Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Cum oferă Blockchain-ul justiție privată (CAP. 11.6)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_11.6

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a șasea din capitolul 11 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al LVI-lea: Cum oferă Blockchain-ul justiție privată

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a V-a: Salvarea lumii prin anarhism
Capitolul 11: Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze
de Wendy McElroy

Cheia către […] un sistem judiciar de tip anarho-capitalist se găsește în conceptul de “sistem judiciar personal”. (Adică a acționa ca propriul tău judecător.) […] Scopul instanței este de a-i face pe oameni să rezolve disputele astfel încât să se evite rezolvările violente și ciclurile de agresiune – supracompensare. Cu privire la legitimitatea deciziilor instanței, este singura cale ca împricinații să evite acțiunile juridice personale.

– Karl T. Fielding, “The Role of Personal Justice in Anarcho-Capitalism“ (n.r. Rolul justiției personale în capitalismul anarhic)

 

Justiția este un bloc poticnit pentru toate sistemele politice. Ea este o problemă particulară pentru anarhism deoarece conceptul de justiție sună bizar multora; anarhismul argumentează în mod unic că justiția ar trebui să fie un produs sau un serviciu oferit prin piața liberă, precum asigurările. Viziunea justiției pare și ea contradictorie pentru unii; cum poate o societate bazată doar pe schimburi voluntare să se descurce cu infracțiuni precum furtul, care ar putea necesita sechestrarea bunurilor furate și reținerea infractorilor împotriva voinței lor?

Ultima obiecție a fost eliminată cu îndemânare de Murray Rothbard în timpul unei dezbateri remarcabile asupra justiției anarhice, alături de Profesorul în Filosofie John Hospers. Rothbard a scris că “Eu nu văd niciun motiv pentru care cineva s-ar îngrijora cu privire la consimțământul infractorilor asupra pedepsei ce li se cuvine. Cred că nimănui nu ar trebui să i se-ntâmple nimic fără consimțământul acelei persoane, cu excepția pedepselor care se cuvin infractorilor care au încălcat deja “consimțământul”, persoana sau proprietatea victimelor lor”.

Punctul principal este dacă piața liberă poate sau nu să ofere justiție. Și prima întrebare care apare pe acest subiect este de obicei, “Cum ar arăta justiția pieței libere?”. Răspunsul nesatisfăcător este că nimeni nu știe cu siguranță nimic mai mult decât știau oamenii de acum zeci de ani despre cum vor arăta comunicațiile precum Internetul sau tranzacțiile precum Blockchain-ul. (Mai multe despre asta, mai târziu.)

Între timp, principiile pe care se bazează justiția privată pot și trebuie să fie definite cu claritate.

Argumentul “NENA” al lui John Locke

Filosoful clasic liberalist John Locke a folosit argumentul “Nu există nicio alternativă” în cartea sa Second Treatise of Government (n.r. Al doilea tratat despre cârmuire). Este un raționament de tip ori-ori / care pe care în care demonstrarea falsității primului termen “ori” (anarhismul) înseamnă validarea celui de-al doilea (statul).

În citatul de la începutul acestui capitol, Karl Fielding a folosit expresia “sistem judiciar personal”. Aceasta se bazează pe un argument politic prezentat de Locke și se referă la ideea că un om are dreptul natural de a fi judecătorul propriului său caz. Fiecare om are dreptul de a-și revendica cu forța proprietatea de la un hoț, de exemplu, deoarece aceasta este o extensie a dreptului său de a-și apăra persoana și proprietatea.

Locke a recunoscut acest drept, dar el era împotriva practicării sale. El a scris că “Faptul că în stare naturală fiecare are puterea executivă de lege a firii, nu mă îndoiesc, însă vor exista obiecții că nu este rezonabil ca oamenii să fie judecători în propriile cazuri, că dragostea de sine îi va face pe oameni părtinitori cu ei înșiși și cu prietenii lor: și pe partea cealaltă, natura bolnavă, pasiunea și răzbunarea îi vor duce prea departe în a-i pedepsi pe alții; de aici nu vor urma decât confuzia și dezordinea”.

