Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Este posibilă intimitatea în era digitală? (CAP. 4.3)

THE_SATOSHI_REVOLUTION

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a treia din capitolul 4 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XVIII-lea: Este posibilă intimitatea în era digitală?

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a II-a: Principiul moral al intimității
Capitolul 4: Când este incriminată anonimitatea. Doar infractorii sunt anonimi
de Wendy McElroy

Este posibilă intimitatea în era digitală? (Cap. 4.3)

Invențiile și abordările business recente atrag atenția asupra următorului pas care trebuie urmat pentru protecția și siguranța omului […] dreptul de “a fi lăsat în pace” […] Mașinile amenință că lucrurile spuse în șoaptă vor fi auzite de toată lumea.

– Louis Brandeis

Ce este intimitatea? În minte apar lucruri simple, cum ar fi să trântești ușa în nas unui recenzor, dar întrebarea deschide o problemă complexă.

Poate cel mai faimos răspuns este cel al avocaților americani Samuel Warren și Louis Brandeis, care a fost scris într-un articol din 1890 în publicația Harvard Law Review. Este unul dintre cele mai influente articole din istorie. “The Right to Privacy” (n.r. Dreptul la intimitate) este considerat primul apel remarcabil referitor la integrarea conceptului de intimitate într-un cadru legal. La început scrie: “Faptul că omul beneficiază de protecție asupra persoanei și asupra bunurilor este un principiu care a apărut odată cu primele legi; s-a demonstrat însă că este necesar ca din timp în timp să fie definite iarăși natura și aceste măsuri de protecție”. În general, intimitatea este definită ca dreptul de a fi lăsat în pace.

Articolul descrie intimitatea ca fiind o “piatră de temelie” sau un drept primar al omului, de care depind toate celelalte drepturi. “Dreptul asupra proprietății, privit în ansamblu […] incluzând toate drepturile și privilegiile, deci și dreptul la neîncălcarea personalității, ilustrează cadrul protecției pe care o solicită orice om”. Nu există un drept mai important ca acela al intimității; libertatea de exprimare, sexualitatea, libertatea de conștiință și siguranța financiară depind de el, pentru că niciuna dintre aceste noțiuni nu ar putea exista dacă intimitatea nu ar fi respectată. Dreptul de a închide ușa în față cuiva este dreptul suprem.

Interesant, articolul Brandeis-Warren a fost un răspuns la adresa dezvoltărilor tehnologice care amenințau intimitatea în același fel în care o fac astăzi Internetul și Blockchain-ul. Una dintre aceste dezvoltări a fost camera portabilă, cu ajutorul căreia jurnaliștii au fotografiat diverși oameni celebri în locuri care erau intime într-un anumit timp, cum ar fi restaurantele, nunțile sau înmormântările. Astăzi, rolul ziariștilor nepoliticoși a fost luat de un guvern nepoliticos, pentru care “intimitatea” este sinonimă cu “tăinuirea”. Guvernul privește intimitatea ca pe un paravan pus în fața infracțiunilor, fiind vorba în special de evaziunea fiscală. Această schimbare de roluri demonstrează cât de puternic a ajuns guvernul și cât de mult s-a extins, în comparație cu anii 1890.

Chiar dacă dreptul la intimitate a fost tratat de cele mai vechi legi, fiind astfel și un aspect important al societății anglo-americane, statutul legal a fost mereu unul vag. Într-adevăr, înainte de articolul “The Right to Privacy”, expresia legală a dreptului era scindată. De exemplu, existau legi împotriva violării de domiciliu, dar protecția în cazul unei invazii reprezintă doar un aspect. Conceperea unor legi pentru intimitate este ceva mult mai dificil.

În fond, ce înseamnă “dreptul de a fi lăsat în pace”? Oricine știe că în poșeta unei femei nu trebuie să te uiți, sau că spargerea unei locuințe este ilegală. Dar acestea sunt niște exemple simple, cu care criptovalutele nu au nicio legătură; monedele digitale se confruntă cu minarea datelor personale, care apoi sunt folosite împotriva lor.

