Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Bitcoin pe Wall Street (CAP. 3.5)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_3.5
Bitcoin pe Wall Street

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a cincea din capitolul 3 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al XIV-lea: Bitcoin pe Wall Street

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea I: Problema încrederii în intermediari
Capitolul 3: Tentativa de a-l desfiinţa pe Satoshi
de Wendy McElroy

 

Bitcoin pe Wall Street (Cap. 3.5)

Bitcoin ar trebui să demonstreze puterea adevăratei piețe libere. În schimb, este plin de scam-uri, oameni care caută să închirieze, furturi, este inutil cumpărăturilor reale. Misiune îndeplinită.

Adam Chalmers

 

Blamarea pieței libere este o scuză testată și reală a guvernului atunci când se lovește de situații care ar trebui în mod normal să se rezolve de la sine. Piața liberă este scoasă țap ispășitor și pentru dezastrele create de guvern și de apropiații acestuia. Mulți oameni oameni sunt convinși de josnicia pieței deoarece acuzația este des repetată, dar și credibilă. Pe piața liberă oamenii au parte de tot felul de lucruri înfiorătoare. Acest lucru nu poate fi negat. Dar cine sau ce este de vină?

Piața liberă constă în oameni care fac schimburi între ei, fără a avea legătură cu statul și cu alte forme ale puterii, inclusiv frauda. Unii acționează cu rea credință pentru că așa fac oamenii uneori. Dar nu toate comportamentele rele presupun forță sau fraudă. De exemplu, oportuniștii îi pot ruga pe cei vulnerabili și îi pot convinge să facă niște investiții proaste, fără a denatura adevărul; investitorul nu își mai ia toate precauțiile întrucât cei din jurul său au niște opinii greșite.

În caz de forță (furt) sau fraudă nu se efectuează niciun schimb, iar interacțiunea nu se mai poate numi piață liberă; ea devine o infracțiune. Piața liberă se apără de infracțiuni în mai multe moduri, inclusiv prin instanțele judecătorești, unde reputația infractorului este ruinată. Dacă este vorba de a fi înșelat, un astfel de schimb are loc de obicei față în față, astfel prejudiciile fiind limitate, deoarece păgubitul va refuza un contact ulterior și va acționa cu atenție mai mare.

Nu este vorba de un eșec al pieței; este pur și simplu vorba de natura umană, care este obsedată de orice sistem economic. Cu alte cuvinte, oamenii sunt supuși greșelii, iar unii au un comportament vicios. Piața liberă este o colecție uriașă de alegeri individuale, care sunt determinate de un număr aproape infinit de motive, dar nicio interdicție nu este încălcată atât timp cât este vorba de un lucru pașnic și nu  unul fraudulos. Într-o proporție covârșitoare, oamenii vor acționa așa cum le dictează rațiunea și interesul propriu. Dar va exista mereu și o minoritate însemnată, iar acești oameni vor acționa prostește sau ca niște tâlhari. Ei sunt cei care trebuie blamați, nu piața liberă.

Întrebarea nu este dacă piața liberă e perfectă; nu este. Lipsa diverselor aranjamente între oameni este o utopie. Întrebarea este dacă există un alt sistem mai bun. Mai precis, un sistem centralizat aflat sub jurisdicția guvernului conține mai multe, sau mai puține fraude și forțe? Să ne gândim la un singur lucru. Piața liberă le permite oamenilor să își analizeze singuri situațiile și să decidă care este cel mai bun lucru pentru fiecare. Le permite să învețe din experiență și din greșeli. Le permite oamenilor să își controleze propria viață.

De ce sunt utile exchange-urile

Casele de schimb pot fi folosite din motive bine întemeiate. Dar există motive la fel de bune și pentru a nu apela la ele.

Motive bune: finanțele moderne le oferă puține opțiuni celor interesați de schimburi complexe, cum ar fi tranzacțiile futures sau schimburile valutare. Dar un lucru trebuie înțeles de toți. Este ceva anti-Satoshi, deoarece oamenii se întorc la intermediarii de încredere, adică la guvern sau la agențiile acestuia. Cei mai înțelepți dintre noi păstrează cât mai puțini bani cu putință la intermediarii de încredere și pentru un timp cât mai scurt. Obțin ce au vrut și pleacă.

Dar este important de reținut că exchange-urile centralizate, care raportează guvernului și care funcționează ca niște bănci, dar poartă un alt nume, sunt exact opusul libertății promise de Sataoshi.

