Loading Posts...

EXCLUSIV: Gazeta Bitcoin, singura entitate media din România care publică integral “The Satoshi Revolution”, ultima carte scrisă de Wendy McElroy!

– Articol de colecție –

În exclusivitate pentru cititori, Gazeta Bitcoin va publica în premieră “The Satoshi Revolution”, cea mai recentă carte a autoarei Wendy McElroy. Suntem prima şi singura  publicaţie din România care are acordul autoarei de a publica integral cartea “The Satoshi Revolution” tradusă în limba română!

Dragi cititori, pentru ca știm că toți sunteți interesați de lumea crypto, avem o mega surpriză pentru voi! Din această săptămână, Gazeta Bitcoin va începe o serie de articole de colecție, publicând săptămânal câte un fragment din ultima carte a scriitoarei Wendy McElroy: The Satoshi Revolution.

Wendy McElroy este o scriitoare din Canada cu convingeri anarhiste și feministe. Fost membru fondator al publicației Voluntaryist, ea este autoarea a numeroase cărți și documentare. A lucrat la FOX News și a scris sute de articole. A fost unul dintre cei mai vocali susținători ai lui Julian Assange și ai organizației WikiLeaks. În prezent lucrează ca jurnalist la Bitcoin.com.

The Satoshi Revolution – Noțiuni Introductive

“Nu poți schimba lucrurile dacă te lupți cu realitatea. Pentru a schimba ceva, construiește un model nou, care îl face pe cel vechi să pălească”.

— R. Buckminster Fuller

Revoluția din 2009 a trecut aproape nesesizată. Și asta deoarece lucrurile s-au petrecut în liniște, iar revoluția a fost una profund tehnologică. În 2009, Satoshi Nakamoto a lansat un soft open source prin care se puteau transfera peer-to-peer monede digitale numite Bitcoin, acestea fiind proiectate într-un registru transparent, numit Blockchain.

Modelul nou a lansat provocări realității existente și încet-încet aceasta a devenit una învechită. În loc să încerce să răstoare guvernele – doar pentru ca altele să le ia locul – noul model, prin intermediul tehnologiei revoluționare și prin valuta nemaivăzută până atunci, a făcut ca toate guvernele lumii să devină irelevante. Bitcoin nu ține cont de țări sau de granite, se supune doar la ordinele oamenilor care aleg să efectueze tranzacții. Imuni la manipularea banilor și la inflație, aceștia au ales să nu mai depindă de cei de la putere, care trăiesc pe cheltuiala oamenilor obișnuiți. Este o valută a oamenilor. Transferurile sunt pseudo-anonime și oferă un nivel înalt de anonimitate prin intermediul algoritmilor de criptare și al funcțiilor hash. Blockchain-ul nu poate fi modificat și este deschis pentru oricine, ceea ce îl face incoruptibil.

Într-o clipă, lumea s-a schimbat pentru totdeauna.

Libertate vs. Putere

Oameni au dus mereu lipsă de arme pentru a câștiga ceea ce economistul austriac Murray Rothbard numea “bătălia epică între Libertate și Putere”. Acum, oamenii aveau o valută viabilă care îi sjuta să devină propriile lor bănci. Drumul era departe de manipulabilii bani fiat și de instituțiile financiare corupte care au dus la devastatoarea criză economică din anii anteriori – criza din 2007 – 2008. Era un drum spre autonomie financiară.

Într-o opera masivă Conceived in Liberty (Vol. 2), Rothbard a oferit o privire de ansamblu asupra importanței “libertății omului”. Nu este vorba doar de “ceva bun din punct de vedere moral”, ci și “o condiție necesară din care se nasc toate celelalte lucruri prețuite de întreaga omenire: etică, civilizație, științele și artele, prosperitatea economică”. Fără o valută și un sistem bancar privat, sistem care să fie controlat de Libertate și nu de Putere, potențialul omului este limitat.

Până la Bitcoin, puține din lucrurile necesare libertății au primit atenție. De exemplu, nevoia unei monede private și a unui system bancar privat care să fie accesibile tuturor oamenilor. Mulți sunt cei care au luptat și au murit pentru sloganuri ca “Libertate”, “Adevăr” sau “Justiție”. Însă pe nicio pancartă nu scria “Monedă privată”, deși era ceva extrem de important pentru libertate.

Notă: în general, banii au trei moduri de utilizare – mijloc de schimb, păstrare de valori și unitate monetară. Valuta se referă la banii aflați în circulație ca mijloc de schimb.

