Loading Posts...

THE SATOSHI REVOLUTION – Anarhismul crypto și societatea civilă – tehnologia este revoluția (CAP. 11.3)

THE_SATOSHI_REVOLUTION – CAPITOLUL_11.3

– Articol de colecție –

Astăzi, Gazeta Bitcoin vă prezintă partea a treia din capitolul 11 al operei “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a scriitoarei Wendy McElroy. Lectură plăcută tuturor!

Fragmentul al LIII-lea: Anarhismul crypto și societatea civilă – tehnologia este revoluția

Citeşte fragmentele anterioare aici.

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea a V-a: Salvarea lumii prin anarhism
Capitolul 11: Crypto digitalizează anarhismul și face vechile concepte să explodeze
de Wendy McElroy

Nu este doar un nonsens mistic al democrației, ci este și imoral. Dacă un om nu are dreptul de a-și impune dorințele asupra altuia, atunci nici zece milioane de oameni nu au dreptul de a-și impune dorințele asupra unuia, întrucât inițierea forței este ceva greșit (și nici acordul celei mai copleșitoare majorități nu poate să fie permis din punct de vedere moral). Opiniile – chiar și opiniile majorității – nu creează adevăr și nici nu alterează faptele. O mulțime care linșează este democrația în acțiune.

– Morris Tannehill, The Market for Liberty (n.r. Piața pentru libertate)

 

Simplitudinea anarhismului este incredibilă: trăiește și lasă să trăiască. Nu folosi forța împotriva celor care își trăiesc viețile de asemenea.

Cei mai mulți oameni sunt anarhiști când își trăiesc viețile alături de familie, asociați și străini. Indiferent dacă aplicarea legii este prezentă sau nu, cei mai mulți oameni se comportă pașnic, iar violența nu face parte din trecutul lor. Nu prezența poliției îi face pe oameni să-și trezească odraslele pentru micul dejun sau să-și salute vecinii pe trotuar. Nu legislația îi convinge să nu omoare străini. Ci societatea civilă. Ea manifestă armonia naturală a intereselor dintre ființele umane când interacționează și când se separă pentru a-și urmări propriile interese.

Violența este cel mai mare obstacol în funcționarea societății civile, mai ales violența care ia forma statului. Așa cum societatea constă în indivizi care cooperează pentru a-și atinge propriile țeluri, statul constă în indivizi care folosesc forța pentru același scop; ei vor avere și statut fără a le câștiga. Asta este diferența cheie dintre cele două forme de organizare socială. Prin cooperare, ambele părți beneficiază dintr-un schimb, sau altfel nu ar mai avea loc. Prin violență, una dintre părți beneficiază pe cheltuiala celeilalte; este vorba de putere împotriva dreptului oamenilor de a se bucura de trupurile și proprietățile lor.

Pentru a continua fluxul beneficiilor nemuncite, un stat trebuie să continue să folosească forța sau amenințarea acesteia. Un stat de succes face două lucruri: instituționalizează violența; mimează societatea civilă prin monopolizarea serviciilor de valoare care altfel ar fi disponibile în comerț și ar fi competitive, așa cum este de exemplu adjudecarea disputelor. Monopolul însuși este un act de violență împotriva competitorilor și așa zișilor clienți. Cele două manevre permit statului să-și încastreze și să-și legitimizeze puterea. Consimțământul individului este înlocuit treptat cu coerciția statului, iar principiile societății civile sunt erodate în timp.

Indivizii sunt vulnerabili la violența instituționalizată și bine organizată a statului. Acesta este un paradox. Statul există doar pentru că indivizii produc averi pe care le confiscă și pe care le reglementează. Cum poate menține un stat impotent controlul asupra puterii indivizilor? De ce nu spun oamenii “nu”?

O parte a răspunsului constă în centralizarea violenței statului care îi intimidează pe oameni și îi face să fie bătaia de joc a unei cooperări perpetue numită obediență. Violența statului este centralizată în instituții care coordonează controlul societății; mai precis, controlează schimburile individuale și orice beneficii rezultate. În contrast, indivizii sunt descentralizați; cei mai mulți oameni merg cu propriul business și dorm noaptea în propriul pat. Ei se adună în grupuri mari și omogene doar când ies în avantaj, cum ar fi când produc bunuri sau când se bucură să facă parte din comunitate. Adunarea – centralizarea – împotriva violenței statului înseamnă că violența a devenit extraordinară de au ajuns oamenii să-și distrugă viețile și să riște să fie răniți pentru a i se opune.

