Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Dinamica politică a descentralizării (CAP. 7)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_7

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea întâi din capitolul 7 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XXIX-lea: Dați-le oamenilor puterea înapoi

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a III-a: Descentralizare
Capitolul 7: Dinamica politică a descentralizării
de Wendy McElroy

Dați-le oamenilor puterea înapoi (Cap. 7.1)

Mulți oameni resping e-valuta ca pe o cauză pierdută datorită tuturor companiilor care au eșuat începând cu anii 1990. Sper că este evident că doar natura centralizată a acelor sisteme le-a adus sfârșitul. Cred că asta este prima dată când încercăm un sistem descentralizat, care nu necesită încredere.

– Satoshi Nakamoto

 

(Notă: Acest articol evită în mod conștient întrebarea despre cât de descentralizate sunt în realitate diverse criptovalute, cum ar fi Bitcoin și Ether. Se merge pe ideea că lumea crypto este un paradis al descentralizării în comparație cu sistemul bancar central.)

În 2009, Satoshi Nakamoto a oferit prima valută digitală descentralizată care se baza pe algoritmi în loc de încredere. Descentralizarea este cheia. Nicio persoană nu controlează funcționarea Bitcoin; oricine poate participa pe baza unei egalități peer-to-peer. Sistemul utilizează o rețea distribuită de noduri pentru a verifica tranzacțiile care sunt vizibile publicului într-un registru deschis. Era ceva nou sub soare.

“Sistemul care nu necesită încredere” descris de Satoshi are avantaje evidente. În primul rând, oamenii nu mai sunt țepuiți de terți lipsiți de scrupule, cum ar fi avocații, foștii soți sau băncile. Dar avantajele descentralizării sunt mai puțin evidente. Centralizarea poate fi o chestiune pur practică, și poate fi o strategie bună. O afacere, de exemplu, poate fi mai eficientă și mai profitabilă dacă puterea de decizie este deținută de o singură persoană. Nu este nimic greșit cu centralizarea din punct de vedere intrinsec. Exceptând…

Din punct de vedere politic. Centralizarea reprezintă un dezastru pentru libertate deoarece ea îi lasă fără alegere pe oameni și preschimbă drepturile personale în decizii luate de comisii. Un alt termen pentru controlul centralizat este “ingineria socială”.

Deseori, de-a lungul istoriei societatea a fost văzută ca rezultatul design-ului cuiva. Design-ul poate fi atribuit lui Dumnezeu, unui monarh sau unui grup de oameni numit guvern. Societatea ca o construcție este presupusă ca fiind garantată.

În opera sa de trei volume Drept, Legislație și Libertate (1973), economistul și teoreticianul social Friedrich A. Hayek a numit această poziție “raționalism constructivist”. El a argumentat cu tărie împotrivă. Într-o lectură de Nobel din 1974, intitulată “The Pretence of Knowledge“ (n.r. Prefăcătoria Cunoașterii), Hayek a exprimat o obiecție cheie: mai precis, nicio comisie nu poate prezice nevoile în creștere ale maselor de oameni care interacționează.

“Recunoașterea limitelor insurmontabile ale cunoașterii sale trebuie să îl învețe pe studentul societății o lecție de umilință care ar trebui să-l păzească să nu devină un complice al luptei fatale a oamenilor prin care încearcă să controleze societatea – o luptă care nu-l face doar tiran asupra apropiaților, dar care îl poate face și distrugătorul unei civilizații care nu a fost concepută de niciun creier, dar care s-a dezvoltat din eforturile voluntare a milioane de oameni”.

Descentralizarea înseamnă difuzarea puterii de la o autoritate centrală înspre unitățile constituente. Din punct de vedere politic, asta înseamnă în general pasarea controlului de la o unitate națională la una locală. În loc ca legile să fie emise de Congres sau de Parlament, să o facă un stat sau un guvern de provincie. Ori un consiliu local să decidă ce poate face și ce nu poate face un rezident cu bunurile proprii, cu banii sau cu trupul său. Consiliile locale ar fi de preferat autorităților aflate la distanță, pentru că ele sunt susceptibile în fața influenței locale; aceasta înseamnă că vocile oamenilor care locuiesc unul lângă celălalt au o influență mai mare decât voturile anonime care sunt în număr de milioane.

Dar, chiar și la nivel local, elementul esențial al descentralizării este pierdut. Elementul esențial nu este o comisie sau o decizie colectivă. Este individul. Individul nu este doar piatra primordială de temelie a societății, ci și singura sursă a drepturilor, singura sursă care poate spune “da” sau “nu” în propria viață. Punctul de debarcare logic și moral pentru descentralizare constă în fiecare om care este responsabil să ia decizii pașnice pentru sine însuși.

