Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze (CAP. 11)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_11

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea întâi din capitolul 11 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al LI-lea: Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a V-a: Salvarea lumii prin anarhism
Capitolul 11: Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze
de Wendy McElroy

Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze (Cap. 11.1)

Tot ce ne înconjoară reprezintă beneficii aproape inimaginabile ale piețelor, cooperării și tehnologiei, dar suntem totuși naivi dacă nu vrem să canalizăm activitatea umană prin mijloacele guvernului. Vasta abundență materială și digitală de care ne bucurăm în fiecare zi este oferită fără ajutorul vreunui aparat al statului, ba chiar în ciuda acestui aparat. Nu este și această lume privată o parte a realității? Guvernul este artificiul, iar statiștii sunt visătorii utopici care își imaginează că indivizii care acționează sub flamura magică a guvernului pot planifica, sili și coordona milioane de vieți.

— Jeff Deist

 

Tehnologia rafinează definiția și aplicarea conceptelor politice. Ea taie cusăturile vechi pentru a oferi libertate într-o formă nouă. Inginerul software Eric Schmidt spunea despre Internet că este “cel mai mare experiment anarhic care a fost văzut vreodată”; libertatea de exprimare devenea digitală. Când crypto a evitat băncile centrale, anarhismul a curs prin Blockchain și fiecare individ a putut fi propriul său bancher. Imprimantele 3D au permis indivizilor să își fabrice propriile lucruri necesare, fără taxe, tarife și alte restricții; ei au fabricat chiar și “materiale” controlate, precum armele.

Criptovaluta exemplifică sinergia dintre tehnologie și libertate. Conceput ca o expresie a anarhismului pur, scopul declarat al Bitcoin a fost acela de a rezolva problema “intermediarului de încredere” născută de băncile centrale. “De încredere” a însemnat o ironie. Satoshi Nakamoto și cei mai mulți fondatori crypto au fost anarhiști care au știut bine că un intermediar care și-a aplicat “serviciile” prin lege era în principiu unul nedemn de încredere și corupt în practică. Altfel, de ce i-ar fi amenințat cu arma pe “clienți” și pe potențialii rivali? Băncile centrale au procedat așa pentru a permite unui alt intermediar, mult mai puternic, să monopolizeze fluxul banilor: statul.

Peste toate, băncile centrale vor să elimine alegerea, astfel încât indivizii să nu poată evita taxele directe sau indirecte, precum inflația, care este seva statului. Alegerea este un inamic letal al statului. De aceea se zbate pentru a opri crypto în demersul de a ocoli mecanismele intermediarilor de încredere, care au controlat atât de bine societatea de sute de ani. Dar nu poate. Statul poate încetini progresul și poate pedepsi țintele la care ajunge; el poate orbecăi în încercarea de a controla crypto și poate admite legi ineficiente. Însă Blockchain-ul, aidoma tiparniței, nu poate fi stăpânit.

Abilitatea crypto de a scoate din uz băncile centrale este doar un crâmpei din libertatea posibilă prin incapacitarea intermediarilor de încredere încastrați ca niște fosile în societate. Intermediarii de încredere cu care indivizii au fost forțați să aibă de-a face sunt cele mai puternice mecanisme de control social și economic al statului. Nu este nicio exagerare: o lume fără indezirabilii intermediari de încredere ar fi un anarhism în acțiune.

Statiștii încep să înțeleagă durul adevăr. Este viitorul care se conturează, împotriva căruia statiștii crypto se raliază și lansează ridiculități, numindu-l un vis utopic sau o deziluzie prostească. De fapt, ei sunt visătorii distopici care neagă realitatea politică a unei lumi digitale și criptografice care este aici acum.

Și ce altă minune nouă va fi aici mâine? Murray Rothbard – fondatorul capitalismului anarhic și un mentor pentru mine – a spus odată că “Este o lume care se mișcă repede, draga mea”. Anarhiștii crypto sunt cei care se grăbesc să se urce în barcă și măresc viteza libertății. Totuși, în timp ce fac asta, ar trebui să ia o pauză și să realizeze un lucru: o formulare oarecum nouă și ușor diferită a anarhismului este în mișcare.

Principiul rămâne același

Principiul de bază al anarhismului este constant; el este consimțit. Asta nu ar părea ceva evident pentru unii deoarece diverse școli ale anarhismului definesc “consimțirea” în multe feluri. Unele feluri seamănă izbitor cu coerciția sau cu “statul” scris greșit. Luarea în considerare a două școli oferă viziuni despre modul de consimțire, care este ceva natural anarhismului crypto.

Anarhismul individualist – numit uneori capitalism anarhic sau anarhism liberalist – are o abordare comună a consimțirii. Fiecare ființă umană, prin simplul fapt că este umană, are jurisdicție asupra propriului trup și asupra proprietății, pe care nu le poate agresa nimeni. Spunând “da”, în orice formă clară, înseamnă consimțire. Acțiunile adecvate cuiva care este propriul său stăpân înseamnă “orice lucru pașnic”. Interacțiunile adecvate unei societăți juste înseamnă “orice care are consimțământ mutual”. Aceste acțiuni pot fi sau nu morale, indiferent de standard, însă moralitatea este o altă discuție. Libertatea individului de a alege este pe primul loc. Moralitatea nu face decât să apară în prezența alegerii.