Autonomia economică este leagănul libertății, iar în lipsa ei apar obstacole în exercitarea drepturilor. Libertatea de exprimare ceva la fel de profund ca situația cuiva care moare de foame. Libertatea de asociere a unui individ cu altul este o speță la fel de complexă că aceea a unei barmanițe care trebuie să îndure capriciile clienților pentru a-și hrăni copiii. Lucrurile lăsate neterminate sunt irelevante pentru cineva care nu-și permite să cumpere medicamente care să-l țină în viață până mâine. Nevoia fundamentală a fiecărui om este aceea de a-și suplini necesitățile proprii. Pe locul doi urmează libertatea, dar și “etica, civilizația, artele și științele”.

Viziunea politică a individului sau a grupului cunoscut sub numele de Satoshi Nakamoto a rămas neobservată ani de zile. Bazată pe concepte crypto-anarhice și nesprijinită de aur sau de guverne, această viziune nu a fost conștientizață de autorități întrucât nu luau Bitcoin în serios. O fac însă acum. Băncile și mediul de afaceri adoptă și adaptează Blockchain-ul deoarece au înțeles ce putere are. Se înregistrează patente într-un domeniu care era odată o comunitate open source. Traderii sunt arestați pentru că nu dețin licență. Poliția face raiduri la exchange-urile care nu completează corect toate actele. Guvernele se grăbesc să reglementeze moneda digitală într-o tentativă nu doar de a acapara profiturile, ci și de a se proteja de pericolele la care Bitcoin le expune.

Rothbard a observat că “libertatea a fost mereu amenințată cu încălcarea de către putere, putere care încearcă să sufoce, să controleze, să mutileze, să taxeze și să exploateze roadele libertății”. Și asta din cauză că puterea s-a simțit mereu amenințată de libertate.

Viziunea lui Satoshi asupra libertății unor oameni care se pot bucura de autonomie financiară a fost deseori atacată. Printre criticile aduse se numără:

  • Criptovalutele pot fi cu greu numite instrumente financiare. Din punct de vedere anarhic, ar fi un nonsens să fie considerate arme în bătălia dintre libertate și putere.
  • Doar infractorii au nevoie de atâta anonimitate financiară. Utilizatorii banilor nereglementați sunt dealeri de droguri, evazioniști, infractori care fac trafic cu ființe umane și alții ca ei.
  • Fără reglementare fraudele sunt inevitabile.

Cu astfel de pietre s-a aruncat înspre criptovalute, dar niciuna dintre acuzații nu stă în picioare. Cel mai primejdios atac a fost însă momeala aruncată – că vor fi respectate.

Comunitatea crypto își dorește ca Blockchain-ul și monedele digitale să fie acceptate la scară mare. Unii își doresc ca libertatea să fie extinsă de la individ la individ până ce va cuceri toată lumea. Alții cred că fondurile și investițiile deținute vor crește în valoare pe măsură ce guvernele și instituțiile se transformă în utilizatori. Dar toți sunt de acord că respectul este necesar pentru creșterea în valoare.

Din nefericire, noțiunea de “respect” devine sinonimă cum “sancționat de stat”, deși ar trebui să fie termeni antonimi. Era nevoie de Bitcoin în mod special deoarece guvernele și instituțiile aferente acaparează mare parte din ce câștigă omul obișnuit, folosindu-se de manipularea banilor, inflație, taxe, legi anapoda și alte tertipuri. Blochează prosperitatea oamenilor prin fel și fel de licențe, patente, restricții la creditare și la investiții, monopol sau alte obstacole. Guvernele sunt o problemă; ele nu au reprezentat nicodată o soluție și nici nu o vor face. Ele constituie tabăra Puterii în eterna luptă contra Libertății. Sacțiunile din partea statului ar trebuie să însemne “rușine”, nicidecum “respect”.

Insultarea înseamnă în mod evident că libertatea nu este respectată, iar noțiunile de libertate și respect ajung în conflict una cu alta. Aceasta este o dihotomie falsă. Adevărul este exact invers. Nimic nu este mai respectabil decât situația în care oamenii interacționează onest și pașnic pentru avantaje reciproce. În schimb, guvernele sunt cele care amenință această situație.

Riscurile sunt mari atât pentru Libertate cât și pentru Putere. Bitcoin le oferă oamenilor șansa de a își păstra în mod discret averile și în același timp și viețile. Și pentru aceasta, Bitcoin a anunțat guvernele și instituțiile financiare că își pot pierde monopolul asupra fondurilor oamenilor, riscând să ajungă paralizate.