“Starea naturală” se referă la existența umană fără “societate”, în sensul modern al cuvântului. Locke a crezut că într-o stare naturală, toți oamenii erau egali și aveau același drept natural de a-și judeca propriile cazuri. Din nou, dacă o posesiune a fost furată, atunci proprietarul ar putea judeca că actul nu este corect și ar putea remedia personal paguba; el ar putea să-și recupereze proprietatea, incluzând orice compensare pe care ar revendica-o. Pe scurt, justiția privată este o chestiune de drept.

Totuși, Locke a crezut că un proces al justiției private ar tinde abrupt spre incorectitudine, deoarece chiar și un om onest vede lucrurile din perspectiva sa și din interesul său propriu. Chiar și un om cu bune intenții ar putea greși asupra faptelor, inclusiv asupra identității agresorului. Asta ar însemna că o lume ocupată de oameni care își judecă singuri cazurile ar putea duce la discordie, mai ales dacă însuși agresorul s-ar simți lezat. De exemplu, un agresor ar putea gândi că violența folosită pentru recuperarea posesiunii a fost excesivă, sau că a fost adăugată o compensare nerezonabilă. În acest punct, agresorul și-ar judeca singur propriul caz și s-ar găsi pe sine pe post de victimă; la fel de bine, el ar putea căuta o despăgubire sau răzbunare. Sau, un pretins agresor acuzat pe nedrept ar putea decide să rectifice răul care i s-a făcut. Procesul ar putea deveni cu ușurință un cerc vicios al violenței deoarece justiția nu a fost acceptată ca fiind legitimă de ambele părți.

Locke a crezut că ruperea ciclului de “confuzie și dezordine” a necesitat un judecător nepărtinitor a cărui apreciere ar putea fi văzută ca fiind legitimă de ambele părți. Altfel spus, în termeni crypto: justiția descentralizată a avut nevoie să fie centralizată sub autoritatea unui intermediar de încredere. Mizele nu au fost unele lipsite de importanță. Fără un intermediar de încredere care să judece cazuri și să ia decizii legitime, societatea civilă nu ar fi fost posibilă.

Nevoia de legitimitate în justiție a fost un motiv major – dacă nu motivul major – pentru care Locke a susținut un stat limitat. De sute de ani, acesta a fost sprijinul principal al argumentului împotriva anarhismului și a libertății. Și argumentul ori-ori / care pe care este corect, în acest caz. Este ori vorba de libertate, ori despre stat, justiția fiind pivot între cele două. (O formă a acestui argument este dezbătută în comunitatea crypto; este ori anarhismul, ori statul, iar recursul împotriva furtului și fraudei este punctul pivot.) Altfel spus: Dacă indivizii nu pot face justiție, atunci statul devine necesar, chiar și pentru cei care văd statul ca un rău necesar și care încearcă să-l constrângă prin cecuri și balanțe.

Care este legătura cu Blockchain-ul? În cazul Blockchain-ului, centralizarea justiției este inversată imediat; este luat controlul de la stat și este returnat individului, fără sânge, fără voturi și fără revoluție. Dar dacă Locke are dreptate referitor la nevoia justiției de un intermediar de încredere, atunci monopolul statului asupra justiției este pe cale de a se reînființa. Ce pot face registrele transparente pentru a preveni asta?

O definire a justiției este punctul din care începe răspunsul. De departe, justiția este asociată mult cu ofițerii de poliție, cu avocații, cu instanțele și cu închisorile. Acești angajați ai statului nu reprezintă justiția; ei sunt cei care intră în joc când justiția este încălcată; ei sunt acolo pentru a proteja statul, nu indivizii sau pacea. Astfel, statul domină această zonă într-o asemenea manieră încât justiția administrativă este prima definiție care vine în mintea oamenilor.

Justiția etică se aplică în conducerea vieții civile și private. Definiția lui Aristotel apelează la bun simț: fiecare ar trebui să primească ceea ce merită de la ceilalți. Puține sunt lucrurile atât de juste precum piața liberă în care doi oameni fac un schimb direct al unor valori asupra cărora s-au pus de acord, apoi fiecare pleacă pe drumul său. O femeie care se duce la cumpărături achiziționează o roșie și se duce acasă, înseamnă a te bucura de justiție. Ar putea părea totuși că ea doar se bucură de viață, deoarece această afirmație este de asemenea adevărată. În viața normală, piața liberă oferă în general oamenilor ceea ce merită, chiar dacă nu este ceea ce-și doresc.

