Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – ICO-urile – un pericol, o amenințare sau expresia spiritului lui Satoshi? (CAP. 5.3)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_5.3

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a treia din capitolul 5 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XXI-lea: ICO-urile – un pericol, o amenințare sau expresia spiritului lui Satoshi?

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a II-a: Principiul moral al intimității
Capitolul 5: Implementarea intimității crypto
de Wendy McElroy

Era cea mai bună dintre vremi, era cea mai năpăstuită dintre vremi, era epoca înţelepciunii, epoca neroziei, veacul credinţei, veacul necredinţei, răstimpul luminii, răstimpul întunecimii, primăvara nădejdii, iarna deznădejdii, aveam totul în faţă, aveam doar nimicul în faţă, ne înălţam cu toţii de-a dreptul la ceruri, ne cufundam cu toţii de-a dreptul în iad […]

– Charles Dickens, A Tale of Two Cities

 

Partizanii crypto au păreri foarte împărțite asupra impactului ICO-urilor. Ele au o valoare dinamică și au finanțat contractul smart dezvoltat de Ethereum; ele sunt cecuri în alb pentru țepari; ele oferă guvernelor lama cu care separă criptovalutele de libertate. Ce e mai trist este că toate aprecierile de mai sus ar putea fi corecte.

Ce legătură au toate astea cu intimitatea? După părere mea, ICO-urile actuale sunt niște momeli față de reglementări. Comportamentul tendențios al unor ICO-ri și hack-urile recente ale altora reprezintă justificarea perfectă pentru ca guvernele să interzică nu doar ICO-urile, ci poate toate criptovalutele. Așa cum exchange-urile centralizate devin niște bănci mascate, adică “intermediarii de încredere” blamați de Satoshi, ICO-urile ar putea deveni titluri de valoare sau fonduri de capital privat. În unele locuri, procesul a început deja. Desigur, reglementarea dă guvernului acces la fonduri adiționale, dar ea oferă și informații detaliate despre fiecare investitor. Ea naționalizează încă un bastion al finanțelor pieței libere.

Ce este un ICO?

Un ICO este o metodă de crowdfunding sau de crowdsale a start-up-urilor, care pot obține astfel un capital, dar totodată ele evită legislația strictă și costurile asociate cu reglementarea și nici nu mai au de a face cu organizațiile financiare intermediare. Un start-up alocă un anumit număr de “monede” (tokens) investitorilor timpurii, iar aceștia oferă “bani” în schimb, în general Bitcoin. Acest token este o criptovalută pre-minată și emisă de start-up. Dacă în urma campaniei de crowdfunding nu se atinge target-ul, atunci banii ar trebui returnați investitorilor.

Unele start-up-uri apelează la diverse stimulente: de exemplu, dividende pentru produsele sau serviciile viitoare. Dar stimulentul cel mai folosit este următorul: dacă se atinge target-ul în campania de strângere de fonduri, atunci când ICO-ul va fi lansat, investitorii vor vedea cum crește valoarea respectivului token. Tokenii devin o valută în circulație și au o valoare prestabilită de către start-up. De exemplu, în 2014, ICO-ul Ethereum a adunat 18 mil. USD, ceea ce a făcut ca moneda Ether să coste 0.4$. Astăzi (13 martie 2018), prețul este de aproximativ 686$.


Discordia

Unii dintre adepții crypto cred că ICO-urile întruchipează spiritul original al Bitcoin. Marcel Chuo, editorialist la bitcoin.com scria că “ICO-urile permit oricărui investitor din lume să aibă libertatea de a alege cum să-și cheltuie banii. În schimb, capitalul privat este permis doar “investitorilor acreditați”, care sunt câțiva oameni care presează guvernul sa pună piedici omului obișnuit care face bani […]”. Este o opinie corectă și exactă.