Tentativa Puterii de a centraliza și de a domina banii digitali pare sortită eșecului, datorită faptului că tehnologia în sine este una descentralizată. Totuși, Puterea are capacitatea de a face mult rău. Tehnologia nu  poate fi oprită, dar oamenii pot și închiși și ruinați. Cea mai sigură metodă de protecție ar fi să se militeze în continuare pentru viziunea originală a lui Satoshi despre Bitcoin. Cei care duc mesajul mai departe pot avea șansa de a susține revoluția.

O revoluție fără vărsare de sânge

Istoria ne-a arătat o imagine care reprezintă chintesența revoluției politice. Țăranii morți de foame au împresurat Bastilia datorită opresiunilor la care au fost supuși și care i-au împins cu mult peste limitele îndurării. Dar dacă imaginea este una greșită? Sau incompletă? Dacă forța unei revoluții nu constă în foame și disperare, ci în speranță și oportunitate?

Cea mai bună expresie pentru a caracteriza viziunea lui Satoshi este “o revoluție a așteptărilor în creștere”. Expresia a devenit populară după ce al doilea război mondial a destabilizat guvernele din toată lumea. Oamenii începuseră să creadă că o schimbare în bine chiar ar fi posibilă. “Revoluția așteptărilor în creștere” se referă la situația în care o creștere a prosperității sau a libertății i-ar face pe oameni să creadă că pot contrui o viață mai frumoasă pentru ei și pentru familiile lor. Și ca urmare, cer acest lucru.

Se știe că Puterea există dintotdeauna. Oamenii amărâți se supun din cauză că ei cred că nu au nicio altă opțiune. Nu văd nicio cale prin care și-ar putea îmbunătăți viețile. Teama și conformismul sunt cele care conferă putere guvernelor totalitare, care calcă în picioare orice formă de creativitate sau de nonconformism, deoarece acestea exprimă voința oamenilor și nu pot fi controlate. Același lucru este valabil referitor la speranță. Oamenii speră că își pot controla viețile deoarece aspiră la libertate sau la prosperitate. Astfel se și explică o observație din secolul al XIX-lea a sociologului Alexis de Tocqueville. Acesta afirma că revoluția franceză a fost mai puternică în zonele în care standardul de viață al oamenilor era în creștere.

Conceptul “așteptărilor în creștere” poate explica de asemenea și de ce revolta socială se naște mai des în locurile unde există oportunități decât în locurile unde predomină opresiunea. De exemplu, revoluția studenților care credeau că schimbarea este posibilă. Liderii revoluțiilor provin din pătura de mijloc sau din pătura superioară și nu au postura de victime oprimate precum sunt cei pe care îi reprezintă. Mai mult, cei asupriți în general refuză să încerce să schimbe societatea. Marx numea această categorie socială “lumpenproletariat” și i-a disprețuit pe acești oameni care nu-și înțelegeau interesul la un nivel care să-i determine să se ridice la luptă.

Problema principală a celor mai multe revoluții este că finalul este unul rău. Revolta începe sau ajunge să fie violentă sub conducerea unor lideri nu mai puțin tirani decât cei împotriva cărora s-au răsculat.

Revoluția lui Satoshi nu prezintă acest risc. Este în totalitate pașnică. Bitcoin nu se luptă fizic cu guvernele sau cu instituțiile corupte, în schimb le evită și le determină să intre în derizoriu. Prin faptul că îmbunătățește viețile oamenilor, Bitcoin este revoluționar în profunzime. Deși pare un lucru mărunt, producerea de bunuri și servicii contribuie la creșterea libertății întrucât oferă oamenilor perspective noi și puterea de a alege. Revoluția lui Satoshi este una a așteptărilor în creștere. Este una a speranței și a oportunității.

Dar care a fost de fapt viziunea lui Satoshi?

Peer-to-Peer

Bitcoin a rezolvat “problema încrederii într-un terț”.

Satoshi Nakamoto scria în 2009 în white paper-ul original, numit “Bitcoin: A Peer-to-Peer Cash System”, că “avem nevoie de un sistem de plată electronic bazat pe dovezi criptografice în detrimentul încrederii, care să permită oricăror două părți să tranzacționeze între ele în mod direct, fără a fi necesară o terță parte în care să aibă încredere”. Rolul terțului este de a acționa ca escrow, facilitând tranzacțiile dintre cei doi participanți.

