Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Crypto, o nouă paradigmă a anonimității și a identității (CAP. 4.2)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_4.2

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a doua din capitolul 4 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XVII-lea: Crypto, o nouă paradigmă a anonimității și a identității

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a II-a: Principiul moral al intimității
Capitolul 4: Când este incriminată anonimitatea. Doar infractorii sunt anonimi
de Wendy McElroy

Crypto, o nouă paradigmă a anonimității și a identității (Cap. 4.2)

Toți cei care și-au folosit cunoștințele într-un pariu pentru a determina o schimbare socială au văzut în criptografie un instrument prin care creștea intimitatea individuală și prin care se muta puterea de la uriașele instituții centrale la oamenii care trăiau în subordinea acestora.

– Paul Vigna, business reporter la Wall Street Journal

 

Criptovalutele trec peste băncile centrale prin faptul că privatizează emiterea de bani și transferurile internaționale. Toată lumea ar trebui să salute reîntoarcerea controlului financiar în mâinile oamenilor care produc bani. În sfârșit, există o justiție financiară.

Dar nu ar fi adecvat nici dacă un grup global ar putea influența libertatea banilor, pentru că s-ar ridica deasupra unui aspect revoluționar al lumii crypto. Criptovalutele și Blockchain-ul sunt noua paradigmă a anonimității, aceasta urmând să o înlocuiască pe cea veche la fel de sigur precum noii bani, care au rupt îmbrățișarea ucigătoare a băncilor centrale. Metodele revoluționare de verificare a “identității”, cum ar fi semnăturile oarbe (n.r. descrise anterior în Fragmentul al VII-lea), au redefinit conceptul anonimității și l-au oferit înapoi pieței libere , unde partajarea informațiilor contribuie la avansarea oamenilor… dar doar dacă aceștia sunt de acord. Aceste metode făuresc o viziune care se potrivește perfect cu păstrarea libertății în era digitală.

Concentrarea pe criptovalute privite ca un remediu pentru supravegherea guvernului este ceva de înțeles. Intimitatea a fost naționalizată de guvernele care schimbă sensul definiției “identificării” atfel încât să fie ceva benefic pentru scopurile lor înalte. Documentele guvernamentale reprezintă acum singura cale prin care cei mai mulți oameni își pot demonstra identitatea pentru a putea accesa necesitățile primare ale vieții moderne. În cazul celor mai multe națiuni Occidentale, oamenii care nu au documente nu se pot sui într-un avion, într-un tren și nu pot conduce o mașină. Ei nu pot deschide un cont bancar, nu pot obține un card de credit, nu pot accesa serviciile medicale, nu pot încasa un cec, nu pot avea o slujbă normală, nu pot merge la școală, nu se pot căsători, nu pot închiria un film și nu pot cumpăra o casă. Aceștia sunt cetățenii de mâna a doua, cărora guvernul le interzice oportunitățile de a avansa prin muncă, educație, spirit antreprenorial sau prin merit. Guvernul a făcut ca identificarea să fie o condiție a vieții moderne.

Între timp, cei “identificați” devin vulnerabili. Acestora le sunt înghețate conturile bancare, le sunt sistate serviciile medicale, li se anulează cardurile de credit, li se taie salariile, primesc citații și sunt arestați. Prin intermediul sistemului naționalizat de identificare și raportare, guvernul știe unde este oricine, ce gândește și ce deține oricine și știe cum să găsească pe oricine. Acest lucru este de fapt axul central al totalitarismului. Nu e de mirare apetitul atât de mare al guvernului. Nu e de mirare nici că aceia care rezistă la atacurile violente asupra intimității sunt considerați infractori doar din acest motiv. Așa cum spunea și Phil Zimmermann, creatorul Pretty Good Privacy, “dacă intimitatea este scoasă în afara legii, atunci doar cei care sunt în afara legii se pot bucura de intimitate”.

Societatea nu a fost mereu așa. Și nu are de ce să fie așa în viitor. Așa cum criptovalutele îi ajută pe oameni să evite băncile centrale, ele pot oferi și o cale pentru formarea sistemelor de identificare neguvernamentale.

Nevoia este stringentă. Nu este vorba doar de faptul că naționalizarea intimității este un instrument puternic al opresiunilor guvernului, dar și piața liberă plânge după nevoia de anonimitate și după nevoia unor sisteme de identificare.

Identificarea de pe piața liberă

Majoritatea oamenilor acceptă la unison viziunea egoistă, antică și îngustă a guvernului despre ce înseamnă intimitatea; este abilitatea de a proteja datele personale – o abilitate și o “protecție” aflate în totalitate în jurisdicția guvernului. Identificarea de pe piața liberă este o antiteză a guvernului și a controlului social, așa cum spune chiar definiția ei. Este ceva foarte diferit de verificarea identității și a adresei cuiva. Și poate chiar să nu conțină deloc un nume sau o adresă așa cum sunt ele cunoscute în mod tradițional.

Pentru a putea aprecia noua paradigmă a intimității oferită de criptovalute, este bine-venită o trecere în revistă a beneficiilor din trecut ale identificării de pe piața liberă.