Registrul deschis de tranzacții al Blockchain-ului permite oricărui nepoftit să urmărească finanțele și alte informații publice – cel puțin până la un anumit nivel. Care ar trebui să fie nivelul legal al acestei urmăriri? Dacă cineva trage cu urechea într-un loc public, apoi repetă ce a auzit, încalcă dreptui cuiva de “a fi lăsat în pace”? Dar dacă cel care trage cu urechea se folosește de acele informații în scop personal, cum ar fi să parieze la bursă? Sau dacă ar folosi informațiile pentru a șantaja? Există o metodă legală pentru a-l opri pe urmăritor?

Bazele intimității

Liberalistul emblematic Murray Rothbard a afirmat că toate drepturile omului decurg din dreptul asupra proprietății; cu alte cuvinte, toate se rezumă la cine este cel care controlează modul în care sunt utilizate toate lucrurile: dispozitivele electronice, ideile, propriul trup. Desigur, întotdeauna se poate folosi forța pentru a uzurpa controlul, dar cine este proprietarul adecvat într-o societate pașnică? Este omul care obține această titulatură prin intermediul producției, comerțului sau prin alte maniere pașnice. Nimic nu îl poate defini mai bine pe individul care poate utiliza diverse lucruri sau care își protejează propria ființă, inclusiv informațiile personale.

Acest drept este subiectul unui atac orchestrat de cel mai mare urmăritor din toată istoria lumii, care se și folosește de aceste date împotriva ta, provocând prejudicii extreme. Guvernul vrea să acceseze și să controleze informațiile personale pentru a deține puterea asupra conținutului lor, adică se folosește de puterea identității tale împotriva ta. El înregistrează nașterile copiilor; păstrează o evidență patologică asupra tuturor rapoartelor financiare, medicale și asupra studiilor; solicită documente oficiale pentru toate momentele importante ale vieții, incluzând și moartea. Nu contează că un om nu a comis vreo infracțiune sau faptul că nu a fost acuzat de vreo infracțiune. Scopul guvernului este de a controla. Cei care nu se supun controlului sunt infractori.

Un motiv pentru care guvernul reușește să fure informații este acela că intimitatea este un concept definit vag, iar oamenii nu îl înțeleg; dacă l-ar fi înțeles, l-ar fi prețuit mai mult. Intimitatea se sprijină pe două întrebări. Ca idee de start, să ne gândim la dreptul de a ne controla și de a ne exprima propriile gânduri. (Desigur, intimitatea înseamnă mult mai mult de atât, dar acesta este doar un punct de pornire.)

Întrebarea #1: Cine îți poate stăpâni gândurile? Cei mai mulți ar spune “nimeni nu este stăpân pe gândurile mele!”. Gândurile proprii sunt ale tale,la fel cum sunt și degetele sau ochii; sunt părți ale corpului tău; sunt o parte a ființei tale. Dar cum ar fi dacă ceea ce ai în minte este o formulă chimică la care te-ai gândit întâmplător? În clipa în care te-ai gândit la ea, formula a început să se schimbe, amestecând tot ceea ce știai despre chimie și despre viață. Ești tu proprietarul acestei formule modificate? Dacă da, o poți valorifica în pofida protestelor chimistului care a inventat-o? Dacă nu, de ce nu?

Legătura cu informațiile financiare: dacă cineva deține active financiare, cum ar fi un sac de aur, această informație este una privată, dar doar cât timp nu este dezvăluită. Problema criptovalutelor – cel puțin prin prisma paradigmei intimității – este că toate tranzacțiile sunt dezvăluite.

Întrebarea #2: Cine este proprietarul unei informații care acum se află și în mintea altei persoane? Cine este proprietarul unei informații dezvăluite în public? Liberalistul din secolul XIX James Walker spunea că “Eu sunt proprietarul gândurilor mele, așa cum sunt și proprietarul aerului din plămânii mei […]”. Dar ce se întâmplă când expiri? Ce se întâmplă atunci când exprimi în mod voluntar o idee sau o informație într-un domeniu public, cum ar fi Internetul sau Blockchain-ul?