Dar entitățile terțe de încredere prezintă diverse probleme. Prima ar fi însăși încrederea. Participanții nu pot verifica mereu dacă terțul lucrează pentru ei sau pentru el însuși. Și dacă ar putea verifica, nu ar mai fi nevoie de încredere.

Să ai încredere în cineva pe mâna căruia îți lași banii este riscant, chiar și dacă ai cunoaște bine acea persoană. Dar când terțul este o instituție ca guvernul sau o bancă, riscurile cresc și mai mult. Instituțiile operează conform interesului propriu. Pe piața liberă, interesul propriu într-o afacere ca Fedex, ar însemna  ca firma să își mulțumească clienții atât de mult încât aceștia să nu fie tentați să apeleze la serviciile concurenței. Guvernul şi alte monopoluri, alături de sistemul bancar, nu au constrângeri deoarece oamenii sunt forţaţi să apeleze la aceste servicii; practic nu există competiţie. Dacă un client are nevoie de un cont bancar, el este păcălit să accepte nişte termeni şi condiţii din care beneficiază monopolul, nu el.

Agenţii terţi nu au nevoie să mintă pe faţă întrucât intenţiile lor nu contează. Politicienii, funcţionarii publici sau bancherii ar putea crede că ei chiar oferă servicii în avantajul oamenilor. Ei ar putea zâmbi mulţumiţi şi ar putea  încerca să fie de folos. Dar cât timp monopolul urmează regulile lor, produsul oferit nu va fi unul corect pentru “clienţi” şi va încerca să atenteze la libertatea acestora.

Rareori însă inetenţiile acestor oameni sunt unele onorabile. Monopolurile exercitate de terţi sunt în general corupte, pline de vicii. Altfel nu ar fi nişte monopoluri de natură să omoare concurenţa. Dar cum ar putea oamenii să realizeze comerţul şi finanţările internaţionale fără a apela la intermediari?

Satoshi Nakamoto a rezolvat elegant problema. Bitcoin permite oamenilor să interacţioneze direct, peer-to-peer, fără a fi necesari terții. Tranzacţiile nu pot fi anulate, iar părţile nu trebuie să se cunoască şi nici să aibă încredere una în cealaltă. Bitcoin este o valută în care conceptul de încredere este efectiv irelevant. Şi întrucât oricine are un portofel propriu, dispare şi nevoia de a apela la o entitate “de încredere” în care să-şi depoziteze fondurile (adică la o bancă). Fiecare utilizator devine propriul său bancher, iar portofelele sunt securizate de chei private care acţionează ca un paravan pentru privirile indiscrete.

Descentralizare

Economiştii consideră că principalele caracteristici ale unei valute viabile includ adopţia largă, durabilitatea şi fungibilitatea. Dar ei ignoră cea mai importantă întrebare, şi anume: cine controlează valuta respectivă? Cine decide dacă valuta este viabilă sau regulile de circulaţie a acesteia? La extreme există două alternative: ori moneda este centralizată şi controlată de autorităţi, ori este una descentralizaţă şi controlată doar de oameni.

Într-o sociatate primitivă, unde scoicile ar reprezenta un mijloc de schimb, problema ar ţine de oamenii care fac comerţ sau ar agrea nişte reguli generale – un consens. Dinamica pieţei ar semăna cu sistemul centralizat tradiţional datorită numărului mare de oameni care ar acţiona la unison şi care s-ar supune aceloraşi reguli. În realitate însă am asista la o formă a descentralizării, deoarece fiecare individ ar avea putere de decizie şi şi-ar putea retrage consimţământul la orice oră. Acelaşi individ ar putea apela la o altă formă de schimb (la o altă valută) fără a suporta sancţiuni.

Se spune despre societatea modernă că are nevoie de o altă paradigm, deoarece în complexitatea ei este necesară o formă de coordonare. Iar despre societăţile avansate se spune că au nevoie de o centralizare obligatorie, prin care puterea de decizie este monopolizată de guvernele care creează valutele, elimină competiţia, definesc regulie de circulaţie ale acestora şi controlează oamenii prin diverse metode, cum ar fi inflaţia. Cei care încalcă regulile devin infractori şi sunt pedepsiţi drastic deoarece o centralizare obligatorie se bazează pe violenţă şi nu pe consimţământ.

