Loading Posts...

Geneza Bitcoin: eCash, împlinirea visului mișcării cypherpunk

ecash_cypherpunk

Echipa DigiCash: David Chaum, în stânga imaginii, și Nick Szabo, în partea dreaptă

– Articol de colecție –

 

“Poți plăti pentru a accesa o bază de date, poți cumpăra software sau te poți abona la un newsletter prin email, te poți juca pe net un joc de calculator, poți primi 5$ pe care ți-i datorează un prieten sau poți doar să comanzi o pizza. Posibilitățile sunt cu adevărat nelimitate”.

Citatul nu este dintr-un clip de introducere către Bitcoin din 2011, nici nu are legătura cu Bitcoin. Nici măcar nu este din acest mileniu. Cuvintele îi aparțin criptografului Dr. David Chaum și au fost rostite la prima conferință internațională a World Wide Web-ului, care a avut loc la Geneva în 1994. Criptograful discuta despre eCash.

Dacă mișcarea cypherpunk are un strămoș, acesta este Chaum, bărbosul cu codiță. Dacă am spune că omul în vârstă de 62 sau 63 de ani  – nu își dezvăluie adevărata etate – a fost cu un pas înaintea tuturor, ar fi prea puțin. Înainte ca majoritatea să audă de Internet, înainte de vremea în care PC-urile se găseau în fiecare casă, înainte de nașterile lui Edward Snowden, Jacob Appelbaum sau Pavel Durov, Chaum privea cu îngrijorare viitorul intimității online.

“Trebuie să aduceți la cunoștință cititorilor importanța acestui aspect”, i-a spus odată Chaum unui ziarist de la Wired. “Cyberspațiul nu are toate limitările fizice. […] Nu există pereți […] este un loc diferit, înfricoșător și ciudat, și prin identificare devine un coșmar panoptic. Înțelegi? Tot ce faci poate fi știut de altcineva, poate fi înregistrat pentru totdeauna. Este în antiteză cu principiul de bază al mecanismelor democrației”.

Chaum, care și-a început cariera ca profesor de informatică la Universitatea Berkeley, nu a fost doar un adept al intimității digitale. El a și conceput instrumente pentru așa ceva. Publicat în 1982, documentul “Poștă electronică nedetectabilă, adrese de întoarcere și pseudonime digitale” a expus baza muncii de cercetare a comunicațiilor criptate pe Internet, care urmau apoi să conducă la tehnologii de anonimizare, cum este TOR.

Dar intimitatea comunicațiilor regulate nu a fost pe lista priorităților lui Chaum. Fără îndoială, el avea o idee mai măreață. Profesorul de la Berkeley a vrut să conceapă banii digitali care păstrau intimitatea.

“Alegerea de a păstra informațiile pe mâinile indivizilor sau ale organizațiilor are loc de fiecare dată când vreun guvern sau vreo afacere decide să automatizeze un alt set de tranzacții”, a explicat Chaum în publicația Scientific American, în 1992. “Forma societății în secolul următor poate depinde de abordarea care va predomina”.

Mai devreme cu 10 ani, în 1982, Chaum rezolvase deja problema, iar rezultatul a fost publicat în a doua lucrare majoră a sa: “Semnături oarbe pentru plăți nedetectabile”. În acea perioadă, când veterani ai Bitcoin ca Dr. Pieter Wuille, Erik Voorhees sau Peter Todd încă nu apăruseră pe lume, criptograful concepuse soluția de a realiza un sistem anonim de plată pe Internet.

Semnăturile oarbe

Inima sistemului de bani digitali realizat de Chaum constă în altă invenție a sa: “semnăturile oarbe”.

Pentru a înțelege semnăturile oarbe, trebuie menționat mai întâi modul în care lucrează criptografia cheii publice și, în particular, ce sunt semnăturile criptografice (obișnuite).

Criptografia cheii publice utilizează perechi de chei. O astfel de pereche constă într-o cheie publică, aceasta semănând cu un șir aleatoriu de numere care derivă matematic din cealaltă parte a perechii – un șir cu adevărat aleatoriu de numere: cheia privată. Cu cheia privată, generarea cheii publice este floare la ureche. Însă având la dispoziție doar cheia publică, este practic imposibil de generat cheia privată – este ca un drum cu sens unic.

Criptografia cheii publice poate fi folosită pentru comunicare privată între doi oameni – în cercurile academice se apelează la numele “Alice” și “Bob” – care partajează doar cheile publice unul cu celălalt. Cheile private rămân private.