Tehnologia modernă este mai mult de o schimbare a jocului în această dinamică; este o răsturnare a jocului. Criptovaluta rezumă asta. Statul centralizează controlul averilor prin instituții precum băncile centrale și prin monopol asupra serviciilor oferite. Crypto descentralizează poziția puterii până la nivel de individ; îi dă acestuia înapoi controlul asupra propriilor schimburi. De reținut: societatea civilă înseamnă schimburile cumulate ale indivizilor din cadrul său; statul înseamnă utilizarea cumulată a forței pentru a controla aceste schimburi. Tehnologia îi întoarce pe indivizi la condițiile societății civile fără a fi nevoie să abandoneze beneficiile și fără a se teme de violența statului.

Descentralizând revoluția

Societatea civilă este împuternicită și violența statului devine impotentă cu ajutorul a trei pași revoluționari, fiecare având loc datorită unei descentralizări radicale a puterii.

Criptarea redă intimitate individului. Criptografia puternică este antiteza colectării masive de date pe care statul se grăbește s-o înființeze. Datele centralizate permit statului să reglementeze fiecare activitate dintr-o societate; treptat, societatea și statul devin o unitate numită stat total. Dar indivizii care își controlează propriile date își pot controla și propriile vieți.

Impactul acestei descentralizări este mai mult decât unul economic. Face mai mult decât să priveze statul de taxe și de alte forme de venituri. Tehnologia este în sine o revoluție politică. Să luăm doar un exemplu. Tehnologia modernă – de la criptare și Blockchain la imprimante 3D – scoate din uz granițele geografice care definesc un stat; mai precis, statul fiind organizația care revendică un monopol sau o jurisdicție asupra unui teritoriu dat. Jurisdicția sa este apărată prin aspre politici și tarife de graniță, dar și prin fortă militară, dacă este necesar sau oportun. Dar ce se întâmplă când indivizii pot sări peste continente așa cum vor, pentru a conduce afaceri zilnice de schimb de informații și averi? Ce se întâmplă când fac asta fără permisiune și în mod privat, prin simpla apăsare a unui buton? Granițele nu mai au sens. Cât durează până intră statul în urmărire?

Timothy May, fondatorul anarhiei crypto, a considerat că abilitatea de a încălca granițele este suficient de importantă pentru a o menționa în primul paragraf din capodopera sa din 1994 intitulată “Crypto Anarchy and Virtual Communities“ (n.r. Anarhia crypto și comunitățile virtuale). May a scris că “O combinare a unei criptografii solide, de nepătruns, a cheii publice cu comunitățile unei rețele virtuale în spațiul cibernetic va produce schimbări interesante și profunde în natura sistemelor economice și sociale. Anarhia crypto este realizarea capitalismului anarhic în spațiul cibernetic, transcede granițele naționale și îi lasă liberi pe indivizi să realizeze aranjamentele economice pe care vor să le facă în mod consensual”.

Tehnologia ocolește intermediarii de încredere. Statul exercită control prin instituțiile de monopol la care indivizii trebuie să se supună dacă vor să participe la ceea ce rămâne din societatea civilă. Sistemul bancar central este un exemplu. În parteneriat, statul și băncile creează bani și politici monetare care sunt aplicate prin legi draconice; unele națiuni pedepsesc falsificarea banilor cu moartea. Monopolul banilor oferă statului mai mult decât beneficii economice, precum taxarea și inflația. Datele colectate de bănci sunt sprijinul principal al controlului social în două moduri. Informațiile și înregistrările detaliate ale fiecărei tranzacții financiare sunt partajate cu statul, care le utilizează pentru control social. Cei care se feresc de sistemul bancar, alături de cei cărora li se interzice accesul la sistem, sunt privați de aspecte importante ale societății civile și de “servicii” oferite de stat; ei devin cetățeni secundari. Acesta este de asemenea control social.

Din nou, tehnologia peer-to-peer schimbă jocul și aici. Ea evită problema terților de încredere oferind servicii bancare fără intermediari. Indivizii devin bancheri care schimbă averi prin intermediul propriilor portofele și al unei rețele autonome. Dacă sunt dorite schimburi monetare sofisticate, atunci un astfel de bancher poate păstra o anumită sumă într-un exchange descentralizat și cu reputație, cât timp este necesar pentru a fi realizată tranzacția. Intimitatea este menținută, iar controlul sumei specificate este abandonat temporar în schimbul unui beneficiu. Acesta este maximul la care se apropie crypto de nevoia de un intermediar de încredere. Și, în mod ideal, exchange-ul descentralizat merită încredere, în aceeași manieră precum un avocat privat care facilitează un contract.

