Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – De la droguri la aur și prostituție, Blockchain-ul minimizează violența (CAP. 11.9)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_11.9

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a noua din capitolul 11 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al LIX-lea: De la droguri la aur și prostituție, Blockchain-ul minimizează violența

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a V-a: Salvarea lumii prin anarhism
Capitolul 11: Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze
de Wendy McElroy

Cea mai evidentă obiecție la sprijinirea pe autoapărare […] și pe restituire pentru prevenirea și rectificarea încălcării drepturilor, este că aceste măsuri vor fi neadecvate pentru împiedicarea infractorilor […] Cei mai mulți oameni nu pot aprecia obstacolele fundamentale plasate pe calea prevenirii infracțiunilor de către logica perversă a proprietății publice, a aplicării legii publice și a încarcerării publice. Pasul unu: începe cu străzile, trotuarele și parcările publice, unde fiecărui cetățean trebuie să i se permită accesul în afara situației în care a fost dovedit că este vinovat de o infracțiune. Pasul doi: bazarea pe o birocrație care în mod inerent este ineficientă public, pentru a prinde, urmări în justiție și judeca pe acei infractori împotriva cărora există suficiente dovezi de vinovăție. Pasul trei: în cazul în care vor fi condamnați, infractorii sunt bănuiți că ar fi violenți, neproductivi și, uneori, necontrolabili de către închisorile publice, pentru a preveni implicarea lor în alte abateri. Pasul patru: periodic se eliberează cei mai mulți prizonieri înapoi în comunitate și apoi se revine la pasul unu și se reia ciclul.

– Randy Barnett, “Structura libertății: Justiția și regula legii

Statul fabrică infractori. Apoi centralizează și monopolizează o soluție pentru problema legată de infracțiuni, pentru care este în mare măsură responsabil. Lăsăm la o parte fabricarea de infractori falși – adică oameni pașnici care sunt considerați imorali sau lipsiți de patriotism sau care își trăiesc viețile într-o manieră neadecvată. Fabrica statului creează de asemenea infractori de carieră – oameni care din obișnuință dau naștere la violență sau care amenință cu violența pentru profit. (Pentru o discuție despre fraude, citește articolele anterioare.)

Sistemul pervers de astăzi al legii și justiției produce în mod deliberat două tipuri de infractori reali. Primul și cel mai mare grup constă în cei sanctificați de stat care apelează la voalul legitimității pentru a prăda și controla acțiunile oamenilor obișnuiți. Aceștia sunt politicienii, birocrații și alți agenți ai statului, inclusiv corporațiile prietene. Ei sunt “oamenii sistemului”. Când cade voalul legitimității și oamenii refuză să se supună, statul apelează la forță sau îi amenință. Astfel, violența este legalizată și instituționalizată în societate. Statul funcționează conform unui standard paralel și diferit al moralității: este de așteptat ca societatea să accepte un standard dublu prin care agenții statului comit violență în mod oficial, violență ce ar fi de neacceptat dacă ar fi comisă de către oamenii obișnuiți.

Al doilea grup de infractori fabricați de stat constă în ucigașii de pe străzi, care nu sunt sanctificați. Ei urmăresc profitul în aceeași manieră ca statul – acționarea în forță sau amenință – însă ei o fac fără voalul legitimității și fără ipocrizie. Brutalizarea pentru profit a oamenilor nevinovați nu este acompaniată de minciuni.

Statul fabrică infractori pe străzi din cel puțin trei motive.

Cât timp oamenii cred că statul este acea linie subțire între siguranța lor și sălbaticii furioși, ei vor accepta violența civilizată – prin comparație – a statului. Ei se vor purta cu supunere.

Statul profită de asemenea din confiscarea averii infractorilor, prin mecanisme precum amendarea activelor civile și din munca prestată de aceștia în fabricile din închisori.

Statul este capabil să monopolizeze și să industrializeze și o altă nevoie umană – nevoia de siguranță și justiție. Există industria legislativă, birocrațiile de reglementare, industria poliției, sistemul instanțelor și industria închisorilor. Aceste industrii sunt foarte profitabile. Veniturile nu vin doar din exploatarea oamenilor care sunt procesați cu ajutorul mașinilor, ci și de la plătitorii de taxe care achită utilitățile, salariile și pensiile oamenilor din sistem.

Dacă vreun cap nelegiuit a conceput în mod deliberat un sistem pentru a crea infractori de carieră din oricare dintre cele două tipuri – cei sanctificați și cei nesanctificați – nu este greu de imaginat o operațiune care este adaptată mai bine pentru această treabă decât instituțiile intermediare de încredere ale statului.

Industriile de lege și justiție sunt imagini în oglindă ale celor împotriva cărora Satoshi Nakamoto s-a angajat în luptă. Sistemul bancar central poartă o pelerină fabricată a legitimității și declară: “Sunt necesar!” chiar dacă confiscă și reglementează agoniseala privată. Băncile spun că sunt linia subțire împotriva barbarismului economic, infracțiunii și haosului. Crypto demască această minciună. Băncile sunt barbarii de la poartă, la fel cum este distorsiunea prin care legea și justiția sunt adevărații infractori de la ușă.

Este greu de crezut că orice alt sistem ar putea fi mai rău.

Descentralizând legea și justiția

Nicio colecție despre Mafie sau despre jefuitorii de bănci private nu poate începe prin comparații cu Hiroshima, cu Dresden […] sau cu analogiile acestora din istorie. Nu este legitim să fie comparate meritele anarhismului și statismului începând cu sistemul prezent ca fiind cel implicit dat și apoi să fie examinată critic alternativa anarhică. Ce trebuie să facem este să începem de la zero și apoi să examinăm critic ambele alternative.

