Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Centralizarea crypto și banalitatea răului (CAP. 8.3)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_8.3

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a treia din capitolul 8 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XXXIV-lea: Centralizarea crypto și banalitatea răului

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a III-a: Descentralizare
Capitolul 8: Descentralizare
de Wendy McElroy

Mai întâi trebuie să realizăm că toate acțiunile sunt realizate de indivizi […] Dacă cercetăm sensul diverselor acțiuni efectuate de indivizi trebuie să învățăm totul despre acțiunile unui colectiv întreg. Un colectiv social nu există și nu are nicio realitate în afara acțiunilor indivizilor membri.

– Ludwig von Mises

 

În 1963, filosoful politic Hannah Arendt a scris cartea Eichmann in Jerusalem, despre “banalitatea răului”, ceea ce a redefinit acel concept pentru totdeauna. Răul nu este comis de obicei de către monștri sadici, a spus ea, ci de către oamenii normali care își abandonează responsabilitatea personală pentru propriile acțiuni și se supun ordinelor sau regulilor unui sistem corupt. (Aici, răul este definit ca fiind deliberat și fără milă, implicând prejudicii mari oamenilor inocenți.)

Arendt a ajuns la această concluzie în timp ce colabora ca reporter cu The New Yorker pentru procesul nazistului de rang înalt Adolf Eichmann, care a avut loc în Israel. Așa cum evreul german a fugit din fața ascensiunii lui Hitler, ea ar fi rămas consternată dacă ar fi fost în aceeași cameră cu Eichmann. Însă Arendt a fost fascinată de el. Nu a fost vorba de nicio vină, nicio furie, niciun sens al responsabilității, nimic excepțional. Așa cum cartea ei explică, Eichmann a tot repetat că “El și-a făcut datoria […]; el nu doar că s-a supus ordinelor, ci el s-a supus de asemenea și legii”. El a fost asistat și de o rețea vastă de oameni obișnuiți – funcționari, muncitori la calea ferată, soldați de rang inferior – care a trimis alți inocenți către închisoare sau către destine mai rele, fără a se gândi și a doua oară. Aceasta a fost legea.

Criptovaluta se confruntă cu banalitatea unui sistem economic pentru care cuvântul “rău” nu este un cuvânt prea tare. Mențiunea către Arendt de la început poate părea o hiperbolă, dar ea captează ceva important. Sistemul bancar central și alte controale economice impuse de guvern par benigne pentru că ele sunt atât de familiare; oamenii au crescut cu ele. Și funcționarii bancari pot fi plăcuți când solicită datele de cunoaștere a clientului (n.r. KYC); dacă clientul obiectează, ei răspund cu “îmi fac treaba, și asta e legea”. Nimic benign nu se întâmplă în sistem. Oamenii care muncesc din greu sunt jefuiți de bani prin intermediul unor măsuri ca inflația și monopolul asupra monedei fiat; mâncarea este luată de la gura copiilor; inovatorii care ar face o lume mai bună sunt încătușați; în unele țări oamenii mor pentru că vor hrană sau asistență medicală.

Venezuela este un exemplu extrem al răului economic, dar este și un exemplu al remediului. Când economia s-a prăbușit în anul 2014, viețile multor oameni au fost ruinate. În același timp, mulți alții au supraviețuit cu ajutorul singurei alternative pe care o aveau la un fiat lipsit de valoare: criptovaluta. Președintele Nicolas Maduro știa bine dinamica. Din acest motiv a emis prima criptovalută oficială de stat – Petro – care fusese anunțată în decembrie 2017. Petro este osândit, desigur. Când va fi centralizat în mâinile lui Maduro, el va fi doar o altă formă de fiat. Dar Petro indică una din modalitățile principale prin care sistemul economic va încerca să dezamorseze amenințarea crypto – mai precis, să centralizeze crypto ori prin emiterea de monede ori prin reglementarea a câteva instituții care să aibă aprobarea de a-l manipula, cum ar fi exchange-urile.

Doi factori majori, care pot influența timpul în care va dăinui Petro, sunt centralizarea puterii și câți oameni obișnuiți vor accepta status quo-ul oficial. Din cauză că acesta este (sau va deveni) lege. Aceștia sunt oamenii care vor lucra în sistemul financiar, sau care își vor turna vecinii care minează, sau care vor vota pentru reglementare. Ei sunt banalitatea răului economic, fără de care sistemul nu ar exista.

Individualismul metodologic

Prejudiciul adus libertății de către cei care acționează împotriva pieței crypto descentralizate înseamnă mai mult decât o negare a independenței financiare a altora. Piața liberă crypto întărește unul dintre cele mai importante concepte ale libertății. Unul dintre acestea este “individualismul metodologic”, care este exact opusul a ceea ce Arendt a numit “banalitatea răului”. În loc ca indivizii să renunțe la responsabilitatea acțiunilor în favoarea unei instituții (ca banca centrală sau armata), aceștia răspund în totalitate de propriul comportament.