Când comerțul se afla în perioada trocului, oamenii îi cunoșteau personal pe cei cu care făceau negoț, sau aveau informații pertinente despre aceștia. Apoi comerțul s-a extins și au apărut schimburile între oameni necunoscuți; trocul a fost înlocuit cu schimbul indirect, care de multe ori necesita încredere. O piatră de temelie a încrederii a fost mereu abilitatea de a răspunde întrebării “Cu cine fac afacerea?”. După organizarea primitivă a societății a fost mereu nevoie de identificare.

Pentru a aprecia mai bine scopul și avantajele identificării de pe piața liberă, să ne gândim la o metodă de identificare veche de sute de ani, care a reapărut în peisaj: scrisoarea de intenție și cea de recomandare. Context: Persoana A transportă scrisori de identificare către Persoana C, față de care este complet străină. Scrisorile au fost scrise de Persoana B, pe care Persoana C o cunoaște și o respectă. Pe scurt, Persoana B a garantat pentru identitatea celui care aduce scrisorile.

Acesta este primul și cel mai simplu serviciu prestat de identificarea de pe piața liberă: autentificarea. Există mii de motive pentru care oamenii vor să își verifice identitatea. Ar putea fi în situația de a prelua niște colete, de a confirma o rezervare, de a se înscrie într-un club, de a vota sau de a aplica la un job.

Funcția pieței libere de autentificare a identităților poate fi suplinită cu ușurință de o afacere care efectuază verificări în fundal și care emite cărți de identitate proprii. Stimulentele existente pe piață ar face ca o astfel de afacere să fie una meticuloasă și atentă cu acuratețea documentelor. În caz de ceva, cineva care a fost înșelat printr-o fraudă, sau care a fost neatent, ar putea acționa în instanță. Chiar dacă respectivul business ar avea câștig de cauză, s-ar alege cu reputația afectată sau ruinată. Iar companiile care ar furniza cărți de identitate pentru piața liberă ar putea supraviețui doar pe baza reputației.

Guvernele au monopolizat funcția de autentificare a cărții de identitate și au manevrat-o astfel încât să servească doar autorităților. Cu alte cuvinte, oamenii legitimați nu solicită acest “serviciu”; li se impune însă și apoi devine o armă împotriva lor. Cărțile de identitate private încă există, într-o formă nelegitimă. Angajatorii le oferă carduri de acces angajaților, instituțiile financiare le oferă clienților carduri cu care își pot accesa conturile. Dar ceea ce se întâmplă este o iluzie. Înainte ca angajatorul sau instituția financiară să emită astfel de carduri, “beneficiarul” este verificat dacă corespunde standardelor guvernului, cum ar fi să existe în baza de date a Direcției de Taxe și Impozite. Destinatarii cărților de identitate “private” sunt monitorizați prin rapoartele emise ulterior.

În al doilea rând, identificarea de pe piața liberă oferă și certificare. Scrisorile de intenție au fost în dese rânduri și scrisori de recomandare. Ele atestau caracterul, drumul, escalele și abilitățile specifice ale purtătorului. Celelalte forme de identificare au aceeași funcție: diplomele de licență, mențiunile scrise de angajatori, documentele membrilor unor organizații profesionale și declarațiile financiare emise de bănci. Certificarea le permite unor străini să își dea seama dacă curierul are calificarea de a ocupa acea poziție sau dacă poate îndeplini o anumită sarcină. Reputația oferă o astfel de identificare.

Astăzi, licențierea și reglementarea guvernamentală înlocuiesc procesul de verificare al acreditărilor de pe piața liberă. De la neurochirugie și până la coafură, toate operațiunile au nevoie de o licență care înlocuiește reputația și alte forme de verificare a meritelor. Cei care cred că nu există nicio contradicție între sancțiunile impuse de guvern și reputația de pe piața liberă, să ia în considerare următoarele: chiar dacă un îngrijitor are o reputație impecabilă, acesta nu poate practica medicina fără permisiunea guvernului. Există incompatibilitate. Într-adevăr, cei care au licență sunt și cei mai vocali critici ai practicanților de pe piața liberă, cu care ar trebui să intre în competiție.

În al treilea rând, în anumite cazuri, identificările de pe piața liberă au autorizat unele acțiuni specifice. Scrisorile de recomandare au oferit purtătorului de multe ori niște drepturi limitate. De exemplu, o firmă de avocatură poate împuternici temporar pe un reprezentant, astfel încât acesta să se poată ocupa de cazul unui client. Astăzi, o astfel de sarcină care poate fi autorizată pe piața liberă este definită strict de guvern. Cele mai recente metode de control al procesului de implementare solicită niște rezultate care să fie completate de agențiile abilitate. Într-adevăr, guvernul controlează prin intermediul actelor de identitate cele mai uzitate forme de asignare a împuternicirilor limitate. Aplicarea legii a obținut “dreptul” de a îi agresa pe oamenii pașnici doar pentru că poartă anumite legitimații.