– Murray Rothbard, “Societate fără stat

Punctul zero al oricărui sistem este natura umană.

Ființele umane sunt incredibil de diverse și sunt motivate de libera dorință. Fiecare alegere posibilă a ființelor umane va fi urmată de cineva. Cei mai mulți din societate vor avea de-a face unii cu alții în mod pașnic și vor realiza schimburi care reprezintă avantaje mutuale. Însă violența este o alternativă activă și ea va fi aleasă într-o anumită măsură de unii oameni, indiferent dacă statul există sau nu.

Scopul anarhismului crypto în ceea ce privește violența are două părți: prima, de a minimiza apariția ei; și, a doua, de a face astfel încât costul violenței să cadă asupra celor care fac această alegere.

Minimizarea violenței este construită în Blockchain. Nu doar pentru că Blockchain-ul rezumă o societate în contrast fără influența coruptă a unui intermediar de încredere. Ci și datorită unor caracteristici precum pseudo-anonimitatea și transparența.

Să ne gândim la o afacere cu droguri. Într-o societate anarhică, ar fi legal să se vândă orice care nu încalcă trupul sau proprietatea unei persoane, indiferent dacă bunul este văzut sau nu drept moral de către alții. Colaboratorul Bitcoin.com Sterlin Lujan observa că “Acelea sunt alegeri personale care se aplică asupra trupului și minții unui individ. Oricine încearcă să controleze dorința unei persoane de a face sex sau de a consuma droguri este în esență un tiran care încearcă să subjuge o altă persoană. Nu reprezintă o moralitate înaltă prejudicierea cuiva care doar încearcă să-și urmeze propria variantă de fericire. Aceasta se numește suveranitate individuală și este importantă”.

Însă elementele portabile scumpe, precum drogurile sau aurul, ar rămâne în special vulnerabile în fața furturilor violente. Unul dintre cele mai blamate aspecte ale comunității crypto oferă o soluție parțială. Piețele de pe darknet au prevenit violența. Prin oferirea unui mijloc cu ajutorul căruia oamenii pot cumpăra droguri și alte lucruri scumpe cu un risc redus de violență. Pentru un singur motiv, dealerii rivali de droguri și-au valorificat marfa fără a se omorî între ei pentru teritoriul unui colț de stradă. În anarhie, piețele de pe darknet ar fi accesibile prin căutări pe browser-ele populare, iar drogurile ar fi tratate ca orice alt produs. Însă un astfel de produs scump ar avea un filtru împotriva violenței, mai ales produsele care ar putea atrage mulți oameni “imorali” sau eratici.

Intimitatea Blockchain-ului oferă de asemenea protecție, în timp ce oferă și valoarea unui schimb transparent. Cine vrea ca alții să știe că ei dețin o avere în aur și argint – o avere pentru cel care o are? Eliminarea intermediarului – terțul de încredere – elimină factorii de risc. Metalele prețioase pot fi comandate cu o anonimitate similară și pot fi stocate ca și cum nu ar fi existat. Blockchain-ul, sau tehnologia în general, nu schimbă ce vor oamenii de la lume: plăcerea drogurilor sau siguranța aurului va fi în continuare căutată. Însă tehnologia reduce riscul violenței inerente pentru astfel de dorințe.

În articolul său “O sută de ani de anarhie crypto“, Elaine Ou a comentat că “Atunci când Tim May a scris Manifestul crypto anarhic, nu a fost un apel la acțiune și nici o instigare. A fost pur și simplu o observație. Acum avem tehnologia de a crea și de a ne aplica propriile reguli, iar această tehnologie nu poate fi oprită. Ne putem ralia împotriva inevitabilului sau putem folosi aceste instrumente pentru a construi lumea pe care o vrem”. Blocul în construcție pentru siguranța personală constă în anonimitate și transparență. “Criptografia cheii publice nu este doar pentru criptarea mesajelor private”, explică Ou, “ci oferă și dovada că expeditorul este cine susține că este. Când cumpărătorii și vânzătorii efectuează tranzacții, ei semnează mesajele cu cheile lor private. Semnăturile devin identificatori digitali”. Dacă asta pare ceva trivial pentru prevenirea violenței, scepticii ar trebui să vorbească cu prostituatele care pot identifica identitățile crypto ale clienților “siguri” și serioși și apoi să partajeze aceste identități cu ajutorul unei baze de date online. Prostituatele sunt printre persoanele cele mai vulnerabile în fața violenței din orice societate, datorită schimbului tainic și intim. Un rol de multe ori trecut cu vederea al unui pește este de a asigura siguranța prostituatelor prin filarea clienților. Pe scurt, peștii sunt intermediarii de încredere ai schimbului; la fel ca orice intermediar de încredere, ei sunt de multe ori mai abuzivi decât ar trebui. De asemenea, peștii încasează o parte substanțială a banilor. Criptografia poate schimba această dinamică pentru beneficiul prostituatelor.

Exemplele de mai sus sunt doar o aluzie la modul în care anarhismul crypto poate revoluționa în bine unele zone ale schimburilor umane care se înclină mai mult în fața violenței. În fiecare caz, riscul este minimizat în aceeași manieră: controlul este descentralizat în mâinile participanților direcți. Și autocontrolul este antiteza îndurării violenței. Autocontrolul este aproape o definiție pentru o viață în pace.

Celălalt aspect despre modul în care anarhismul crypto adresează violența este prin a face astfel încât costul violenței să cadă asupra celor care fac această alegere.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele cincizeci și nouă de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...