Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Idealismul crypto este viitorul pe care statiștii crypto trebuie să-l defăimeze (CAP. 10.5)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_10.5

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a cincea din capitolul 10 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XLIX-lea: Idealismul crypto este viitorul pe care statiștii crypto trebuie să-l defăimeze

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a IV-a: Stat vs. societate
Capitolul 10: Cheia succesului revoluției crypto este trecută cu vederea
de Wendy McElroy

Toți cei care își folosesc cunoștințele într-o ofertă care să decreteze schimbarea socială au văzut în criptografie un instrument de intensificare a intimității individuale și de transfer al puterii de la marile instituții centrale către ființele umane care trăiesc pe orbita acestora.

– Paul Vigna, The Age of Cryptocurrency: How Bitcoin and Digital Money Are Challenging the Global Economic Order (n.r. Era criptovalutei: Cum provoacă Bitcoin și banii digitali ordinea economică mondială)

 

Idealismul în crypto este atacat viguros de către cei care spun că obstrucționează “respectabilitatea” și drumul către profit. Adevărul este exact opusul. Idealismul este dorința de a crede și de a lupta pentru valori umane, cum sunt libertatea și decența. El îmbracă tot ce este respectabil în comportamentul uman. Și se luptă pentru ce este mai bun pentru oameni și pentru ca societatea să nu blocheze niciodată un profit onest.

Ar trebui drumul crypto să îl urmeze pe cel al societății luată la modul general?

O dezbatere politică a decis detaliile vieții zilnice până la amănunte precum ce cuvinte pot fi vorbite cu impunitate și ce clădiri au nevoie de o paiață obedientă la intrare. Dezbaterea este libertate versus securitate și securitatea a câștigat. Conflictul a fost fabricat de o dihotomie falsă desenată între cele două concepte, chiar dacă niciunul nu există în realitate. Securitatea unei persoane sau a unei proprietăți este posibilă doar prin intermediul libertății individuale, care este baza autoapărării. Însă libertatea omului obișnuit este împinsă spre limite. Ea apare din portițe legislative, pe piețe negre sau gri, în jurisdicții renegate și în tehnologii care stârnesc confuzie majorității oamenilor, inclusiv politicienilor: ea trăiește în crypto.

O dezbatere similară celei libertate versus securitate se dezlănțuie în cadrul criptovalutei. Este libertatea personală versus siguranță. (Notă: aici, “siguranța” înseamnă mult mai mult decât o respingere a violenței și a fraudei așa cum sunt ele agreate de ambele părți. Înseamnă “respectabilitatea” de îmbinare cu masele financiare, de conformare cu reglementarea și cu aplicarea legii.) Dihotomia este de asemenea falsă când este aplicată dezbaterii crypto. Din nou, siguranța se bazează pe drepturile individului care asigură oamenilor control asupra propriilor active, inclusiv persoana și proprietatea. Cu toate acestea, vaietul pentru “respectabilitate” crește în volum, chiar dacă termenul de “libertate” este auzit tot mai rar.

Pentru stat și pentru fanii săi, libertatea și securitatea nu pot coexista deoarece drepturile individului sunt o antiteză la stat. Pentru stat, securitatea înseamnă o aplicare agresivă a legii, care controlează comportamentul pașnic dar nedorit al oamenilor normali și care îi protejează pe cei puternici. Siguranța este folosită ca sinonim pentru reglementare și alte măsuri care garantează monopolul statului asupra economiei. Respectabilitatea se referă la dorința societății de a se conforma cu autoritatea pentru a preveni scoaterea armelor și pentru a oferi profituri celor aliniați la status quo. Desigur, definițiile seamănă cu realitatea privită prin sticlă. Siguranța nu este scopul celor care introduc violența în schimburile voluntare și care pretind apoi că oferă un seviciu; forța și frauda nu pot fi eliminate prin forță și fraudă. Și respectabilitatea nu este obediență.

Vocea principală împotriva statismului din crypto este cea a idealiștilor – cei care cred că este posibilă schimbarea socială pentru un bine mai mare. Mai precis, ei cred că libertatea individuală este o opțiune pentru fiecare persoană din societate. Pentru statiștii crypto, acești revoluționari financiari sunt niște creatori de probleme care ar trebui batjocoriți personal și penalizați de stat. Totuși, partea cu “creatori de probleme” este probabil corectă.