Economistul austriac, Ludwig von Mises, și-a bazat o mare parte a filosofiei pe individualismul metodologic. El a declarat că, în cele din urmă, doar indivizii există; doar indivizii acționează. Chiar și în cadrul dinamicii unui colectiv, ca statul sau societatea, tot indivizii sunt cei care cuprind structura și întreprind toate acțiunile. Mises este faimos pentru afirmația “Nu statul, ci călăul execută un criminal”. Indivizii care privesc călăul (și) văd o acțiune a statului doar pentru că ei au creat o abstracțiune cunoscută sub numele de “stat” pentru a avea un context pentru acțiunile unui individ. Călăul poate fi presat să își facă treaba, dar în cele din urmă este alegerea lui. În mod egal, oamenii nu văd și nici nu aud cu adevărat o conversație de grup. Tot ce văd și ce aud sunt indivizi care vorbesc, iar apoi ei etichetează acest schimb drept “conversație de grup”.

Mises a susținut că grupurile sociale – cum sunt familia sau societatea – au fost abstracțiuni prețioase pe care oamenii au obișnuit să le folosească pentru a descrie interacțiunile lor cu alții într-un anumit context. El nu a negat meritele multelor colective. Chiar din contră. El a explicat că “Individualismul metodologic, care nici pe departe nu contestă semnificația unor astfel de colective întregi, consideră că ele sunt una din sarcinile sale principale. Aceea de a descrie și analiza apariția și dispariția lor, schimbarea structurii lor și operațiunile acestora. Și alege singura metodă potrivită pentru a rezolva această problemă în mod satisfăcător”. Individualismul a fost cheia de a înțelege colectivele.

Și care este legătura cu criptovaluta?

Cea mai dificilă zonă pentru a implementa individualismul metodologic o reprezintă finanțele, care sunt unul dintre cele mai puternice colective existente. Băncile centrale, agențiile fiscale și formularele de raportare sunt tipuri omniprezente ale răului. Guvernele nu produc niciun ban. Și totuși, ele au nevoie de cantități enorme pentru a finanța birocrația, armata și celelalte capcane centralizate ale puterii. Asta înseamnă că guvernele au nevoie să fure cantități mari de bani. Dar dacă ar face-o direct, ar determina rezistență. Așa că emit fiat și obligațiuni și forțează toate finanțele prin instituțiile pe care le controlează. De mult timp, pentru majoritatea oamenilor, nu a existat nicio metodă viabilă de a evita centralizarea.

Și apoi: criptovaluta

Piața liberă crypto este individualism metodologic mandatat pe larg într-o zonă esențială a vieții. Individualismul metodologic este o provocare incredibil de puternică pentru controlul centralizat al economiei. Așa a fost conceput să fie.

Conceptul s-a produs ca răspuns la teoria holismului social care a devenit popular la începutul secolului al XX-lea. Holismul social afirmă că sistemele trebuie privite ca întregi și nu ca niște colecții ale părților componente. El susține că un colectiv are o dinamică diferită de suma părților. Pe scurt, colectivul este mai mare decât indivizii care îl alcătuiesc.

Marxiștii de multe ori îi acuză pe cei care îmbracă individualismul metodologic de a fi atomiști, sau incapabili de a se supune unui bine social mai mare. Unii merg atât de departe încât pretind că individul, și nu societatea, este adevărata abstracțiune. Adică indivizii nu există fără societate. Așa cum Mises a observat, “Noțiunea de individ, spun criticii, este o abstracțiune goală. Omul real este neapărat și întodeauna un membru al unui întreg social”.

Karl Marx a susținut acest punct de vedere folosindu-se de Robinson Crusoe pe post de exemplu. Un individ care a fost născut și imediat abandonat pe o insulă pustie, a spus el, nu ar fi deloc o ființă umană. Ideea sa a fost că, ființele umane sunt organisme sociale – construcții sociale, dacă vreți – care nu pot fi subtilizate din contextul lor definitoriu și să rămână, în continuare, umane. Răsturnând logica Misesiană, Marx a afirmat că societatea și-a creat indivizii membri. Pentru a crea tipul “corect” de oameni, toate instituțiile sociale au trebuit să fie reglementate perfect pentru binele social, indiferent de cum a fost definit acesta. Conformitatea brutală a comunismului este un exemplu al centralizării. Așa este și expresia: “Doar executam ordinele”.

Liberalii clasici au susținut că o persoană crescută în izolare totală ar fi în continuare o ființă umană cu caracteristici umane. De exemplu, aceasta ar avea o scară a preferințelor și ar acționa spre a o obține mai întâi pe cea de pe treapta cea mai înaltă. Desigur, fără interacțiune socială, părți uriașe din umanitatea unei persoane nu s-ar mai dezvolta. Dar asta nu ar face ca indivizii să fie mai puțin umani. Colectivele nu definesc umanitatea. Ființele umane definesc colectivele.

Concluzii

Centralizarea silită este atât de inspirată de către cultură încât este considerată a fi ceva normal și benefic. Școlile publice, băncile centrale, muncile publice, tarifele… mulți oameni nu-și pot imagina societatea prin intermediul altor lentile. Dar centralizarea constrânsă cere ca oamenii să își supună compasul moral către o autoritate colectivă. Este sursa banalității răului descris de Arendt.

Individualismul metodologic este leacul, mai ales prin intermediul dinamicii unui crypto liber, care este implementat prin descentralizare. Dar cum creează o societate descentralizată instituțiile pieței libere pe care pune preț Mises? Răspunsul este un alt concept cheie al libertății: ordinea spontană.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele treizeci și patru de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

1
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...