Evitarea intermediarilor nedoriți a fost intenția din spatele Blockchain. Satoshi Nakamoto a anunțat asta în primele rânduri ale white paper-ului său din 2008, “Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System”. Satoshi a descris “O versiune pură peer-to-peer de bani electronici care permite ca plățile online să fie trimise în mod direct de la o parte către alta fără a apela la o instituție financiară. Semnăturile digitale oferă o parte a soluției, dar beneficiile principale sunt pierdute dacă este necesar în continuare un intermediar de încredere […]”.

Libertatea nu mai are nevoie de consens sau de un val de proteste. Acesta este un aspect neștiut cu care se poate compara impactul revoluționar al crypto: descentralizarea revoluției până la nivel de individ. În revoluțiile tradiționale, masele de oameni se duc pe străzi după ce sunt convinse de nevoia de a fi rebele. O revoluție crypto nu necesită centralizarea conștientizării politice și nici rezistență în mulțimi de oameni care devin destul de puternici pentru a confrunta statul. Indivizii descentralizați se pot elibera singuri, unul câte unul, chiar dacă rămâne doar o mică minoritate. Cu cât mai mulți indivizi aleg schimburile digitale și tehnologia descentralizată, cu atât va fi mai mare impactul asupra societății.

Dar crypto nu va fi niciodată plăcut de toată lumea. Nici nu ar trebui. Diversitatea ființelor umane este prea vitală și productivă pentru a fi strunită. Frumusețea unei revoluții descentralizate radical este aceea de a avea succes la un nivel individual; nu are nevoie de o rebeliune care să ajungă pe străzi la consens și nici de acțiuni colective la urnele de vot. Așa cum anarhia crypto evită intermediarii de încredere, la fel ocolește și mijloacele tradiționale prin care indivizii pot atinge libertatea.

Fiecare poate fi propriul său bancher. Fiecare poate fi în sine un revoluționar.

Un mister este rezolvat

Viziunea anarhismului crypto are sensul a ceea ce ar trebui să rămână un mister pentru mulți observatori: De ce creatorii crypto, ai Blockchain-ului și ai tehnologiei asociate și-au lansat invențiile în mod gratuit? De ce a fost aruncată în vânt și împrăștiată precum semințele o tehnologie de mare valoare? Nu a fost din cauză că anarhiștii crypto nu au realizat potențialul tehnologiei. Chiar din contră. Ei au înțeles bine asta.

Anarhiștii crypto cred că împuternicirea altora de a-și controla viețile este un “bun” pur. Fiecare libertate pașnică a cuiva duce la beneficiul oricărui alt om. Ea creează comunitatea și lumea în care anarhiștii crypto au vrut să trăiască. Revoluționarii crypto au lansat tehnologia în aceeași manieră și din același motiv din care oamenii îi învață pe alții să citească. Literatura îmbogățește atât indivizii cât și societatea ca întreg. Nu este posibil ca un cinic să explice de ce minunea de o incredibilă valoare a crypto a fost dată pe gratis. Este o sarcină trivială pentru idealiști.

Șansa principală a statului

Violența. Violența este modul în care statul se menține pe sine însuși; este de asemenea principala speranță de a înfrânge amenințarea libertății crypto. Pentru a face asta, statul are nevoie să-i convingă pe oameni că în crypto se află un factor violent. Apoi, statul trebuie să-i convingă pe oameni că el este cel care stă între ei și “anarhie”, în toate sensurile rele ale cuvântului.

Există un sâmbure de adevăr în spusele statului. Toate societățile conțin violență deoarece ea este un aspect al naturii umane. Cu crypto, violența este exprimată copleșitor prin fraudă și furt. “Cum poate fi strunit și rectificat prejudiciul violenței?” este mereu ultima întrebare pusă anarhismului pașnic. Și, atunci, discuția este închisă. A venit timpul să ne gândim cum aplicarea legii și instanțele pot fi oferite de piața liberă.

– va urma –

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum ţi s-au părut primele cincizeci și trei de fragmente ale cărții? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

Sursa – News.Bitcoin.com

0
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...