Ironia este mare. Statiștii crypto se îndreaptă spre o lume bine definită și eficientă care a fost construită de la zero de o gloată vibrantă de idealiști – aceiași oameni despre care spun că sunt paraleli cu realitatea. Statiștii crypto îmbracă realitatea grea și rece a idealiștilor – totul, în timp ce deplâng principiile care au creat-o și care sunt părți constituente pentru funcționarea acesteia. În schimb, ei susțin că Blockchain-ul și crypto sunt simple avansuri tehnologice – o nouă tactică pentru securizarea profiturilor. Pentru menținerea acestei viziuni asupra crypto de “vin nou în sticle vechi”, statiștii ignoră caracteristicile libertății care sunt încastrate în dinamica digitală, precum descentralizarea, intimitatea, transparența, controlul individual și transferurile peer-to-peer. Deoarece statiștii crypto au intrat pe scenă pentru a face bani, ei spun că siguranța profitului este caracteristica definitorie a criptovalutei, nu ideologia. Acești traderi și investitori sunt precum membrii unui kibbutz care neagă contextul politic și susțin că ei sunt niște simpli grădinari.

Profit versus libertate este o altă dihotomie falsă. Idealiștii crypto îi aplaudă zgomotos pe indivizii care fac un profit onest, inclusiv grămezi de bani. Mărul discordiei este modul în care este acumulată averea. Pe piața liberă, profiturile semnalează muncă grea, judecată, alocare înțeleaptă a resurselor; ce nu ar fi de aplaudat? În statism, profiturile necinstite sunt acumulate prin intermediul forței sau al privilegiului mascat în formă de lege; profiturile necinstite îi deposedează pe cei neprivilegiați de oportunități și câștiguri. Un profit necinstit este furt și adevărata dihotomie este furt versus libertate.

Statiștii crypto prezintă totuși cel puțin o dihotomie validă. În viziunea lor asupra lumii, libertatea și securitatea sunt opuse ireconciliabil. Des sugeratul “compromis” între cele două este o minciună. Singurul “compromis” este o predare înrudită cu libertatea și securitatea care operează la verificările din aeroporturi. Oamenii sunt dezbrăcați de libertate și statul este împuternicit astfel încât, în termeni de libertate financiară, “sistemul său putred, Dickensian și demodat numit banking” primește o amânare pentru decesul său mult întârziat.

Câmpul de luptă dintre idealiști și statiști este cel al ideilor.

Glorificarea ideilor

Dezbaterea în crypto este între două ideologii sau modele ale societății: drepturile individului și puterea statului. Murray Rothbard, fondatorul capitalismului anarhic, a numit-o “eterna luptă dintre libertate și putere” care a definit societatea umană. Cei care susțin implicarea statului pe piața liberă o fac din mai multe motive. Motivele includ interesul propriu, conformitatea, teama de lege, presiunea apropiaților și credința în sfințenia statului. Însă motivele sunt irelevante față de faptul că ele implică statism impus asupra oamenilor care doresc să acționeze liber și pașnic. În mintea statiștilor, oamenii care vor să trăiască nemolestați sunt numiți idealiști.

Mai multe tactici sunt folosite în mod obișnuit pentru a-i amuți pe idealiști și pentru a discredita discuția despre crypto ca sursă a libertății. Disprețul este la adresa oricui sugerează că crypto înseamnă mai mult decât o cale de a face un ban. Sau, criticile merg direct la sursa deranjului – ideile – prin faptul că afirmă că ideile nu contează; lumea funcționează cu bani.

O poziție agresivă și împotriva intelectului contrazice aspecte evidente ale lumii. Fiecare interacțiune de pe pământ este definită de idei. Dacă vreuna este sau nu îmbrățișată de cineva depinde de obiceiuri, modul în care este înțeleasă corectitudinea, statut, igienă și evoluția circumstanțelor. Oamenii se evaluează constant între ei prin filtre precum rasa, sexul, vârsta și statutul social. Acestea sunt toate niște idei. Acțiunile umane au loc în contextul evaluărilor conștiente și al ideilor deprinse.

