Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Cheia succesului revoluției crypto este trecută cu vederea (CAP. 10)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_10

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea întâi din capitolul 10 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XLV-lea: Crypto ca război al claselor

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a IV-a: Stat vs societate
Capitolul 10: Cheia succesului revoluției crypto este trecută cu vederea
de Wendy McElroy

Cheia succesului revoluției crypto este trecută cu vederea (Cap. 10.1)

Rotindu-se, rotindu-se-într-o spirală din ce în ce mai largă,
Şoimul nu mai aude şoimarul.
Părţile se desfac; centrul nu le mai poate ţine;
Anarhia se răspândeşte-n lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze – pretutindeni
Ceremonia inocenţei a devenit inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloşii sunt plini de pasiuni intense.

– W.B.Yeats, The Second Coming (n.r. A doua venire)

O revoluție politică sau culturală este o schimbare fundamentală și, deseori, subită a modului în care funcționează societatea. Există diverse forme de revoluție, insclusiv violente, nonviolente, tehnologice, ideologice sau motivate de anumite probleme. Criptovaluta este o revoluție ideologică și tehnologică. De asemenea, este una care nu are nevoie de încredere, acesta fiind motivul pentru care va continua să aibă succes.

Cei care văd crypto drept nimic mai mult de o investiție sau un substituent pentru fiat par să fie încântați de batjocorirea crypto și de negarea faptului că aceasta este ori ideologic, ori revoluționar. Ei îi înjosesc sau destituie pe cei care promovează puterea politică a banilor privați și a contractelor și comunicațiilor private. Pentru entuziaștii crypto, aceste caracteristici ale crypto nu constituie strategii pentru libertate; ele sunt libertatea, și nu doar cea a oamenilor. Fluxul fără limite al finanțelor, afacerile și informațiile deschid lumea.

Entuziaștii laudă multe caracteristici ale revoluției crypto, inclusiv nonviolența și eficiența sa. Dar cheia succesului său este trecută cu vederea. Crypto evită cursul fatal al celor mai multe revoluții: bazarea pe intermediari de încredere cunoscuți sub numele de “lideri” pentru atingerea cu succes a scopurilor și pentru urmărirea acestora. La fel ca omul care când cedează averea unei bănci centrale cedează și controlul economic, tot așa face și individul care își predă puterea politică către niște reprezentanți ai controlului predat din acea zonă. Liderii unei revoluții nu acționează puterea politică mai onorabil decât o fac băncile cu puterea economică. Pe scurt, liderii revoluționari încorporează problema intermediarilor de încredere – un punct cheie al corupției – spre rezolvarea căreia a fost conceput Bitcoin, păstrând puterea în mâinile indivizilor.

În cartea sa, The Bitcoin Standard (n.r. Standardul Bitcoin), economistul Saifedean Ammous observa că “Bitcoin poate fi înțeles cel mai bine ca “software distribuit care permite transferul de valori prin intermediul unei valute protejate de o inflație așteptată fără a fi necesară încrederea în intermediari”. Revoluția crypto poate fi astfel descrisă cel mai bine ca un software distribuit care permite transferul privat de avere, informații și putere și care este protejat față de stat prin eliminarea rolului de intermediar de încredere celui din urmă”. Procesul pseudo-anonim, descentralizat și peer-to-peer este în transformare. Când retenția de putere individuală este suficient de răspândită, devine o revoluție fără lider – o revoluție care nu necesită încredere – unde nimeni nu are nevoie să depindă de comandanți, și care niciodată nu își preia puterea din altruism. În schimb, utilizatorii depind de urmărirea propriilor interese.

Extinderea percepției despre revoluție

Revoluția stereotipă are indivizi care se ridică în masă pentru a revendica controlul asupra puterii politice și economice din mâinile elitelor și ale conducătorilor opresivi. Aceste revoluții sunt “populare” în sensul că ele demarează prin strigarea rezistenței populare față de status quo.  Așa încep multe dintre ele. Apoi, majoritatea o iau pe drumuri foarte greșite. Unele sunt însoțite chiar de mult mai multă opresiune decât aceea care a fost eliminată.

Revoluția franceză este un exemplu. Taxele care apăsau sufletele și structura rigidă a claselor au hrănit răscoala. Revoluția bolșevică este de asemenea un exemplu. Taxa catastrofală pentru deces și înfometarea cauzată de primul Război Mondial, mai mult decât un angajament la marxism, au fost ceea ce i-a îndemnat pe ruși la revoltă. Intermediarii de încredere numiți conducători au împins societatea prea departe și au pierdut toată încrederea.

Răscoalele au fitile lungi, dar explozii subite. Sub sloganul “Liberté, Égalité, Fraternité” (Libertare, Egalitate, Fraternitate), noii oficiali francezi au condus arestări și execuții în masă care, de multe ori, au țintit spre oamenii obișnuiți care încălcaseră legi economice, cum ar fi prin contrabandă. Revoluția a dat putere autocraților însetați de sânge ca Robespierre și St. Just. Sub sloganul “Pace, Pământ, Pâine!”, oficialii ruși au instituit un regim totalitarist al puterii elitelor, în locul paradisului muncitorilor pe care-l promiseseră. Revoluția a ajutat la apariția “dictatorilor democratici” ca Lenin și, eventual, Stalin. Acesta este drumul comun al multor revoluții.

De ce? La fel ca intermediarii de încredere, revoluționarii devin o nouă clasă de sus care adoptă aceeași structură de bază a puterii precum s-a întâmplat și înainte: guvernare absolută care conduce prin revendicări ale legitimității revoluționare, intimidării și forței brute. Fețele și ideologiile se schimbă, dar nu și centralizarea puterii, brutalitatea față de disidenți și puternica indiferență față de mulțime. Numiți noul regim socialist, islamic, marxist, democratic sau cum vreți voi – toate au un singur lucru în comun: conducătorii impun ideologia și politica pentru propriul lor avantaj. De asta puteți fi siguri.

