Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Crypto ca război al claselor (CAP. 9)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_9

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea întâi din capitolul 9 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XXXVIII-lea: Crypto ca război al claselor

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a IV-a: Stat vs societate
Capitolul 9: Crypto ca război al claselor
de Wendy McElroy

Crypto ca război al claselor (Cap. 9.1)

Antagonismul dintre clase va fi eliminat. Nu prevăd un nivel mort și artificial între oameni. Va exista o varietate între ei așa cum există o varietate și între frunzele unui copac. Cu siguranță, nu vor exista unii care nu au, unii neangajați și nici inegalitate între clase și mase așa cum vedem astăzi. Orice ar fi, nu am nicio îndoială că dacă nonviolența, cu tot ce reprezintă ea, devine politica Statului, vom ajunge fără luptă la o egalitate esențială.

– Mahatma Gandhi

Criptovaluta este realizarea unui vis anarhic care datează de sute de ani: o valută liberă și un sistem bancar liber. Crypto este la un stadiu infantil, ceea ce înseamnă că viitoarele sale aplicări sunt extrem de impredictibile, cu o singură excepție: orice aplicare de succes va acoperi o nevoie umană. Nicio nevoie umană nu este la fel de acută precum cele de hrană și adăpost, care necesită bani și schimburi. Drept urmare, pentru a controla cursul banilor și al schimburilor, ar trebui controlată însăși viața. Și cursul finanțelor este cuprins deseori cu un singur cuvânt: banking-ul.

În căutarea banking-ului liber, reformatorii sociali ai trecutului au realizat o distincție care este des uitată astăzi. Și anume, că banking-ul este nucleul luptelor dintre clase. Ramificațiile acestei idei se bazează pe definiția “clasei” utilizate: capitalist vs muncitor, nobili vs țărani, politicieni vs producători. Crypto se îndepărtează mult de sensul impus de către socialiști acum sute de ani – capitaliști vs muncitori – și exprimă o formă din sec. XXI a luptei claselor financiare: politicieni vs producători.

Extraordinara rețea crypto nu este un sistem bancar, așa cum a fost el conceput în mod clasic, dar ea poate înlocui cele mai multe funcții bancare. Și evoluția viitoare a aplicațiilor crypto poate elimina orice nevoie de bănci centrale.

Experimente bancare din trecut

Anarhiștii secolului XIX au știut că libertatea se baza pe ceea ce radicalistul francez Pierre Joseph Proudhon numea o Bancă a Oamenilor – o bancă pentru interesele financiare ale muncitorilor, nu ale elitelor. Viziunea lui Proudhon consta într-o bancă cooperativă care oferea credite cu dobânzi mici și care emitea bilete de valoare bazate pe muncă în loc de bani susținuți de aur.

Multele tentative de banking liber au avut de obicei aceeași tematică; au eșuat. Trei factori au jucat un rol important.

Ideologia. Anarhiștii timpurii au acceptat conceptul socialist al “Teoriei valorii muncii”. Aceasta spune că prețul economic just al unui bun sau serviciu este determinat de munca necesară pentru a-l produce. Teoria formează punctul de pornire al condamnării “capitalistului” de către socialism, capitalist care fură averea câștigată de “muncitor” atunci când îl taxează și-i scoate din buzunar mai mult decât costul producției unui bun. Pe scurt, socialiștii cred că munca în sine determină prețul just, nu valoarea subiectivă sau cererea și oferta. Experimentele bancare din trecut au avut tendința de a se poticni și de a eșua în acest model economic plin de defecte. Până când Murray Rothbard a fuzionat anarhismul individualist cu economia austriacă, și le-a popularizat pe ambele, anarhismul pieței libere nu a ieșit la suprafață.