Dar comunicarea privată nu este tot ce pot face Alice și Bob. Alice poate “semna” criptografic orice fragment de date (de asemenea și Bob). Pentru aceasta, Alice trebuie să combine matematic cheia sa privată cu aceste date. Rezultatul va semăna din nou cu un șir aleatoriu de numere, și poartă numele de “semnătură”. Din nou, este imposibil de recreat cheia privată a lui Alice pornind de la semnătură (cu sau fără fragmentul de date). Este în continuare un drum cu sens unic.

Ce e interesant la această semnătură este că Bob (sau oricine altcineva) o poate verifica față de cheia publică a lui Alice. Aceasta îi spune lui Bob că, într-adevăr, Alice a creat semnătura cu cheia sa privată (și cu fragmentul de date adăugat). În schimb, asta înseamnă orice vor Alice și Bob. De exemplu, ar putea însemna că Alice este de acord cu conținutul datelor (exact ca o semnătură de mână).

O semnătură oarbă merge un pic mai departe. Acum, Bob generează mai întâi un număr, numit “provizoriu” (nonce), și apoi îl combină matematic cu fragmentul de date. Astfel, datele din fragment se “amestecă” pentru a părea că sunt un alt șir aleatoriu de numere. Bob îi dă apoi datele amestecate lui Alice spre a le semna. Alice nu poate spune cum arată datele originale, astfel că ea “semnează în orb”. Rezultatul este o “semnătură oarbă”.

Acum, partea interesantă a acestei semnături oarbe constă în faptul că ea nu este corelată doar cu cheile lui Alice (așa cum ar fi orice altă semnătură) și cu datele amestecate. Aceeași semnătură oarbă este înlănțuită și cu datele originale neamestecate. Cu ajutorul cheii publice a lui Alice, oricine poate verifica faptul că Alice a semnat într-adevăr o versiune amestecată a datelor originale – desigur, inclusiv Alice însăși, în cazul în care va vedea mai târziu datele originale.

eCash

Această schemă a semnăturii oarbe este trucul folosit de Chaum în crearea unui sistem de bani digitali.

Pentru a realiza asta, Alice din exemplul de mai sus ar trebui să fie o bancă: Banca Alice. Este vorba de o bancă obișnuită, similară tuturor celorlalte, unde clienții au conturi în dolari (în acest exemplu).

Să presupunem că Banca Alice are patru clienți: Bob, Carol, Dan și Erin. Și să mai presupunem că Bob vrea să cumpere ceva de la Carol.

Mai întâi, Bob solicită o “retragere” de la Banca Alice. (Ideal, el a efectuat anterior această retragere, însă nu este ceva obligatoriu). Pentru realizarea retragerii, Bob creează el însuși “bancnote digitale”, sub forma unor numere unice: “numere de serie”. În plus, el amestecă aceste bancnote, după cum s-a ilustrat mai sus. Apoi, bancnotele amestecate sunt trimise către Banca Alice.

După primirea bancnotelor amestecate de Bob, Banca Alice semnează în orb fiecare bancnotă amestecată și o trimite înapoi lui Bob. Pentru fiecare bancnotă semnată și amestecată pe care o trimite înapoi, Banca Alice retrage un dolar din contul bancar al lui Bob.

Acum, deoarece Banca Alice a semnat în orb bancnotele amestecate, semnătura ei este de asemenea corelată cu bancnotele originale, neamestecate. Astfel, Bob poate folosi acum bancnotele originale, neamestecate, și i le trimite lui Carol pentru a o plăti.

După ce Carol primește bancnotele, ea ar trebui să le înainteze către Banca Alice. Banca verifică faptul că într-adevăr le-a semnat pe toate în orb, lucru permis de propriile sale semnături: acestea sunt corelate cu cheile sale proprii. Banca Alice verifică și că aceleași bancnote (numere de serie) nu au fost depozitate de altcineva, pentru a se asigura că nu sunt cheltuite de două ori.

În timp ce bancnotele sunt verificate, Banca Alice adaugă un număr echivalent de dolari în contul lui Carol, pe care o și anunță. La primirea confirmării, Carol știe că a fost plătită cu niște bancnote valide de către Bob și îi poate trimite acestuia ce a cumpărat de la ea.

schema_plati_digital_cash                                                   Ideea de bază a eCash

Foarte important, Banca Alice va vedea bancnotele neamestecate pentru prima oară doar când Carol le depozitează! Ca urmare, banca nu are cum să știe că anterior bancnotele i-au aparținut lui Bob. La fel de bine, ele ar fi putut aparține lui Dan sau Erin.