Dacă partajarea informației ar veni însoțită de un contract de nedezvăluire, nu ar fi nicio problemă; cel care exprimă informația ar fi posesorul de drept. Dar lucrurile nu stau așa în realitate. Cele mai multe încălcări ale informațiilor personale sunt involuntare, cum ar fi înregistrarea la naștere și asignarea de către guvern a unui cod numeric personal pe care îl porți toată viața. Unele încălcări ale intimității sunt rezultatele unei tranzacții, când oamenii naivi își oferă datele către o companie pentru un abonament gratuit sau pentru ceva similar.

Expunerea informațiilor personale în public ne face să revenim la titlul acestui fragment: Este posibilă intimitatea în era digitală? Răspunsul este “da”.

Soluția

Cât timp este utilizată vechea paradigmă – care spune intimitate = tăinuire – transparența Blockchain-ului este un semn rău. Dar dacă intimitatea ar fi totuna cu transparența, iar protecția nu ar mai fi concentrată pe tranzacții, ci pe identitatea actorilor? Aceasta este o paradigmă a intimității mai nouă și mai pură. Pentru onestitate și pentru schimburi echitabile, tranzacțiile sunt la vedere. În numele intimității, nu se mai solicită identitățile participanților, așa cum o băcănie nu cere cartea de identitale celui care cumpără lapte cu bani cash. Chiar așa, să poată vedea oricine; să poată verifica oricine. Și se pot păstra și onestitatea și intimitatea. Cheia este ca fiecare să își păstreze identitatea privată – să stăpânească ceea ce are în minte doar el, nu și altcineva – permițând accesul publicului la informație, ca o dovadă a onestității.

Desigur, este o chichiță. Cum își poate proteja cineva identitatea dacă efectuează o tranzacție deschisă? Soluția pentru intimitate este de multe ori ilustrată ca problema însăși. Sentimentul că “tehnologia distruge intimitatea” este unul comun. Însă adevărul este exact opusul acestei afirmații.

Să ne gândim la un detaliu minor despre cum poate fi păstrată intimitatea: criptarea. Criptarea este procesul de codificare și decodificare a informației.

Această idee și importanța ei asupra intimității nu sunt ceva nou. A fost ceva esențial în crearea Americii. Înaintea Confederației, Ctitorii au atacat oficiile poștale pentru că britanicii le foloseau pe post de mașini ale cenzurii. După Confederație, unii dintre Ctitori au procedat la fel. Congresul Continental a vrut să declare că unele materiale politice nu puteau fi transportate prin poștă pentru că se spunea că este periculos. Scrisorile și publicațiile periodice anti-Federale au fost prima țintă; anti-Federalii au luptat împotriva multor aspecte ale Constituției și au ajuns efectiv să blocheze ratificarea, dacă nu ar fi fost inclus și Proiectul de Lege a Drepturilor. În cadrul dezbaterilor intense, ei nu au putut transporta materialele prin poștă, care era controlată de Federali. Mulți dintre ei, inclusiv Thomas Jefferson, au recurs la a coresponda codificat.

Guvernul american a realizat mereu importanța politică a controlării fluxului de informații. În anii 1770, comunicațiile aveau loc prin poștași călare, în timp ce astăzi comunicăm prin pachete de date care sunt transmise prin fibră optică. Diferența este însă irelevantă din punct de vedere al principiilor implicate. Întrebările cheie sunt: “Cine este stăpânul cuvintelor și ideilor tale?; “Cine are dreptul de a le citi?”; “Cine este stăpânul informațiilor tale personale?”.

Concluzii

Puține drepturi sunt la fel de importante precum anonimitatea financiară, pentru că banii sunt mijlocul prin care oamenii se hrănesc. Atacurile asupra intimității se întețesc pentru că guvernul realizează miza; în fond, din banii tăi trebuie să mănânce și guvernul.

Noua paradigmă a intimității este transparența fără identitate. Dar funcționează doar dacă oamenii își protejează identitatea la fiecare mișcare. Dacă nu își dau niciodată în mod voit datele către guvern, către casele de schimb valutar sau către corporațiile care sunt niște pârghii ale guvernului.

Intimitatea este un drept al omului, dar este un drept la care renunțăm la fel cum am renunța la un teanc de bani, dacă l-am arunca în aer. Pe scurt: nu faceți asta.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele optsprezece fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

 

Sursa – News.Bitcoin.com

3
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...