Structura. Multe instituții alternative au depins de sistemul împotriva căruia s-au răsculat. Banca de Schimb propusă de Proudhon, care ar fi trebuit să fie ca o umbrelă pentru mai mica Bancă a Oamenilor, este un exemplu. Banca de Schimb trebuia să înlocuiască banca centrală a Franței și să-i scoată din uz pe bancherii care-i jefuiau pe muncitori. În publicația sa periodică Liberty (n.r. Libertate), iconicul anarhist american din secolul XIX Benjamin Tucker a explicat că “Banca de Schimb trebuia pur și simplu să fie Banca Franței transformată pe baza principiului mutual”. Astfel, era o viziune a reformei – o reformă radicală, fiți siguri – dar nu o viziune a revoluției.

Instituțiile alternative care s-au dus mai departe au tins să fie o parte a unui sistem mai vast de suport pentru o comunitate specifică, cum au fost agențiile sociale operate de către organizațiile de muncă timpurii din America, pentru membrii lor. Aceste organizații au exemplificat conștientizarea claselor; de exemplu, Cavalerii Muncii au refuzat statutul de membru doar bancherilor, avocaților, cartoforilor și proprietarilor de saloane, care erau văzuți ca o nenorocire a oamenilor muncii.

Opoziția legală. Două circumstanțe care au determinat apariția reacțiilor autorităților au fost intersecția și vizibilitatea.

Intersecția: În 1848, Proudhon l-a abordat pe Louis Blanc, un ministru din guvernul provizoriu francez, pentru asistență în transformarea Băncii Franței în Bancă de Schimb. Proudhon nu a avut succes. Dar pentru că banca sa se baza parțial pe aprobările guvernului, proiectul s-a împotmolit. Astăzi, așa-zisele instituții financiare alternative aplică pentru licențe, sau se supun reglementărilor. Când fac acest lucru, ele ori ies din afaceri, ori încetează să mai fie alternative; devin o parte a problemei.

Vizibilitatea: Când o instituție financiară alternativă amenință status quo-ul, și este observat acest lucru, ea este demontată. Transparența nu se numără printre prieteni.

Un exemplu pe subiect este rețeaua mare de uniuni voluntare ale muncitorilor din secolul XIX din America de Nord, care au oferit orice oamenilor muncii, de la credite la asigurări de viață. Aceste uniuni au fost de asemenea primitoare și cu disidenții politici. Președintele Franklin D. Roosevelt nu a făcut decât să le elimine prin stabilirea unei Uniuni Mari monolitice care s-a bucurat de privilegiile guvernului prin intermediul unor legi cum ar fi Actul Wagner (1935); faptul că uniunile moderne au fost susținute de Afacerile Mari ar fi trebuit să reprezinte un cod roșu. Un articol intitulat “The Great Lie of the Modern Union” (n.r. Marea minciună a uniunii moderne) explica: “Uniunea modernă care a apărut […]” a fost “opusul a ceea ce susținea că este. Nu a exprimat drepturile muncitorilor. I-a amuțit”. Declinul uniunilor voluntare de muncă a însemnat că rețelele de siguranță financiară s-au evaporat.

Revoluționând definiția clasei

Criptovaluta nu este ceva “nou sub soare” când vine vorba de o alternativă la banking-ul guvernamental. Nu este ceva nou nici pentru piața liberă. Dar dinamicile crypto sunt uimitoare și unice. Algoritmii și Blockchain-ul au capacitatea de a trece peste trei capcane principale care au pândit alternativele anterioare – ideologia, structura și opoziția legală.

Satoshi Nakamoto a conceput Bitcoin și Blockchain-ul astfel încât să poată evita un sistem bancar central care a servit status quo-ului, nu individului. Dat fiind că sistemul bancar central nu este capitalist dar există de asemenea în societățile comuniste, analiza clasei capitaliste vs muncitorime nu se aplică în crypto. Însă o altă formă de analiză a clasei se mulează perfect.