Astfel, soluția lui Chaum oferă intimitate a plăților. În sine, nu era totuși o noutate: plățile private erau ceva normal în acea perioadă. Noutatea consta însă în forma digitală. De aici, și analogia lui Chaum: cash – electronic cash – eCash.

DigiCash

În 1990, cu puțin sub 10 ani de când își terminase primele lucrări (dezvoltatorii crypto tineri ca Matt Corallo, Vitalik Buterin sau Olaoluwa Osuntokun erau nenăscuți), David Chaum a fondat DigiCash. Compania avea sediul la Amsterdam, unde Chaum trăia de câțiva ani, si era specializată – desigur – pe bani digitali și sisteme de plată. Acestea au inclus și un proiect guvernamental de înlocuire a cabinelor de taxare (care a fost anulat la un moment dat) dar și carduri smart (asemănătoare cu ceea ce numim astăzi portofele hardware). Însă proiectul principal, vârful de lance al DigiCash, a fost sistemul său de cash digital, eCash. (Sistemul se numea eCash, iar monedele sistemului purtau numele de “CyberBucks”).

schema_plati_digital_cash

                        Echipa tehnică de la începutul DigiCash (Chaum nu apare în poză)

Într-o vreme în care Netscape și Yahoo! erau în fruntea industriei tehnologice și microplățile – nu reclamele – reprezentau modelele de recompensă pe web, DigiCash a fost considerat o stea în ascensiune de către antreprenorii acelor timpuri. Desigur, Chaum și echipa sa au avut și ei multă încredere în tehnologia lor.

“Pe măsură ce plățile în rețea ajung la maturitate, vei plăti pentru tot felul de lucruri mărunte și vor fi mai multe plăți decât face oricine astăzi”, a transmis Chaum către New York Times în 1994, desigur, evidențiind importanța intimității într-o astfel de lume. “Vei plăti pentru fiecare articol pe care-l citești, pentru fiecare întrebare pe care o ai”.

În acel an, după patru ani de dezvoltare, au fost testate și, mai târziu, tot în acel an, au demarat primele încercări eCash: băncile puteau obține licențe de la DigiCash pentru a folosi tehnologia.

Interesul a fost semnificativ. Până la finalul lui 1995, eCash a fost licențiat către prima bancă: Banca Mark Twain din St. Louis. Mai mult, la începutul lui 1996, a intrat în joc și una dintre cele mai mari bănci din lume: Deutsche Bank. Credit Suisse, un al doilea jucător major a intrat în horă mai târziu, alături de mai multe bănci din țări diferite: Advance Bank din Australia, Norske Bank din Norvegia și Bank Austria.

Și totuși, mai interesante decât afacerile pe care DigiCash le-a realizat, sunt cele care nu i-au reușit. Se spune că două (din trei) bănci majore din Olanda – ING și ABN Amro – au semnat parteneriate cu DigiCash în valoare de zeci de milioane de dolari. Similar, se pare că și Visa s-a oferit să facă o investiție de 40 mil. USD. Însă și Netscape devenise interesat: eCash ar fi putut fi inclus în cel mai popular browser web al acelor timpuri.

Totuși, cea mai mare ofertă a venit de la Microsoft. Bill Gates a vrut să integreze eCash în Windows 95 și, conform zvonurilor, ar fi oferit pentru asta 100 mil. USD către DigiCash. Povestea nu se încheie aici. Chaum ar fi cerut și câte 2$ pentru fiecare versiune vândută de Windows și afacerea a picat.

Cu toate că în ochii IT-iștilor de atunci părea un star în ascensiune, DigiCash a părut că avea dificultăți în a realiza afacerea financiară care ar fi ajutat-o să-și exprime adevăratul potențial.

În 1996, angajații DigiCash s-au săturat de atâtea afaceri nereușite și au dorit să schimbe politica. Schimbarea a venit în forma unui nou CEO: veteranul Visa, Michael Nash. Start-up-ul a primit și o infuzie de capital, iar fondatorul MIT Media Lab – Nicholas Negroponte – a fost numit pe poziția de președinte al consiliului de administrație. (Pe parcursul aventurii în lumea valutelor digitale, MIT Media Lab i-a angajat pe mulți dintre dezvoltatorii de astăzi ai Bitcoin Core). Sediul DigiCash s-a mutat din Amsterdam în Silicon Valley. Chaum era în continuare o figură importantă în cadrul companiei, dar acționa acum pe postul de CTO.