De ce vor produce rezultate diferite ideologia anti-stat și revoluția crypto?

Descentralizarea și structura peer-to-peer asigură faptul că puterea nu este învestită în lideri de încredere; ea rămâne a oamenilor care își urmează propriul interes, indiferent dacă interesul propriu este definit politic, financiar sau altfel. Revoluția crypto este greutatea cumulată a utilizatorilor care distrug monopolul, dar nu prin violență, ci pur și simplu prin neutilizarea sistemului. Asta sfărâmă monopolul și îl face să devină irelevant. Fără a putea să se ridice iarăși. Statul încetează să fie un intermediar de încredere condus de unii ca Robespierre, Lenin, Pinochet, Mao sau Castro. Tentativele de reconstruire a statului prin omorârea disidenților sunt sortite eșecului pentru că nu sunt lideri de asasinat, încarcerat sau de corupt.

Libertatea individuală și revoluția sunt alte căi prin care crypto înlătură problema intermediarilor de încredere.

Reacția împotriva idealismului și revoluției

Cei care susțin starea de fapt a finanțelor controlate de stat ar putea fi numiți contrarevoluționari. Motivele lor contează. Unii nou intrați în crypto ar putea să nu cunoască istoria Bitcoin și, astfel, ar ridica din umeri la afirmațiile că ar fi fost născute în anarhism. Educarea ar putea fi strategia adecvată pentru ei. Alții ar putea subestima efectele devastatoare asupra stării lor de bine pe care le naște monopolul statului asupra banilor. Din nou, educarea și argumentele susținute ar fi cea mai bună soluție. Și apoi, mai sunt aceia care cred (n.r. în stat) sau care sunt învestiți cu autoritatea statului. Ei îi privesc pe cei care îi disprețuiesc ca pe niște infractori sau, cel puțin, ca pe niște infractori suficient de naivi pentru a fi un pericol pentru societate. Trebuie să ne opunem acestor credincioși adevărați ai statului deoarece ei susțin activ impunerea legii asupra comportamentului pașnic; ei vor să îndrepte armele spre utilizatorii de crypto care nu se conformează ideologiei lor. Ei vor să redea crypto pe mâinile politicii intermediarilor de încredere.

Pentru cei care cred cu adevărat în stat nu contează faptul că crypto pe care și ei îl folosesc nu ar fi existat niciodată fără niște vizionari. Pentru ei nu contează că idealismul este construit în Blockchain prin caracteristici precum transparența și descentralizarea. Pentru ei nu contează că marea majoritate a utilizatorilor reprezintă oameni pașnici, care își trăiesc propriile vieți. Atât este de puternic obiceiul asemănător cu un cult de încredere în intermediari. Cei care vor să scoată armele la vecinii pașnici nu tolerează alegerile diferite de ale lor.

Disprețul puternic îndreptat spre idealism este văzut cel mai bine ca un etalon care denotă la ce fază a ajuns revoluția crypto. Gandhi a fost faimos când a spus că “Mai întâi te ignoră, apoi râd de tine, apoi se luptă cu tine, apoi tu ești cel care câștigă”. Reacția actuală la revoluția crypto este undeva între râs și pugilism.

Derâderea va continua să curgă deoarece contrarevoluționarii au dreptate într-o anumită privință: idealiștii împiedică drumul crypto către mainstream (n.r. mase) – asta în cazul în care acest “mainstream” este definit ca o sancțiune a statului și ca adopție de către băncile centrale. În adevăratul sens, derâderea este liniștea dinaintea furtunii.

O libertate digitală de nestăpânit, dar cum se trece de furtună?

Crypto trebuie să se întoarcă la rădăcini și să aibă parte de o realizare proaspătă în ceea ce privește puterea sa politică.

În anii ’80, cypherpunks au folosit criptografia și alte tehnologii orientate spre intimitate pentru a demonta guvernul în zone precum cenzura și taxarea. Strategia lor a avut rădăcini în dezvoltarea de către David Chaum a anonimității criptografice și a pseudo-anonimității, așa cum apărea în documentul său din 1985 “Security without Identification: Transaction Systems to Make Big Brother Obsolete” (n.r. Securitate fără identificare: Sisteme de tranzacții care îl fac irelevant pe Fratele cel Mare/Guvern). Undeva mai târziu, anarhiștii crypto au început să evite statul și să asigure libertatea prin intermediul criptografiei și al altor tehnologii orientate spre intimitate. Timothy May a cuprins esența anarhismului digital în eseul său din 1988 “Crypto Anarchist Manifesto”. May a scris că ”Tehnologia computerizată este pe punctul de a oferi indivizilor și grupurilor abilitatea de a comunica și interacționa unul cu celălalt într-o manieră complet anonimă […] Aceste dezvoltări vor schimba complet natura reglementărilor guvernului, taxarea şi controlul economic, abilitatea de a păstra secretul asupra informaţiei şi chiar şi natura încrederii şi a reputaţiei”.

Însă puterea revoluției crypto nu rezidă doar în rădăcinile acestuia. Ea se trage din claritatea cu care definește libertatea pe care o realizează protocolul său. Mai mult, tăria sa revoluționară se întide mult peste intermediarii de încredere cunoscuți sub numele de lideri. Caracteristici adiționale care asigură faptul că, criptovaluta va fi o revoluție așa cum lumea nu a mai văzut?

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele patruzeci și cinci de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

2
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...