Alegeți singuri. Sunt o mulțime de povești despre case de schimb care îngheață conturile, sunt atacate de hackeri, toarnă oamenii în fața guvernului, intră în derizoriu și, în general, își trag clienții pe sfoară. Acestea sunt intermediarii “de încredere” pe care îi evită Bitcoin. O revenire la aceste exchange-uri înseamnă moartea comunității, comunitate care este întreținută de evoluția economiei crypto; este o antiteză la ideea de oameni care se ajută unul pe celălalt pentru a învăța și pentru a fi independeți. Satoshi și developerii inițiali știau că motivele economiei nedrepte sunt centralizarea și controlul guvernului, acestea fiind alimentate de sistemul bancar central. Dacă oamenii vor să fie o parte a acestui sistem, dacă nu cred în ceea ce promite Bitcoin… atunci așa să fie. Dar nu li se va alătura niciunul dintre cei care au înțeles această viziune.

Permiteți-mi să vă schițez cum am ajuns la momentul în care un instrument uriaș al libertății personale este transformat într-un instrument uriaș al controlului guvernamental. Nu este ceva care să se poată realiza fără complicitatea oamenilor obișnuiți. Avertisment: comunitatea crypto este în continuare cea mai bună comunitate pe care am întâlnit-o și are mulți oameni dornici să-i ajute pe alții doar pentru a face o faptă bună. Îi salut pe toți cei care procedează așa și le mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-au dat și mie.

De ce nu sunt utile exchange-urile

Uitați de guvern. Guvernul va fi mereu interesat de control. El nu produce nimic altceva decât control; consumă productivitatea și libertatea și împovărează tot ce atinge. Guvernul are succes pentru că oamenii cooperează. Unii acceptă pentru că au încredere în controlul social. Nu și față de ei, desigur. Nimeni nu ar spune că trebuie să i se pună pistolul la cap pentru a-i opri să violeze, să fure, să omoare sau să jefuiască. Arma trebuie îndreptată către toți ceilalți.

Splendoarea jocului gândit de Satoshi constă în înțelegerea faptului că intermediarii de încredere sunt mecanismul de control. Și iar: cum s-a ajuns aici? În două cuvinte, din comoditate. Și greutatea deciziei apasă pe umerii celor care o iau. Sau mai degrabă ar fi pe umerii lor, dacă în ultimă instanță această decizie nu ne-ar asupri pe toți din cauza forței de coerciție a legii. Într-un final, decizia lor – decizia voastră – devine lege, iar cei care vor să facă schimburi libere sunt scoși în afara legii, sunt arestați, persecutați. Și nu puteți scăpa de această responsabilitate.

Satoshi și developerii inițiali ai Bitcoin au subliniat că centralizarea și controlul guvernului erau cauzele principale pentru economia nedreptă, dar mai ales pentru furtul prin intermediul sistemului bancar central; inflația este doar o formă de furt. Dar spre diferență de piața liberă, aici nu existau mecanisme de corecție: nu era nicio instanță la care să te adresezi, nu era nicio reputație de ruinat și hoții nu puteau fi evitați pe viitor, deoarece guvernul și băncile centrale dețin monopolul.

Evaluarea lui Chalmer asupra pericolelor asociate cu criptovalutele are anumite merite, însă doar o mică parte a riscului poate fi atribuită pieței libere. O altă parte este legată de faptul că unele criptovalute se abat de la drumul descentralizat și peer-to-peer deschis de Satoshi Nakamoto, pentru a reveni la terții de încredere, cum ar fi exchange-urile centralizate, care păstrează cheile private. Un alt factor de risc îl constituie panica sau nechibzuința cu care unii oameni întră în lumea crypto, fără a avea habar în ce se bagă.

Satoshi e explicat esența Bitcoin când a scris “Am lucrat la un nou sistem electronic de plată, care este în întregime peer-to-peer, fără niciun terţ în care să trebuiască să avem încredere”. Terțul de încredere la care se referea era sistemul financiar, puternic reglementat de guvern pentru a se putea bucura politicienii și clasele sus-puse. Prin conceperea banilor electronici “peer-to-peer”, oamenii puteau evita sistemul financiar, dar puteau și să efectueze tranzacții la distanță, care deveneau o corvoadă sau chiar imposibile dacă se foloseau banii cash. Prin ocolirea intermediarilor de încredere oamenii au reușit să își păstreze anonimitatea și să își controleze averile. Erau eliberați. Dar, după cum se pare, multora le plac cătușele.

Cu propoziția de mai sus, Satoshi a anunțat un dar pentru omenire. Nu a cerut o răsplată, nu a căutat să își patenteze invenția și nici nu a vrut să aibă parte de recunoștință. A fost un cadou. O singură propoziție întruchipează ce a vrut să fie Bitcoin. Exprimă esența care i-a entuziasmat pe oameni atât de mult, încât ei și-au dedicat viețile acestei cauze. Cuvintele asupra cărora trebuie să ne concentrăm sunt “peer-to-peer” și “fără niciun terţ în care să trebuiască să avem încredere”.

Mai departe vom vedea de ce exchange-urile sunt o amenințare uriașă la adresa libertății economice și o trădare pentru tot ce Satoshi a oferit lumii.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele paisprezece fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

 

Sursa – News.Bitcoin.com

3
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...