În ciuda mișcărilor descrise mai sus, lucrurile nu au stat diferit. După ani de încercări, eCash nu reușea să atragă publicul. Băncile cu care colaborau doar experimentau, fără a împinge cu adevărat tehnologia de la spate; în 1989, Banca Mark Twain Bank a înscris doar 300 de comercianți și 5000 de utilizatori. S-a întâmplat și ca o afacere cu CitiBank să fie aproape de realizare – fapt ce ar fi fost un stimulent serios pentru proiect – însă în final banca a refuzat afacerea, fără a da alte detalii.

“A fost greu să convingem mai mulți comercianți să îl accepte (n.r. eCash), astfel încât să fie și mai mulți consumatori care să îl utilizeze și viceversa” spunea Chaum unui jurnalist de la Forbes în 1999, după ce DigiCash intrase într-un final în faliment. “Pe măsură ce Web-ul se dezvoltă, numărul utilizatorilor sofisticați a scăzut. A fost dificil să le explic importanța intimității”.

Împlinirea visului mișcării Cypherpunk

DigiCash nu a reușit, iar eCash s-a scufundat de asemenea. Însă cu toate că tehnologia nu avusese succes ca afacere, munca lui Chaum avea să inspire un număr important de criptografi, hackeri și activiști care erau conectați printr-un grup de email. Acest grup – din care făceau parte și dezvoltatori ai DigiCash, precum Nick Szabo și Zooko Wilcox-O’Hearn – avea să devină ceea ce s-a numit mișcarea Cypherpunk.

Poate chiar mai radicali decât a fost însuși Chaum, cypherpunks au păstrat viu visul banilor electronici, propunând între 1990 și începutul anilor 2000 sisteme valutare digitale alternative. În 2008, la aproximativ 10 ani de la prăbușirea DigiCash, Satoshi Nakamoto a trimis o propunere proprie referitoare la bani electronici către succesorul de facto al defunctului grup de mail cypherpunk: Bitcoin.

Bitcoin și eCash au puține lucruri în comun din perspectiva design-ului. De o importanță crucială, eCash era centralizat în jurul DigiCash și nu putea fi propria sa valută. Chiar dacă fiecare om din lume ar fi folosit doar eCash pentru toate tranzacțiile, tot era necesar ca băncile să ofere conturi și să confirme tranzacțiile. Asta înseamnă, de asemenea, că eCash – deși oferea intimitate – nu era rezistent la cenzură. De exemplu, dacă Bitcoin a putut susține donațiile către WikiLeaks împotriva blocadei bancare, eCash nu ar fi putut reuși acest lucru; băncile tot ar fi blocat conturile WikiLeaks.

Cu toate acestea, munca lui Chaum în domeniul valutei digitale, care datează încă de la începutul anilor 1980, rămâne relevantă. În timp ce Bitcoin nu apelează la semnături oarbe, caracteristicile de scalare și intimitate pe care este construit protocolul ar fi putut face asta. De exemplu, Theymos – moderatorul forumulului  BitcoinTalk și al subreddit-ul r/Bitcoin – a fost pentru bucată de timp susținătorul unui lanț secundar de scalare pentru Bitcoin asemănător cu eCash. Adam Fiscor, un lider actual al tranzacțiilor Bitcoin anonime, oferă servicii de coin-mixing prin utilizarea semnăturilor oarbe, care au fost propuse de către dezvoltatorul Bitcoin Core, Greg Maxwell. Și mult trâmbițata tehnologie Lightning Network ar putea folosi semnăturile oarbe pentru îmbunătățirea securității.

Iar Chaum? Ei bine, profesorul s-a întors la Berkeley, unde este responsabil de un număr mare de publicații, multe fiind din domeniul alegerilor digitale și al sistemelor de reputație. Poate, peste 20 de ani de acum încolo, o generație cu totul nouă de developeri, antreprenori și activiști va privi în urmă la toate acestea, care reprezintă temelia unei tehnologii care este pe cale de a schimba lumea.

Cum ţi se pare munca lui Chaum și de ce crezi că nu a avut succes eCash? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

4
HeartHeart
0
HahaHaha
0
WowWow
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...