În contrast, anarhismul socialist vede alegerea prin lentilele unei economii specifice și ale teoriilor unei clase despre care se spune că sunt juste. Un exemplu: conform “teoriei valorii muncii”, valoarea unui bun constă (în principiu) în munca depusă pentru producția sa. Drept urmare, un muncitor care câștigă o fracție din valoarea de piață a ceea ce produce, este jefuit de “valoarea în surplus” a bunului. Hoții sunt capitaliștii care controlează mijloacele de producție și statul care apără “privilegiul” de proprietate capitalistă. Nu contează dacă muncitorul este de acord să-și vândă munca. Valoarea în surplus este tot o proprietate furată și tot are loc un act de violență. Aici, interacțiunile adecvate societății sunt cele care stabilesc un sistem just pentru muncitori. Spre diferență de individualism, în cadrul căruia procesul alegerii este cel mai important, socialismul prioritizează alegerea corectă. Pentru a face asta, anarhismul socialist creează un nou intermediar de încredere deoarece unele agenții trebuie să monitorizeze schimburile și să aplice rezultatele “juste”. Acest lucru este opus față de evitarea intermediarilor de încredere.

Tehnologia și anarhismul individualist sunt parteneri naturali deoarece dinamicile lor sunt imagini în oglindă. Ambele dau controlul pe mâinile individului, care este liber să aleagă conform propriei judecăți. Ambele susțin alegerea prin eliminarea intermediarilor indezirabili și prin permiterea schimburilor peer-to-peer în comunicații, finanțe și manufactură. Ce se spune, cum se cheltuie banii și ce este creat – conținutul ales – este la latitudinea individului. Tehnologia nu are nici filtre morale sau economice și nici o anumită agendă; similar anarhismului crypto, se orientează doar asupra procesului.

Forma în evoluție a principiului

Este o întrebare pe care fiecare anarhist este osândit s-o audă. Scopul celui care pune întrebarea este să distrugă presupunerea că anarhismul este ceva mai mult decât o deziluzie precum luna de pe cer. “Unde și când a existat vreodată o societate anarhică pură?”. Este destul de ușor de răspuns la întrebare. Nu a existat niciodată în timp și niciunde în lume o expresie pură a unui sistem politic deoarece asta ar fi însemnat un consens susținut 100%.

Însă există o abordare mai interesantă: și anume, de a nega presupunerea celui care pune întrebarea, pentru că este una de tip statist și colectivist. Un stat este definit ca o agenție de guvernare care revendică jurisdicție exclusivă asupra unei zone specifice, unde exercită un monopol prin forță. Un stat de succes este acela care este capabil să își aplice jurisdicția și monopolul. Criticii anarhismului adoptă standardul statist al succesului pentru anarhism deoarece este standardul pe care îl folosesc pentru fiecare alt sistem politic: cât de complet este sistemul exprimat de populația unei zone specifice.

Însă anarhismul este antiteza unor astfel de sisteme politice. Un anarhist susține jurisdicție doar asupra proprietății pe care a câștigat-o, cumpărat-o sau pe care a moștenit-o. Monopolul său de forță constă în apărarea propriei persoane și propriei proprietăți – un drept pe care oricine altcineva îl are într-o măsură egală. Deoarece libertatea lui este un proces și nu un capăt, nu există un moment definit al succesului, cum ar fi atingerea unui consens în proporție de 99%. Succesul rezidă în procesul de a fi liber. Și există în interiorul unui individ precum o dinamică continuă.

Crypto are o lecție pentru cei care judecă un sistem politic în termeni de jurisdicție și teritoriu – și este o nouă cotitură a vechii teorii. Anarhismul actualizat al vieții de zi cu zi nu înseamnă o regiune geografică; înseamnă eliminarea jurisdicțiilor, granițelor și a zonelor geografice. Anarhismul nu este o descentralizare a puterii, ci o descentralizare radicală până la nivel de individ. Nu este un monopol al forței asupra altora, ci o respingere a forței în favoarea cooperării. Anarhismul crypto are sens doar când este văzut ca o rețea și nu ca un teritoriu sau ca o societate statică. Desigur, noul anarhism se poate manifesta geografic; pot exista comune, orașe plutitoare sau oameni care se întâlnesc la o cafea. Totuși, în era digitală, anarhismul nu are nevoie de o comunitate fizică. “Societatea” sa înseamnă totalitatea indivizilor care se adună și împart orice oferă rețeaua: comerț, prietenie și informații.

Anarhismul crypto este politica rețelei – nu a pământului, a puterii militare sau a voinței colective. Anarhismul însuși a fost eliberat de conceptele și de realitățile politice care l-au definit în termeni tradiționali și geografici.

Adevărata întrebare despre viabilitatea anarhismului este “unde și când a existat vreodată o expresie pură a unei rețele anarhice?”. Răspunsul este criptovaluta, care a depășit toate așteptările. Nu pentru că există în spatele zidurilor și în cadrul granițelor, ci pentru că rupe zidurile și granițele. Pe scurt, crypto a transformat anarhismul într-o rețea, iar această rețea este societatea noastră. Anarhismul a devenit digital.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele cincizeci și unu de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

0
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...