Loading Posts...

FILE DE POVESTE: Deep Web, partea întunecată a internetului

– Articol de Colecție –

La jumătatea anului 2014 se estima că peste trei miliarde de oameni (cca. 42% din populația lumii) folosea Internetul. Majoritatea accesa world wide web-ul prin intermediul browserelor Internet Explorer, Mozilla Firefox, Safari și Chrome. Însă puțini dintre utilizatorii de Internet sunt familiari cu Deep Web, cunoscut și sub numele de Internet ascuns, Deepnet sau Web-ul invizibil – acea parte a Internetului care nu este indexată de motoarele standard de căutare.

Notificarea postată de autorități în noiembrie 2014 pe site-ul Silk Road 2.0, în urma închiderii forțate a pieței negre

Citește aici și celelalte articole despre geneza Bitcoin

Deep Web diferă de Internetul întunecat (dark Internet – site-uri care nu pot fi accesate prin intermediul motoarelor de căutare convenționale)  și de Darknets (rețele private care partajează fișiere între entități care au încredere una în cealaltă și care pot fi accesate prin protocoale nonstandard). Motoarele de căutare moderne indexează doar o mică parte a World Wide Web-ului și satisfac nevoile majorității utilizatorilor, însă mulți dintre aceștia nu au habar despre ce se poate găsi pe Deep Web.

Conținutul ascuns al Internetului

surface_web_vs_deep_web_vs_dark_webInternetul vizibil și cel întunecat, în forma unui aisberg – utilizatorii obișnuiți accesează doar o mică parte din întreaga rețea

Este imposibil de estimat cât spațiu ocupă Deep Web, deoarece majoritatea datelor nu sunt disponibile utilizatorilor obișnuiți și totodată se și adaugă permanent conținut nou. Michael Bergman, fondatorul companiei colectoare de date de pe Deep Web BrightPlanet a comparat căutarea pe Internet cu aruncarea unui năvod în ocean: motoarele de căutare sunt capabile să analizeze conținutul de suprafață, dar nu pot găsi informațiile ascunse în adâncuri. Într-un studiu din 2001, Bergman a emis ipoteza conform căreia conținutul de pe Deep Web ar ocupa 7,5 petabytes. La acea vreme era o mărime de 4000 – 5000 de ori mai mare decât aceea a Web-ului de suprafață, însă această capacitate crește cu o rată exponențială.

Motoarele de căutare folosesc programe automate sau boți (n.r. web crawlers)  pentru a naviga World Wide Web-ul și pentru a indexa conținutul. Totuși, acest proces nu este eficient pentru anumite resurse ascunse, care se clasifică în categoriile următoare:

  • Conținut dinamic: paginile dinamice care apar ca răspuns la o solicitare specifică sau care sunt accesate prin intermediul unui formular online și în special cele care utilizează câmpuri de text sau elemente de domeniu
  • Conținut necorelat (n.r. unlinked content): pagini care nu sunt legate de site-uri de pe Web, care pot preveni indexarea conținutului de către boți
  • Web privat: site-uri Web care sunt protejate de mecanisme de autentificare
  • Web contextual: pagini cu conținut care variază în funcție de context (ex.: clase de IP-uri ale clienților)
  • Conținut cu acces limitat: site-uri care limitează accesul la paginile proprii prin metode tehnice (ex.: site-urile care solicită utilizatorilor să introducă niște coduri de tip CAPTCHA)
  • Conținut scriptat (scripted content): pagini la care se ajunge doar prin link-uri produse de limbajul JavaScript, iar conținutul este descărcat prin soft-uri speciale, cum ar fi Adobe Flash
  • Non-HTML / conținut textual: clipuri video codificate sau alte imagini și formate care nu pot fi prelucrate de motoarele de căutare
  • Conținut non-HTTP: site-uri care nu utilizează standardul Hypertext Transfer Protocol (HTTP), cum sunt cele care apelează la vechiul protocol Gopher, acestea neputând fi accesate cu ajutorul motoarelor de căutare moderne.

Utilizatorii își pot păstra anonimitatea online și pot face inaccesibil conținutul lor prin intermediul Internetului, folosind rețele care conferă anonimitate. Cele mai comune sunt TOR (The Onion Router) și I2P (Invisible Internet Project).

Tor: The Onion Router

tor_the_onion_router

TOR este cel mai popular sistem conceput pentru anonimizarea utilizatorilor online. Cei care folosesc acest program apelează la un client software prin care rutează traficul de pe Internet printr-o rețea globală de servere. Rețeaua complexă TOR se bazează pe mai multe straturi de criptare prin care se ascund informațiile personale (ex.: adresa IP), fapt ce face mult mai dificilă depistarea locației utilizatorului sau a activităților acestuia.

Proiectul TOR a fost inițiat de U.S. Naval Research Laboratory și avea ca scop criptarea comunicațiilor între armată și agențiile secrete. Între anii 2004 și 2005, TOR a fost sponsorizat de Electronic Frontier Foundation, o organizație nonprofit care strânge fonduri pentru exprimarea liberă pe Internet. În 2014, TOR a primit sponsorizări și de la alte entități, printre care Fundația National Science, Biroul pentru democrație, drepturile omului și muncă din cadrul Departamentului de Stat al S.U.A., Fundația Ford și Google.