Totuși, înainte de a discuta despre analiza clasei, este necesară definirea termenului “clasă”. O clasă este un grup de oameni sau de obiecte cu caracteristici comune. Gruparea are loc deoarece este utilă oricui definește categoria. Un cercetător al obiceiurilor financiare ar putea scinda subiecții în utilizatori de cărți de credit și non-utilizatori. Un doctor care studiază dependența de droguri ar putea să-și împartă pacienții în dependenți de cocaină și dependenți de metamfetamină. O clasificare poate fi definită de aproape orice caracteristică comună: culoarea părului, orientarea sexuală, deodorantul preferat…

Însă dacă capitalismul vs muncitorime nu se încadrează bine în crypto, care este baza analizei clasei crypto? este Statul vs societate.

În lucrarea sa perfectă The State (n.r. Statul), sociologul german Franz Oppenheimer a condus o analiză a acestor termeni cheie.

Oppenheimer a definit statul ca “acea însumare de privilegii și poziții dominante care sunt aduse la viață de o putere extra-economică (forță)”. Aidoma structurii vizibile de politicieni și birocrați, statul include toți agenții (cum ar fi armata și forțele de aplicare a legii), afiliații (cum sunt băncile) și acoliții (cum sunt corporațiile și mass media). Rothbard a detaliat asupra conceptului. “Definesc statul ca acea instituție care posedă una sau ambele (de obicei ambele) din următoarele proprietăți: (1) își dobândește venitul prin coerciție fizică, cunoscută sub numele de “taxare”; și (2) își revendică și de obicei și obține monopolul coercitiv asupra furnizării de servicii de apărare (poliție și instanțe) pe un teritoriu dat”.

Oppenheimer a definit societatea ca “totalitatea conceptelor tuturor relațiilor și instituțiilor naturale pure dintre un om și alt om”. Rothbard a explicat că societatea liberă era “una unde nu există posibilitatea legală de agresiune coercitivă împotriva persoanei sau proprietății unui individ”. Societatea consta în interacțiunea umană totală care avea loc în absența forței instituționalizate.

Forța și amenințarea forței sunt necesare statului deoarece acesta nu produce nimic. Singura lui sursă de “venit” constă în avuția pe care o ia de la alții, inclusiv prin taxare, confiscare, amenzi, comisioane, tarife, inflație, mită… Pentru a exista, statul trebuie să fure. În schimb, societatea constă în schimburi voluntare care produc averi, indiferent dacă în formă de bani, cultură, familie, spiritualitate și alte valori umane. Un schimb are loc doar când toate părțile unei tranzacții sunt de acord cu termenii, ceea ce înseamnă că toți beneficiază. Rothbard a evidențiat diferența dintre stat și societate. “Dacă încetez sau mă abțin să cumpăr Cereale de pe piață, producătorii de Cereale nu vin după mine cu arma sau pentru a mă amenința că mă închid pentru a mă forța să cumpăr; dacă nu reușesc să intru în Asociația Filosofică Americană, asociația nu mă poate forța să ader și nici nu mă poate împiedica să renunț la abonament. Doar statul poate face asta; doar statul îmi poate confisca proprietatea sau mă poate băga în pușcărie, dacă nu îmi plătesc taxele“.

Indivizii care interacționează prin forță și privilegii – “puterea extra-economică” – sunt clasa politică. Indivizii care interacționează voluntar sunt clasa de producție. Dinamica este politică vs producție. Cele două sunt antagonice deoarece clasa politică este un parazit al clasei de producție și altfel nu poate exista.

Înainte de crypto, chiar și oamenii care au văzut cum această clasă se divide în mod clar au fost forțați să folosească statul pentru că foarte mult din viața modernă a fost monopolizată de el. Banking-ul și emiterea de monedă sunt niște exemple bune. Acest tărâm esențial al interacțiunii umane a devenit un monopol al statului. Puține lucruri pot fi făcute; un cont bancar este aproape o necesitate a vieții zilnice și trimiterea de bani peste hotare este extrem de dificilă fără ajutorul băncilor sau al instituțiilor autorizate. Până aici. Crypto se ridică împotriva monopolului statului.

Similar ideologiei, crypto este de asemenea capabil să răspundă problemelor structurii și opoziției legale care au nenorocit alternativele financiare anterioare ale statului.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele treizeci și opt de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...