Ideologiile – sisteme de idei și principii – definesc, de asemenea, viețile noastre, deoarece ele ne definesc cultura, legile și societatea. Impactul asupra credințelor religioase – creștinism, Islamism, ateism – este de neevitat. Același lucru este valabil referitor la ideologiile politice – marxism, democrație, drepturi individuale. Chiar și ideile sau ideologiile la care oamenii obiectează au influențe adânci asupra comportamentului și opiniilor lor. Ideile sunt inseparabile de modul în care existăm și cel în care va evolua umanitatea.

Glorificarea idealismului practic

Viziunea statistă crypto asupra idealismului este mult denaturată. Uneori se bazează pe o singură întrebare, care este considerată a fi un argument zdrobitor; în realitate, nu spune nimic. Statistul întreabă “Ce societate liberă a existat vreodată?”. (Paralela cu crypto este pentru a asuma faptul că ar putea funcționa doar într-un context financiar vast.) Sublinierea multelor exemple de libertate extraordinară, precum America colonială, este zadarnică. Nu toți cei de acolo au fost liberi; nu orice lucru exprima libertatea. “Aha”, declară triumfător scepticul, “libertatea este un vis”.

Scăderea triumfului este neimportantă. Nicio societate dezvoltată nu a reflectat perfect idealurile politice sau sociale. Standardul de verificare a idealurilor utilizat de statiștii crypto este pe jumătate colectivist și pe jumătate utopic, deoarece societatea constă în indivizi cu dorințe libere, care nu acționează la unison. De asemenea, asta este  valabil pentru idealurile statiste aplicate, precum marxismul, sub care au înflorit piețele negre. O verificare mai bună ar fi prin compararea unei societăți ideale exprimate în mod imperfect cu o alta, și apoi să se judece care promovează mai bine pacea, justiția și prosperitatea. Adevărata verificare este prin evaluarea idealului care promovează cel mai bine pacea, justiția și prosperitatea pentru individ, deoarece societatea nu este nimic mai mult decât o colecție de indivizi.

Lăsând la o parte noțiunile denaturate, ce reprezintă idealismul practic?

Anarhiștii crypto care au creat Bitcoin au fost niște încăpățânați realiști care au știut că lumea nu va fi niciodată în întregime voluntară. Ei au crezut că lucrul îndreptat spre un ideal i-ar aduce cât se poate de aproape de împlinirea acestuia în realitate. Situația seamănă cu a lua zilnic vitamine, chiar dacă o sănătate perfectă nu poate fi reală; vitaminele și exercițiile te aduc însă cât este posibil de aproape. Păstrarea unui ideal este singura cale de a-l aborda. Și abordarea idealurilor ca justiția merită.

Idealurile oferă, de asemenea, un plan util referitor la cum să ajungi dintr-un punct în altul. Rețeaua de principii care constituie un sistem ideal constă într-o hartă intelectuală prin care se evaluează dacă o acțiune sau o problemă specifică se apropie sau se îndepărtează de libertate. Dacă libera exprimare este unul dintre principii, atunci interzicerea unei cărți ofensatoare îndepărtează libertatea și nu ar trebui să aibă loc. Un ideal este precum Nordul adevărat de pe busolă. El spune “Da, asta este direcția corectă”.

Păstrarea unui ideal împotriva realității verifică de asemenea și validitatea lui. Ar trebui să nu existe nicio contradicție fundamentală între ideal și practic. De exemplu, idealul marxismului este osândit de contradicția legii economice de cerere și ofertă, care este imuabilă. Dacă idealurile se poticnesc constant de faptele fundamentale, ele nu pot fi transpuse în realitate. Ele trebuie să fie schimbate sau abandonate.

Totuși, cât timp idealurile se mențin în oglinda principiilor și a realității, ele sunt ceva mai puternic decât o idee căreia i-a venit timpul: un ideal căruia i-a venit timpul.

Este și o altă concepție greșită despre idealismul practic care ar trebui demascată înainte de a se trece la soluțiile practice referitoare la statism. Concepția greșită este aceea că, în primul rând și cel mai important, libertatea se aplică pentru a slăbi strânsoarea statului asupra societății – de exemplu, prin legi care desființează sau votare “corectă”. Incorect. În primul rând și cel mai important, libertatea se aplică indivizilor – ție însuți – și cel mai bun loc de slăbire a strânsorii statului este singurul loc asupra căruia ai control real: tu însuți. Restul urmează.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele patruzeci  și nouă de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...