Ce este de făcut?

Nimeni nu poate răspunde. Modul de administrare a informațiilor personale este ceva care ține de stilul de viață și de țelurile fiecărui om.

Totuși, înainte de a răspunde, trebuie făcută o distincție: de exemplu, intimitate versus anonimitate. Intimitatea este abilitatea de a păstra doar pentru tine datele personale sau activitățile; de exemplu, închizi ușa când faci duș; activitatea nu este rușinoasă, dar nici nu trebuie să vada toată lumea ce faci. Anonimitate se numește atunci când activitățile tale pot fi văzute de lume, dar nu se poate vedea că TU ești cel din spatele lor. Rick Falkvinge, fondatorul primului Partid al Piraților, elabora: “Exemplul tipic este acela în care ai vrea să lansezi un zvon despre abuzul de putere sau despre alte infracțiuni în cadrul organizației de care aparții, fără a-ți pune în pericol cariera și statutul social în cadrul grupului. Acesta este și motivul pentru care avem în general legi puternice care protejează sursele presei libere. Aceste date le poți posta online în mod anonim prin VPN, prin rețeaua de anonimizare TOR, sau prin ambele. Acesta este echivalentul analog al ponturilor scrise, și a fost considerat ca alimentul de bază pentru cecurile și balanțele noastre financiare”.

O altă distincție: există două tipuri de date – personale și publice. Dacă datele sunt personale – de exemplu, dacă sunt păstrate în spatele ușilor închise sau într-un cerc limitat – atunci ele pot rămâne private. Dar dacă datele sunt expuse în public, se pierde controlul asupra lor. De exemplu, dacă îmi discut viața sexuală într-un autobuz, nu am cum să-l reclam pe unul care trage cu urechea și care spune mai departe experiențele mele. Din păcate, multe date personale devin publice fără greșeala persoanei care le descrie. Guvernul minează zelos informații despre toată lumea începând de la naștere, întrucât părinții bine-intenționați își înregistrează copilul peste tot, de la clinici până la instituții guvernamentale.

Din fericire, acum vorbim despre transferurile crypto; ele combină cele mai bune aspecte ale datelor personale și publice. Ele sunt protejate prin criptare și prin anonimitate sau pseudo-anonimitate, dar în același timp rămân transparente. Sunt niște date noi ca formă, care trebuie protejate cu metode noi, față de guvern și față de hackeri.

Cele mai bune tactici ar putea fi cele tehnologice, dar capitolul curent nu se referă la acestea. Tacticile se schimbă constant și rapid în funcție de amenințarile guvernului sau ale hackerilor. Și, sincer, chiar dacă unele tactici sunt simple, cum ar fi să nu se păstreze ouăle în același coș. Aprofundarea altor tactici presupune niște cunoștințe tehnologice pe care nu le am.

În schimb, capitolul tratează diverse strategii referitoare la intimitate, care au fost folosite ani de zile. Alegeți-le pe cele care vă fac cu ochiul, dar cel mai bine ar fi să le folosiți pe toate, pentru că șacalii organelor de reglementare nu dorm. Iată câteva dintre aceste strategii:

Acoperiți sau ascundeți la vedere”. O cale prin care cineva își poate proteja intimitatea este aceea de a trece neobservat, sau atât de subtil încât devine imperceptibil. Amestecați-vă în mulțime, sau deveniți invizibili. Uneori, acoperirea înseamnă să faci atât de multă gălăgie, încât unul care trage cu urechea nu poate înțelege. Un exemplu ar fi să trimiteți doar plăți mici prin Blockchain, astfel că tranzacțiile se vor amesteca printre alte câteva mii asemănătoare, niciuna neputând trezi interes datorită sumelor mărunte. Alteori, acoperirea înseamnă mascarea activității prin servicii de mixare a monedelor, care anonimizează și mai mult tranzacțiile. Totuși, anonimizarea are riscurile ei. Poate fi un semnal pentru cei care trag cu urechea.