Un investitor acreditat este o persoană suficient de bogată pentru a putea beneficia de un privilegiu garantat de guvern; practic, i se permite să investească în afaceri cu risc, cum ar fi start-up-urile, lucru pe care omul obișnuit nu-l poate face. Este un privilegiu financiar acordat eșalonului superior. Reglementările diferă de la o țară la alta, dar cele americane sunt tipice. Securities and Exchange Commission (SEC) oferă trei variante pentru a deveni eligibil. Individul (sau entitatea) trebuie să aibă un venit anual de 200.000$ sau 300.000$ în colaborare cu cineva; trebuie să dețină peste 1 mil. USD net; sau, trebuie să fie partener de afaceri, sau să aibă funcție executivă sau să colaboreze cu entitatea care emite titlul de valoare. Oamenii obișnuiți sunt considerați prea proști sau prea mărunți pentru a-și asuma astfel de riscuri. În general, li se permite să investească doar în fonduri mutuale sau alte variante cu riscuri – dar și cu randamente – scăzute.

Important de reținut, investitorii acreditați trebuie să completeze un document pentru SEC, prin care guvernul poate vedea oricând finanțele acestora.

Criptovalutele și ICO-urile nereglementate trec peste aceste privilegii ale bogaților. Ele deschid larg ușile pentru orice om obișnuit care vrea să investească aidoma bogătașilor, evitând însă să dea cu subsemnatul. Criptovalutele și ICO-urile nereglementate îi dau omului obișnuit șansa de a avea profituri uriașe prin asumarea riscurilor.

Desigur, este posibil și să piardă enorm. În condiții ideale, start-up-urile prezintă riscuri mari. Condițiile ideale includ și faptul că poate se bazează pe onestitatea celor din spatele ICO-ului. Dar chiar și start-up-urile legitime pot intra în faliment, pot fi atacate de hackeri, pot fi închise de guvern sau pot eșua din alte cauze. Totuși, fără onestitate, ICO-ul este o înșelătorie.

Aparent, țepele cu ICO-uri s-au înmulțit în ultimii ani. Și asta din mai multe motive.

Investitorii s-au trezit cu o foame nebună de crypto și mulți nu au acționat înțelept pentru că s-au temut să nu piardă ocazia (n.r. FOMO), în cel mai bun caz. ICO-urile au devenit o manie înrudită cu febra dot.com de la finalul anilor 1990; bula dot.com s-a spart cam prin 2001. Similar multora dintre predecesorii nenorocoși, unele ICO-uri par a se baza doar pe vorbe goale. Cu toate acestea, îi atrag pe investitori. Un articol din Quartz (de pe 7 iulie 2017) spunea: “Un token crypto numit “Useless Ethereum Token” (n.r. Token-ul Ethereum Inutil) a strâns peste 40.000$ în mai puțin de trei zile. Iată ce descriere are: “UET este un token ERC20 standard, pe care îl puteți păstra sau transfera. În afara de asta… nimic. Absolut nimic””. Criptovaluta inutilă, făcută la mișto, a acumulat 310.445$ echivalentul în Ether și a emis 3.965.716,097 de monede. Și investițiile au venit, în pofida mesajului de pe site-ul oficial, unde scria că “Ești pe cale să dai bani unor necunoscuți de pe Internet, iar ei vor accepta și vor merge la cumpărături cu banii tăi. Sincer, probabil vor fi niște produse electronice. Poate chiar un televizor cu diagonală mare. Pe bune, nu cumpăra acest token”.

Useless Ethereum s-a autointitulat “Primul ICO Ethereum 100% onest din lume”.

Există însă și ICO-uri ostentativ de nesincere. Veteranul crypto Kai Sedgwick scria recent că “Benebit, unul dintre cele mai populare ICO-uri de anul acesta, a dat o mare țeapă, fugind cu fondurile investitorilor în valoare de 2.7 mil. USD. Alte estimări spun că suma se ridică la 4 mil. USD. Frauda a ieșit la iveală după ce cineva a observat că pozele developerilor erau unele furate dintr-un album școlar. Imediat după, echipa Benebit și-a luat tălpășița […]”. Benebit era susținut de multe forumuri și site-uri respectabile, cum ar fi ICO Syndicate. Pe scurt, chiar și investitorii care și-au făcut temele nu au putut evita pierderea banilor strânși de-o viață.