Pe lângă imoralitatea gestului de a apela la violență față de cineva pașnic, există cel puțin alte două obiecții la adresa centralizării forțate. Una din ele a fost descrisă mai sus. Guvernele și instituțiile aferente își văd propriul interes și acționează doar pentru a se îmbogăți doar ele, nu și oamenii.

A doua obiecție este una empirică și ține de utilitate. În discursul “The Pretence of Knowledge” susținut în 1974, economistul liberal Friedrich Hayek spunea că “pentru a-mi recunoaște limitele cunoașterii a trebuit… să îî dau unui student o lecție despre umilință, care apoi l-ar fi ajutat să nu devină un complice al celor care se luptă să controleze societatea – o luptă care nu doar că ar fi făcut din el un tiran față de semeni, dar l-ar fi putut transforma într-un distrugător al civilizației, lucru de neconceput pentru orice minte omenească, dar la care se poate ajunge în urma eforturilor depuse de milioane de indivizi”.

Nimeni nu are cum să centralizeze și nici să controleze miliardele de tranzacții efectuate zilnic. Chiar și dacă ar fi posibil, umanitatea și circumstanțele sunt impredictibile. Ce era valabil ieri nu mai este valabil și astăzi. Pe scurt, Hayek considera că ingineria socială mai degrabă distruge decât ajută societatea, întrucât acest fenomen determină ignoranță în loc să permită oamenilor să își cunoască interesele proprii și să acționeze în consecință. O societate sănătoasă este rezultatul acțiunilor oamenilor, nu al unui design prestabilit.

Unul dintre argumentele pro-centralizare este acela că s-ar instaura haosul dacă fiecare individ și-ar urma interesele proprii. Dar lucrurile sunt de fapt invers. Filosoful Herbert Spencer a militat cu stăruiță împotriva ideii că ordinea într-o societate este realizată doar prin legi coordonate. În schimb, ordinea a apărut natural, din “cooperări spontane ale oamenilor care și-au urmat scopurile proprii”.

Spencer a evidențiat două forme ale ordinii: soldații care merg în tandem și ordinea spontană. În cazul din urmă s-ar putea naște haosul. Dar să luăm ca exemplu un hypermarket în perioada sărbătorilor. Dacă cineva ar putea privi această scenă în ansamblu, ar vedea mii de oameni alergând în diverse direcții, împiedicându-se unii de alții. Ar vedea cumpărători care iau un produs, apoi îl pun la loc; ar vedea alți cumpărători care ar despacheta articole de îmbrăcăminte pentru ca apoi să le arunce înapoi de unde le-au luat. Angajații ar fi într-un dute-vino fără pauză, pentru a răspunde întrebărilor clienților și pentru a încasa banii. Scena pare una anarhică, în sensul rău al expresiei.

Dar observatorul ar asista în același timp și la o ordine spontană, în care fiecare reușește să își atingă țelurile în mod pașnic, fără a fi coordonați de cineva. Hypermarketul vrea să vândă produse, angajații vor să își păstreze joburile, clienții vor să cumpere cadouri. Ceea ce pare a fi un uriaș mușuroi de furnici haotice este de fapt un comportament conștient, iar indivizii sunt orientați spre atingerea scopurilor, mișcare din care rezultă beneficii reciproce. Fără cumpărăturile de Crăciun magazinele ar putea intra în faliment; angajații și-ar pierde posturile; clienții ar avea mai puține opțiuni. “Haosul” care se vede în imaginea de ansamblu este de fapt piața liberă care lucrează pentru a satisface nevoile oamenilor, fără nicio centralizare și fără nicio coordonare.

Bitcoin are o dinamică similară. Caracterul descentralizat pieței acestuia depinde de un consens în care fiecare este liber să se retragă, fără a suporta sancțiuni. Participanții se strâng în jurul Blockchain-ului din toate direcțiile și nu au nevoie să cunoască alte tranzacții decât cele personale. Ceea ce pare a fi un haos este de fapt o formă sofisticată de ordine care lucrează în avantajul tuturor.

Anonimitate

Anonimitatea oferită de Bitcoin este imperfectă. Este de fapt o pseudo-anonimitate, dar oferă un nivel înalt de protecție în fața abuzurilor guvernelor sau a altor amenințări. Există însă suficiente metode de a mări nivelul de protecție.