Evitați exchange-urile centralizate și alte centre care partajează datele. Dacă cineva ar vrea ca guvernul să dețină datele sale financiare, ar putea pur și simplu să i le trimită prin poștă. Desigur, înregistrarea la un exchange, cum ar fi Coinbase, scutește de nevoia unei ștampile. Exchange-urile centralizate au devenit niște brațe ale guvernului. Mai mult, ele prezintă propriile riscuri, printre care falimentul sau diverse motive pentru blocarea fondurilor. Și totuși, există și motive bine întemeiate pentru a apela la casele de schimb valutar; de exemplu, ele permit tranzacțiile futures și alte operațiuni specifice Wall Street-ului. Dar exchange-urile descentralizate sunt de preferat; cele din afara S.U.A. și din afara statelor ostile criptovalutelor sunt de preferat, chiar dacă revendică jurisdicția asupra cheilor private. Dar atunci, averile trebuie mutate cât de repede se poate, fără a permite intermediarului să le controleze mai mult decât trebuie.

Găsiți metode discrete pentru a scoate banii. Veteranul crypto Kai Sedgwick spunea:

“Tranzacțiile cu Bitcoin sunt semi-anonime: fiecare tranzacție este publică pe Blockchain și rămâne vizibilă pentru eternitate, dar proprietarul portofelului este necunoscut. Corelarea adreselor cu identitățile din lumea reală se realizează relativ ușor de către cei de la putere, pentru că oricine va scoate bani la un moment dat, iar asta implică de obicei o relație între adresele Bitcoin și conturile bancare”. Nu faceți asta. Pe cât de mult cu putință, apelați la oameni cu care vă puteți întâlni între patru ochi. Căutați locuri care schimbă criptovalute cu bonuri cadou pe care le puteți folosi la magazinele unde mergeți de obicei, cum ar fi supermarket-urile. Fiți inventivi în evitarea băncilor și a caselor de schimb centralizate; acestea sunt “terții de încredere” pe care Bitcoin îi aruncă în derizoriu.

Folosiți o valută care favorizează intimitatea. În prezent există zeci de valute private, unele oferind o anonimitate solidă. Chiar dacă ele folosesc diverse metode pentru păstrarea intimității, anonimitatea este la rang de laitmotiv. Fondatorul Zcash a explicat filosofia din spatele acestei monede private. “Credem că intimitatea întărește relațiile sociale și instituțiile societății, protejează societatea împotriva inamicilor și ajută societatea să fie mai pașnică și mai prosperă […] Societățile bogate și pașnice aveau adevărate tradiții pentru păstrarea intimității, iar lipsa ei a fost des întâlnită la societățile aflate în criză sau la cele care erau în marginea prăpastiei”.

Ciocu’ mic pe forumurile publice. Forumurile publice, cum ar fi Facebook sau Twitter, sunt monitorizate și minate de guvern și de corporații. Ele sunt centre de colectare a datelor, chiar dacă cineva încearcă să posteze anonim. Dacă rețelele de socializare sunt necesare datorită profesiei, atunci folosiți-le la minim. Nu postați pe site-urile de socializare nimic, dacă nu ați pune acea informație și pe prima pagină din New York Times, iar aici sunt incluse și forumurile crypto.

Fiți atenți când scrieți informațiile. Ca exemplu, nu vă scrieți cheile private, dacă nu aveți un loc sigur și tainic în care să le păstrați.

Concluzii

Guvernul vine după criptovalute, ceea ce înseamnă că vine și după utilizatori. Primul atac va fi o tentativă de a elimina intimitatea; și-a dat seama că intimitatea este piatra de temelie a valutelor virtuale și că este de asemenea un instrument al libertății, chiar dacă utilizatorii nu au realizat asta. A venit vremea pentru o vigilență sporită. Pentru a o parafraza pe comedianta Lily Tomlin, “Nu contează cât de paranoică sunt, oricum nu îndeajuns”.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele douăzeci de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

3
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...