În capodopera Human Action, economistul austriac Ludwig von Mises a descris principiul Individualismului Metodologic: “Mai întâi trebuie să realizăm că toate acțiunile sunt realizate de indivizi […] Dacă cercetăm sensul diverselor acțiuni efectuate de indivizi trebuie să învățăm totul despre acțiunile unui colectiv întreg. Un colectiv social nu există și nu are nicio realitate în afara acțiunilor indivizilor membri. De exemplu, indivizii care formează o familie au interacționat unul cu celălalt într-un context specific și suma acestor interacțiuni individuale a fost constituită în abstracțiunea numită “familie””.

Mises a utilizat această abordare în analizarea celui mai complex colectiv întreg – statul. Tot ce a făcut și ce a fost statul poate fi rezumat la acțiunile individuale. Mises a explicat că “Nu statul, ci călăul execută un criminal. Asta trebuie să înțeleagă cei îngrijorați de distincția dintre acțiunile călăului și cele ale statului”. Indivizii care privesc călăul văd o acțiune a statului doar pentru că ei au creat o abstracțiune cunoscută sub numele de “stat” pentru a avea un context pentru acțiunile unui individ.

Si totuși, dacă doar indivizii acționează, cum pot instituțiile colective, cum ar fi “statul” sau orice cooperativă hazardată să fie stabilite în societate? Ușor. Să ne gândim cum a evoluat limba prin intermediul acțiunilor umane, dar nu prin design-ul uman: acesta este conceptul  “ordinii spontane”. Una dintre cele mai timpurii cărți ale lui Mises, Nation, State and Economy (1919), a analizat felul în care fenomenele sociale complexe – cum ar fi limba – sunt consecințele neintenționate ale interacțiunilor individuale. Nicio comisie sau autoritate centrală nu a decis să inventeze vorbirea și să publice un dicționar, ci a lăsat liber design-ul unei anumite limbi, cum ar fi engleza. Indivizii au început să comunice pentru a obține ce-și doreau unul de la altul.

Aceasta este descentralizarea la lucru. Un alt exemplu clasic este cel al creării unei poteci în pădure. Douăzeci de oameni decid fiecare să meargă pe cel mai scurt drum din punctul A în punctul B. Pentru asta, fiecare contribuie la realizarea unei cărări neprelucrate de care beneficiază toți care o folosesc ulterior. Cărarea devine mai puțin neprelucrată pe măsură ce mai mulți oameni o folosesc. Ei nu merg de la A la B pentru binele publicului; este propriul lor interes. Totuși, de cărare beneficiază oricine va trece apoi pe acolo. Poteca este descentralizarea în acțiune.

Descentralizarea oferită de Satoshi merge mai departe. Ea nu întruchipează acțiuni individuale din care să beneficieze un întreg. Mai degrabă, ea imaginează o descentralizare care devine o parte integrantă a comunității în care totul este transparent.

O parte a revoluției lui Satoshi constă în schimbarea strategiei libertății descentralizării de la bun început. Tradițional, descentralizarea a dat oamenilor libertate prin faptul că le-a permis să se separe de societate. Adică oamenii evită sistemul politic prin refuzul de a plăti taxe, prin nedezvăluirea informațiilor personale către guvern sau, altfel, prin faptul că spun “nu”. În anii ’80, această strategie a fost numită Browning-area. pentru că practicanții urmăreau recomandările despre intimitate și libertate din best seller-ul lui Harry Browne How I Found Freedom in an Unfree World: A Handbook for Personal Freedom (n.r. Cum Am Găsit Libertatea Într-o Lume Neliberă: Un Manual al Libertății Personale). Capitolul 7, intitulat “The Government Traps” (n.r. Capcanele Guvernului) susține “Dar cine este “societatea”, dacă nu aceiași oameni care își exprimă deja nevoile și preferințele pe piață? Dacă ei nu vor să plătească pentru un serviciu de pe piața liberă […], cine poate spune că ei ar dori să plătească prin intermediul guvernului? […] Toate acțiunile guvernului depind de tranzacții de o singură parte, în care un individ este forțat să aleagă între a plăti ceea ce nu vrea și a merge la închisoare”. Cei care au ales Browning-area de la Capcanele Guvernului au descentralizat puterea în viețile lor până la un nivel personal unde singura autoritate asupra alegerilor lor sunt chiar ei înșiși.

Modul în care Satoshi a abordat descentralizarea oferă soluții. Ca Hayek, el s-a opus centralizării puterii, ceea ce este furt de putere de la oameni. Ingineria socială distruge societatea, în loc să o creeze. Atât Hayek cât și Mises au fost martori la devastarea liberalismului clasic care a rezultat din două războaie mondiale, dar în special din Primul Război Mondial. Ei au urmărit cum promisiunea liberalismului clasic din secolul al XIX-lea a fost confiscată de mașinăria centralizată a statismului.

Destul. Criptovaluta spune “destul”. Dați omului puterea înapoi. Și descentralizarea este acolo unde începe totul.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele douăzeci și nouă de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

6
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...