Anonimitatea și libertatea sunt în legătură strânsă. Imaginați-vă o lume în care veniturile nu sunt declarate. Cum ar fi colectate taxele sau cum s-ar pune poprire pe conturi dacă guvernul nu ar ști ce bani are fiecare sau unde îi ține? Dacă certificatele de naștere ar fi opționale, cum ar ști serviciile secrete că existați? Dacă nu s-ar mai cere autorizații pentru a deschide o afacere, cum ar mai fi aceasta reglementată? Mașinăria guvernului ar fi paralizată dacă nu ar ști cine sunteți și ce faceți. De aici și apetitul guvernelor pentru informații personale. Cunoașterea este putere.

Astăzi, majoritatea datelor personale ale oamenilor – dacă și unde sunt angajați, finanțele, sănătatea, călătoriile întreprinse, proprietățile, statutul marital, numărul de telefon, stagiul militar, datele de pe Internet, numărul de mașini – sunt păstrate de guvern pentru a le putea accesa oricând. Bitcoin oferă o anonimitate bazată pe algoritmi. Când un portofel trimite o plată către altul, cheia publică sau privată este decodificată de cheia publică sau privată a recipientului. Criptarea protejează tranzacția de imixtiunea terților și o ferește de hoți.

Acesta este viziunea lui Satoshi Nakamoto: un sistem comercial peer-to-peer, descentralizat și pseudo-anonim, în care fiecare este propriul bancher, și care permite oamenilor să ocoloească corupția sistemului actual. El permite oamenilor să își asigure intimitatea. De la inventarea tiparului de către Gutenberg, puține lucruri cu oferit atâta libertate și atâtea oportunități omului. Toate acestea rămân valabile însă doar dacă viziunea va fi susținută și nu compromisă de toți cei care vor respect în loc de sancțiuni din partea statului.

Concluzii

Noțiunile introductive s-au concentrat pe individ, dar contribuția adusă de Bitcoin societății civile este imensă. Nimeni nu a reușit să ilustreze mai bine ca Voltaire dinamica modului în care interesele personale necoordonate aduc avantaje societății.

În opera Letters Concerning the English Nation, Voltaire a explorat cauzele toleranței religioase extreme pe străzile din Londra, comparativ cu străzile Parisului. A descoperit că situația nu se datora legii sau istoriei, ci faptului că legile britanice favorizau mult Biserica Anglicană, iar pelerinii au inițiau călătorii spre Lumea Nouă. Diferența principală dintre Anglia și Franța, a conchis Voltaire, a constat în libertatea comerțului, și în respectul adus acestei activități prin intermediul căreia oamenii au interacționat unii cu ceilalți dintr-un singur interes personal: finanțele.

El a transmis: “Mergeți la Londra și veți vedea cum s-au adunat reprezentanții tuturor națiunilor pentru a aduce profit umanității. Acolo evreii, mahomedanii și creștinii se înțeleg între ei ca și cum ar fi de aceeași religie. Prezbiterienii au încredere în anabaptiști, iar omul Bisericii Anglicane acceptă promisiunea unui protestant. După ce se despart, unul pleacă spre sinagogă, altul la o cârciumă, altul se duce să fie botezat în numele Tatălui, Fiului și al Sfântului Duh; altul îi face o circumcizie copilului, iar alții se duc la biserica de care aparțin și așteptă inspirația divină; și toți sunt satisfăcuți”.

Prin faptul că permite un comerț liber și acces neîngrădit la finanțe, Bitcoin îmbogățește atât individul cât și societatea civilă. Unii utilizatori aleg anonimitatea. Alții în schimb, își deconspiră nonșalant identitățile. Diferențele de ideologie, religie, rasă sau stil de viață sunt irelevante pentru tranzacții și pentru continua dezvoltare a banilor digitali. Oamenii se strâng laolaltă pentru bunăstarea personală, indiferent dacă aceasta ar consta în profit, ca formă bănească, sau în libertatea, ca formă a independenței.

Și toți sunt satisfăcuți.

Notă: Gazeta Bitcoin va prezenta traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea va publica materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Cum vi s-a părut acest articol? Gazeta Bitcoin vă invită să ne scrieţi un comentariu pe iBitcoin.ro!

                                                                                                                                                              Sursa – News.Bitcoin.com

15
HeartHeart
1
WowWow
0
HahaHaha
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Show 2 comments

October 25, 2017
0

Interesant fragmentul tradus din cartea doamnei Wendy McElroy. Astept cu nerabdare urmatoarele articole.

October 28, 2017
0

Vor fi articole sâptămânale, în fiecare marți. Așa că, ține aproape, urmează lucruri interesante de citit.

Leave a Reply

Loading Posts...