Când un utilizator de TOR dorește să acceseze resursele de pe Web, el realizează o conexiune criptată la un server centralizat de directoare care conține adresele nodurilor TOR. Clientul TOR utilizează apoi lista de adrese pentru a se conecta la un nod aleatoriu (nodul de intrare), printr-o conexiune criptată. Nodul de intrare efectuează apoi o altă conexiune criptată la un al doilea nod aleatoriu, care se conectează la rândul său la un al treilea nod. Procesul continuă până când clientul ajunge la un nod (nodul de ieșire) conectat la destinația căutată. Fiecare nod ignoră calea urmată de către date. Soft-ul TOR de pe PC-ul utilizatorului negociază câte un set aparte de chei de criptare la fiecare pas (hop) pentru a putea implementa niveluri multiple de criptare și pentru a evita urmărirea traficului. Pentru asigurarea anonimității, fiecare conexiune are o durată fixă, evitându-se astfel amenințările puse de către cei care folosesc analiza statistică pentru a urmări utilizatorii. La fiecare conexiune, soft-ul client schimbă nodul de intrare și de asemenea nu se folosește vreodată un nod de mai multe ori în cadrul aceleiași conexiuni.

TOR poate fi folosit pentru accesarea oricărui site. Este de asemenea posibilă utilizarea unui sistem live de operare, cum este Tails (n.r. the amnesiac incognito live system), pentru a naviga în anonimitate pe Deep Web și pentru a nu lăsa urme în PC-ul gazdă (host). De exemplu, utilizatorii de TOR pot începe navigarea cu Hidden Wiki – o Wikipedia a Deep Web-ului, care include o listă a link-urilor accesibile, grupate pe categorii. Rețeaua TOR utilizează extensia .onion, spre diferență de Internetul clasic, care folosește extensiile .com, .org, .gov sau altele.

Partea întunecată

darkwebNivelurile și conținutul Internetului întunecat

Abilitatea de a accesa conținut în mod anonim face ca Deep Web să fie foarte atractiv pentru infractori. Rețelele care oferă anonimitate, cum este TOR, reprezintă instrumente de preț pentru infractorii cibernetici, care pot crea (și participa la) schimburi online de orice fel de bunuri ilegale, inclusiv arme, droguri sau malware. Piețele negre de carduri de credit furate și de servicii de hacking sunt de asemenea disponibile pe Deep Web, loc unde se pot ascunde mai bine de ochii agențiilor guvernamentale.

Mulți dintre utilizatorii de Internet au aflat de Deep Web în octombrie 2013, când FBI a anunțat că a închis site-ul Silk Road. Această piață neagră, care accepta doar Bitcoin ca formă de plată, era utilizată pentru traficul de droguri, spălare de bani și alte activități criminale. FBI l-a arestat pe Ross William Ulbricht, care este considerat că se află în spatele pseudonimului Dread Pirate Roberts, fondatorul site-ului. Urmașul Silk Road, numit Silk Road 2.0, a fost închis la finalul lui 2014.

În martie 2014, reprezentanții Departamentului de Securitate Națională din S.U.A. au anunțat că în 2013 au fost arestați mai mulți infractori care operau un site cu pornografia infantilă, accesibil prin TOR. “Operațiunea Masa Rotundă”, la care au luat parte serviciile poștale, cele de imigrare, cele vamale și alte autorități americane, a găsit pe un site accesibil prin TOR la care erau peste 20.000 de abonați, imagini sexuale cu conținut explicit în care apăreau peste 240 de copii.

Totuși, anonimitatea online nu este chiar raiul pe pământ pentru piețele negre. Cei care vând pe Deep Web se confruntă cu multe dificultăți în tentativa de a crea relații de încredere cu cumpărătorii. Piețele și forumurile ilegale de pe Internetul de suprafață continuă să existe, însă pentru mulți dintre cumpărători și vânzători, anonimitatea de pe Deep Web este mult mai atractivă.

Partea luminoasă

În pofida luptei duse de agențiile de aplicare a legii cu infractorii, ar fi greșit dacă am considera că Deep Web este doar un ecosistem al infracțiunilor cibernetice. Rețeaua subterană oferă un mediu care protejează bine intimitatea utilizatorilor. Agențiile de informații din multe țări depun eforturi considerabile pentru activitățile de supraveghere. Guvernele monitorizează constant Internetul de suprafață, și în unele cazuri supravegherea permite autorităților să-i identifice și să-i oprească pe disidenți sau pe alți adversari. Anonimitatea oferită de Deep Web permite libertatea de exprimarea, care altfel ar putea fi imposibilă.

Deep Web este folosit de asemenea de informatori, de jurnaliști care activează în zone cu un nivel ridicat de risc sau de persoane care vor să își păstreze anonimitatea pe Internet. Deep Web este în continuare o zonă gri pentru agențiile secrete, în pofida eforturilor depuse de guverne pentru prevenirea anonimității la scară mare. Frustrarea guvernului S.U.A, pe acest subiect a fost dezvăluită de unele documente publicate de Edward Snowden, care conțineau un proiect al NSA numit “TOR Stinks” (n.r. TOR miroase urât).

Cum ţi s-a părut acest articol? Gazeta Bitcoin te invită să ne scrii un comentariu pe iBitcoin.ro!

3
WowWow
0
HeartHeart
0
HahaHaha
0
SadSad
0
AngryAngry
Voted Thanks!

Gazeta Bitcoin

Redacția de știri.

Leave a Reply

Loading Posts...