Pe lângă toate exemplele de mai sus, există și ICO-uri și exchange-uri oneste, dar incompetente. Pe 26 ianuarie 2018, reprezentanții casei de schimb japoneze Coincheck au ținut o conferință de presă pentru a explica cum au pierdut o sumă între 400 – 534 mil. USD; diferența apare în funcție de data la care sunt evaluate fondurile furate – în momentul investiției sau în prezent. Un hacker a ușurat exchange-ul cu o singură tranzacție, pentru că aparent fondurile fuseseră stocate într-un portofel fără multisig. Pe scurt, securitatea a fost ca un șvaițer elvețian. Coincheck era un exchange respectat; ICO-urile sunt notorii pentru buguri și vulnerabilități.

ICO-urile false sau incompetente pot părea amuzante celor care nu investesc, dar și ei pot fi afectați, dintr-un motiv foarte serios. ICO-urile răuvoitoare pot atrage reglementări guvernamentale. Ca să fim corecți, atât ICO-urile de succes, cât și țepele sunt momeli pentru reglementare.

O situație în care a fost atacat succesul: la începutul lui septembrie 2017, China a interzis ICO-urile pe motiv că distrugeau stabilitatea financiară. Traducere: criptovalutele și ICO-urile de pe piața liberă erau atât de populare încât guvernul nu le putea controla. Se pare că interdicția a avut ca scop doar o acalmie financiară de moment, pentru ca apoi să fie permisă doar funcționarea ICO-urilor care se supun guvernului. Titlul unui articol (apărut pe 26 ianuarie 2018) de pe site-ul bitcoinist.com spunea: “Un oficial chinez: Noile reglementări din 2018 ar putea anula interdicția pentru ICO-uri”.

Dacă va fi așa, atunci doar ICO-urile “oficiale” vor fi permise, inclusiv cele conduse de agențiile guvernamentale.

Între timp, SEC adoptă o nouă abordare, care este la fel de periculoasă pentru libertatea financiară. A început să clasifice unii tokeni drept titluri de valoare și persecută start-up-urile care le emit pe motiv că ar încălca legislația federală în domeniu. Un articol din CNBC (25 ianuarie 2018), numit “SEC alocă un număr “semnificativ” de resurse pentru a-i prinde pe țeparii crypto”, avertiza asupra faptului că SEC “nu diferențiază prea mult titlurile de valoare fată de tokenii utilitari (produs sau serviciu), iar legile aplicabile titlurilor de valoare sunt de asemenea aplicabile și în cazul unor criptovalute”. În curând, reglementările SEC s-ar putea aplica tuturor ICO-urilor. Chiar și dacă nu va fi așa, cine ar mai emite tokeni cu riscul de a avea probleme cu SEC?

Supunerea la legislația aplicabilă titlurilor de valoare este un proces oneros. Desigur, există și excepții atunci când o investiție este considerată ca fiind un “titlu de valoare”. Cum ar fi că doar investitorii acreditați sunt acceptați. Asta face doar ca bogații să fie și mai bogați, și poate fi unul din scopurile SEC.

Concluzii

ICO-urile au început ca niște metode prin care oamenii obișnuiți puteau investi în start-up-uri și au permis start-up-urilor să se ajute singure, fără a fi obstrucționate de guvern. Totuși, țepele au fost mereu posibile. Multe ICO-uri îi lasă pe oamenii nevinovați fără bani și oferă guvernului motivul perfect pentru a crea reglementări.

Guvernul va accepta fenomenul crypto și ramurile sale adiacente, cum ar fi ICO-urile, doar dacă le va putea controla. Acapararea averilor este cu siguranță unul dintre scopuri, dar la fel este și controlul social. Și cheia pentru a le stăpâni pe ambele este informația. Procesul de scurgere a datelor spre autorități se va accelera. Precauțiile trebuie să se intensifice.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele douăzeci și unu de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

 

Sursa – News.Bitcoin.com

3
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...