Partea dificilă constă în ce este de făcut atunci când justiția vieții normale este încălcată – o situație care este cunoscută și sub numele de violență. Eliminarea celei mai cunoscute forme de violență – statul – ar elimina de asemenea și cea mai multă injustiție. Dar o societate fără stat ar avea de-a face cu violența privată împotriva persoanei sau a proprietății.

Două abordări de minimizare a violenței private și a prejudiciilor pe care le aduce sunt prevenirea și pedepsirea. Prevenirea este cea mai bună abordare, de departe, pentru o societate liberă. Sunt ferite persoana și proprietatea; este evitat procesul neplăcut de corectare a injustiției; este mult redusă nevoia de proceduri sau instituții care corectează injustiția; nu este creat niciun punct de acces pentru stat.

Blockchain-ul nu doar că promovează libertatea, ci și previne furtul, atât din partea statului, cât și din partea unor persoane private. Un transfer peer-to-peer evită participarea intermediarului de încredere, care implică atât de multe furturi; portofelele păstrate în mod privat ocolesc nevoia de a avea încredere în bănci, exchange-uri sau alți terți. Transparența Blockchain-ului face posibil să se vadă unde se duce fiecare unitate crypto. Ireversibilitatea și ștampilarea temporală a transferului au fost incluse special pentru a preveni furtul. Anonimitatea, care este posibilă cu un pic de efort, oferă protecție de asemenea.

Protecția oferită de crypto și de Blockchain este frântă cel mai rău când intermediarii de încredere sunt introduși din nou în ecuație. Multe dintre problemele rezolvate de Blockchain se întorc odată cu implicarea intermediarilor de încredere. De exemplu, cele mai mari furturi au avut loc la exchange-uri. În cazul caselor de schimb lipsite de etică sau al celor centralizate care funcționează ca băncile, încrederea utilizatorului a fost înșelată și exchange-urile devin hoții. Cele etice dar incompetente sunt ca niște invitații pentru hackeri și încrederea utilizatorului a fost din nou înșelată. Cele care sunt și etice și competente prezintă și ele riscuri deoarece sunt publice; sunt ca niște case bine încuiate, care însă cad și ele pradă hoților.

Sunt disponibile instrucțiuni pentru utilizarea exchange-urilor în cea mai sigură manieră posibilă. De exemplu, alegeți unul descentralizat și nu dați nimănui cheile private. Însă comunitatea crypto nu a adresat în mod adecvat problema creată de reintroducerea intermediarilor de încredere. Din cunoștințele mele, niciun exchange nu oferă utilizatorilor o asigurare și nici nu aplică comisioane mai mari care să servească pe post de garanție în cazul furturilor.

Până acum, a fost doar discutat impactul Blockchain-ului asupra justiției economice, însă posibilitățile tuturor formelor de justiție sunt imense. Sistemele distribuite pot transmite în mod peer-to-peer contracte smart care se aplică singure. Un raport recent al Senatului S.U.A. a spus despre contractele smart că “ideea are rădăcini în legea da bază a contractelor. De obicei, sistemul juridic adjudecă disputele contractuale și aplică termenii, însă se obișnuiește și utilizarea altei metode de arbitraj, mai ales pentru tranzacțiile internaționale. Cu contractele smart, un program aplică un contract construit la nivel de cod”. (Cât de inteligente sunt contractele actuale reprezintă un subiect de dezbatere, însă ele sunt o dovadă a unui principiu.)

Anarhistul individualist din sec. XIX Benjamin Tucker s-a referit la anarhism ca la o “societate prin contract”. Contractele pot exprima orice schimbare, de la chirii la prostituție, de la asigurări la afaceri cu droguri. Contractele nu sunt legale sau ilegale, ci doar consensuale. La fel cum crypto ocolește băncile centrale și descentralizează controlul economic până la nivel de individ, contractele smart au potențialul de a ocoli o mare parte din sistemul legal și de a returna oamenilor legea – legea contractelor. Dar, la fel ca și în cazul crypto, contractele nu vor avea nevoie de un intermediar de încredere.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele cincizeci și șase de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...