Obiecții față de formele de identificare de pe piața liberă

Cele mai dese obiecții față de identificarea de pe piața liberă se înmulțesc. Această identificare este învechită și nepotrivită pentru lumea modernă; nu este anonimă; este lentă, când vine vorba de propagarea încrederii și a reputației; nu este un proces uniform. Dacă examinăm însă aceste obiecții, ele se transformă în avantaje.

Învechirea: Exemplele din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului XX par antice. Sau unele par, dar altele nu. Scrisorile de recomandare, în orice formă ar fi, au fost actualizate și sunt folosite în continuare la scară largă; un exemplu în acest sens este aplicarea la un job care include datele de contact ale angajatorilor anteriori. Relevanța aspectului de mai sus: piața liberă răspunde incredibil de bine la nevoia de identificare manifestată de societatea înconjurătoare. A oferit acest lucru timp de sute de ani și la fel se întâmplă și astăzi; acest lucru este evidențiat de Blockchain-urile care verifică automat tranzacțiile digitale prin acceptarea acestora. Bitcoin este un exemplu al puterii de adaptare a pieței libere.

Lipsa anonimității: Scopul inițial al actelor de identitate a fost de a verifica identitatea, nu de a oferi anonimitate. Partajarea informațiilor avea loc la solicitarea purtătorului și, din câte știu, datele nu erau dezvăluite apoi altor entități, cum ar fi agențiile guvernamentale. Cererea actuală de anonimitate derivă din dorința de a nu partaja informațiile, deoarece acestea vor ajunge pe mâini nedorite, mai ales la guvern.

Definirea caracteristicii de intimitate pe piața liberă este aceeași ca și în cazul valutei de pe piața liberă: controlul este în mâinile omului. Fiecare persoană își definește nivelul de confort pe baza unor întrebări de genul “intimitate versus comoditate”. Chiar și exchange-urile descentralizate oferă acum mai multe opțiuni utilizatorilor, de la identificarea deschisă până la anonimitate.

Lentoare în câștigarea încrederii și a reputației: Acest lucru a fost valabil în trecut, când poșta sau oamenii aveau nevoie de luni de zile pentru a se deplasa. Totul se mișca încet. Dar lumea actuală este rapidă. Cu toate acestea, câștigarea reputației pe baza afacerilor personale și realizările din viața reală se obțin gradat, în comparație cu fluturarea unei hârtii sau a unei legitimații emise de guvern. Care variantă este mai reală? Odată stabilită, care dă dovadă de mai multă elasticitate? Cu greu poate fi considerat drept critică faptul că este nevoie de timp pentru câștigarea unei reputații sau pentru stabilirea unei afaceri.

Lipsa uniformității: Un alt termen care poate fi folosit este “diversitate”, și este un avantaj enorm al identificării de pe piața liberă. Cărțile de identitate guvernamentale sunt omogenizate pentru că scopul este de a forța pe toată lumea să intre în același tipar și de a întări conformarea la legi și la modurile de raportare. Uniformitatea duce mai departe țelurile guvernului și controlul social. Când identificarea duce mai departe scopurile omului, atunci forma acesteia este determinată de nevoile personale. Un șofer ar putea avea nevoie de un certificat de competență pentru a obține o poliță de asigurare. Dar șoferul nu ar trebui să aibă nevoie de numărul de înregistrare de la Direcția de Taxe și Impozite. Diversitatea  oferă la fel de mult ca și flexibilitatea când vine vorba de ce este adecvat.

Concluzii

Criptovalutele oferă un mod de abordare revoluționar al intimității prin faptul că le dă oamenilor înapoi controlul asupra datelor personale. Acest aspect al Revoluției lui Satoshi este deseori trecut cu vederea: se petrece o schimbare a paradigmei.

Vechea paradigmă oferă autorităților forță de coerciție și de centralizare a cantităților mari de date, pentru ca apoi să altereze securitatea acelor date. “Intimitatea” devine un subiect despre sârgul cu care autoritățile centrale păzesc informațiile pe care le stochează. Intimitatea este naționalizată și devine o problemă a securității naționale.

Noua paradigmă a intimității: oamenii își controlează datele personale și le folosesc pentru propriile avantaje. Să ne gândim ce se întâmplă în cazul unui transfer de Bitcoin. Participanții decid dacă vor să se identifice public sau dacă rămân pseudo-anonimi; ei aleg dacă folosesc sau nu un serviciu de anonimizare și dacă utilizează sau nu o adresă nouă pentru fiecare tranzacție. Blockchain-ului nu-i pasă. El autentifică tranzacția, nu omul, în aceeași manieră în care bijutierii autentifică aurul și nu persoana care le aduce metalul prețios. Pe scurt, industria crypto este peer-to-peer și verifică tranzacțiile, nu oamenii. Este un mod de anonimizare al intimității.

Criptovalutele sunt apogeul schimbării de peisaj din domeniul tranzacțiilor personale. Când contractele smart vor deveni o practică uzuală, atunci verificarea contractelor și autorizarea termenilor contractuali vor ține doar de algoritmi, nu de permisiunile birocratice. Tehnologia va deschide drumul către libertate.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele șaptesprezece fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

 

Sursa – News.Bitcoin.com

2
HeartHeart
1
AngryAngry
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...